Există un singur judeţ în România cu pământuri perfect curate, în care nu se regăsesc nici situri contaminate, nici potenţial contaminate, iar acela este Vasluiul. Locuitorii din celelalte 40 de judeţe ale României, plus Municipiul Bucureşti, trăiesc în apropierea a cel puţin un sit potenţial contaminat. Podiumul poluării este ocupat de Hunedoara, cu 41 de situri contaminate, Caraş Severin - cu 33 de situri - şi Cluj, cu 19 situri contaminate.   La nivel naţional există 210 situri contaminate - adică ariile respective au fost testate şi poluarea este dovedită - şi alte 1.183 de situri potenţial contaminate. Acestea din urmă sunt definite în Strategie Naţională privind Siturile Contaminate şi Potenţial Contaminate adoptată în august 2015 de Guvernul României drept situri despre care există informaţii că acolo au fost desfăşurate în trecut activităţi poluante, însă nu au fost efectuate testele necesare (bilanţ de mediu nivel II sau raport de evaluare a riscului) pentru a se dovedi contaminarea.  Nu sunt incluse însă şi terenurile vecine unui sit contaminat care, spun experţii în soluri, ar trebui catalogate automat drept situri potenţial contaminate pentru că este imposibil de crezut că agentul toxic nu a migrat şi în siturile învecinate.  Cifrele pot fi folosite însă cel mult cu caracter orientativ.

„Aşa am căzut de acord cu Ministerul Mediului, pe cifrele astea - 210 contaminate, 1.183 potenţial contaminate. Bineînţeles că există mai multe situri contaminate, care nu sunt cuprinse nicăieri, în nicio listă”, explică Cornel Gabrian Florea, autorul Strategiei Naţionale pentru Siturile Contaminate din România, adoptată în august 2015 de Guvern. 

Florea a introdus însă o referire la aceste situri neinventariate în Strategie. Astfel, secţiunea „Mecanisme de finanţare” începe cu următorul paragraf: „În prezent există inventariate 1.393 de situri contaminate/potenţial contaminate, înscrise în baza de date ce cuprinde inventarul naţional. Această acţiune a demarat în anul 2007 şi numărul siturilor înregistrate este de aşteptat să crească prin impunerea strictă a unei scheme obligatorii de declarare”.  Practic, noi am făcut exact pe dos faţă de protocolul aplicat de germani atunci când şi-au elaborat planurile de acţiune privind siturile contaminate. Ei au preferat să includă în lista „potenţial contaminate” cât mai multe situri suspecte de la bun început, pentru a se asigura că proprietarii acestora - în multe cazuri autorităţile publice, dar şi operatori economici - sunt obligaţi să le testeze şi, dacă este cazul, să le decontamineze. Astfel că, dacă în 1995, după reunificarea cu estul sovietic, Germania avea 170.000 de situri potenţial contaminate, numărul acestora a crescut la 360.000 în cinci ani. Decizia de a testa cât mai multe situri doar în baza unor suspiciuni avea, şi în Germania, consecinţe economice, dar nemţii au preferat totuşi această variantă.   

„Simpla includere a unui loc în categoria siturilor contaminate are un efect semnificativ asupra valorii de piaţă al acestuia, precum şi a modurilor în care poate fi întrebuinţat şi chiar asupra folosirii sale ca gaj pentru un credit bancar. Includerea pe această listă nu înseamnă că, în urma analizelor, terenul va fi declarat contaminat”, se arată într-un raport de mediu al Ministerului Mediului de la Berlin din 2006.

Negocierile pe care Florea le-a purtat cu Ministerul Mediului pe numărul siturilor contaminate/potenţial contaminate sunt evidente şi dacă ne uităm la cele trei variante diferite de Strategie elaborate de autorităţi începând cu 2010.   Prima pleca de la următoarele cifre: 575.350 de situri potenţial contaminate, cu precizarea că peste 95% dintre ele vor fi catalogate contaminate în urma evaluărilor complete. Urmează cea de-a doua variantă de Strategie, elaborată de Florea în 2013. Aceasta enunţa că în România există 395 de situri contaminate şi alte 1.287 de situri potenţial contaminate. Cea de-a treia variantă este cea adoptată în august, cu 210 situri contaminate şi 1.183 potenţial contaminate. Cifrele au scăzut de la variantă la variantă, deşi în România nu s-a desfăşurat un proces de decontaminare la scară largă, ci doar câteva situri au fost curăţate.