Avea 20 de ani când a vrut să intre pentru prima dată la mănăstire, dar starețul i-a spus: "Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi".
Astăzi, 19 iulie, se împlinesc 10 ani de la plecarea la Domnul a Părintelui Arsenie Papacioc, unul dintre marii duhovnici ai României.
S-a nevoit până în ultima clipă la Mănăstirea Techirghiol, însă puțină lume știe că părintele Arsenie a trecut și pe la Agafton.
"Părintele Petroniu îmi este naș de călugărie. Am evlavie la el. Chiar în noaptea când m-a călugărit, la Mănăstirea Antim, în 1948, el a tras la sorți numele de Arsenie. Nici pe mine, nici pe stareț - Părintele Benedict Ghiuș - nu ne-a lăsat să tragem. El a tras sorțul din căciulă. Iar eu, fiind în biserică în mantie, m-am dus la strană să văd când cade Sfântul Arsenie; și l-am găsit pe 8 mai, odată cu Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul. Iar ziua în care am fost călugărit era 26 septembrie. Tot Sfântul Ioan Evanghelistul! Când am văzut, m-am cam speriat. Exact la un an, tot de Sfântul Ioan Evanghelistul, m-au făcut preot. Si-am zis: mă urmărește Apostolul iubirii! Preot m-au făcut la o mănăstire de maici, lângă Botoșani, la Agafton, pentru că acolo era slujba arhierească".
Mărturisirea îi aparține părintelui Arsenie Papacioc, în cadrul unui dialog cu Arh. Ioanichie Bălan.
Părintele Arsenie Papacioc s-a născut la 15 august 1914, în satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa. Din anul 1976 a fost duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.
Părintele Papacioc a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Pârvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii. A fost arestat şi condamnat în 1941. S-a călugărit în 1946, după eliberare şi s-a stabilit la Mănăstirea Antim din Bucureşti până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou pentru că făcea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964 de la închisoarea Aiud.
Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei "Vraja", tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare, organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea. Stareţul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: "Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?".
Nu a renunţat la gândul său şi a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit în obştea monahilor. Tot acolo primeşte ascultarea de paraclisier şi predă educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Ciclovina. Mitropolitul de atunci al Olteniei, Firmilian, a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina şi i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului şi fratele Anghel a ajuns la Mănăstirea Sihăstria. Acolo a fost călugărit, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. După ce a primit preoţia, părintele Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamţ. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost arestat şi dus la Suceava, ţinut în anchetă nouăzeci de zile, bătut şi chinuit pentru acuzaţii fără nici un suport real. După ani de detenţie, de interminabile anchete şi deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forţată, la temuta închisoare de la Aiud, părintele a fost eliberat şi i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal.
De aici, a ajuns, în 1976, la Mănăstirea Sfânta Maria – Techirghiol, acolo unde a murit, pe 19 iulie 2011, în jurul orei 13.00, înainte de a fi împlinit 97 de ani.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
