Ultimul drum pentru el.
Salvatorul Darabaniului, Gelu Sîsîiac, șeful Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență, a fost condus sâmbătă, 29 iulie, pe ultimul drum de aproximativ 250 de dărăbăneni. Parcă mai puțini, față de câți ne-am fi așteptat. Unii nu au putut, alții și-au sacrificat concediul pentru a fi prezenți.
Gest mare al colonelului Cristian-Corneliu Amarandei, șeful ISU Botoșani, care și-a condus camaradul până la locul de veci. Sau poate pentru noi este mare, pentru pompieri face parte din normalitate.
Nori negri se adună deasupra casei pompierului dărăbănean la 12:30, dar soarele dogoritor câștigă lupta, iar liniștea de înmormântare este spartă de claxonul asurzitor al mașinii mortuare. Gelu Sîsîiac a plecat de acasă, cu toate că mai avea încă de lucru la finisarea ei. Dumnezeu a vrut ca acest om să plece la ceruri pentru că are inima prea mare. Pompierul voluntar a dat totul pentru noi până la finalul vieții, noi însă nu ne-am ridicat la înălțimea sa morală. Este greu să ne vindecăm de faptul că suntem oameni. Ne apreciem mai mult semenii, atunci când nu-i mai avem printre noi.
Cam 250 de dărăbăneni au fost alături de Gelu Sîsîiac pe ultimul său drum din Darabani. Nimeni din conducerea Primăriei, puțini consilieri locali, în schimb au fost prezenți mai mulți pompieri, inclusiv șeful ISU Botoșani, colonelul Cristian Amarandei. Bătrânii ies la garduri. Parcă nici lor nu le vine să creadă, care au văzut atâtea în viața asta.
”La Oglinzi”, rafalele de vânt taie calea autospecialei pompierilor care deschide convoiul funerar. Peste drum de Primărie, parchează între timp și autospeciala SVSU Darabani, pentru care Gelu s-a luptat atât de mult să o obțină. Salvatorii se aliniază în fața Casei de Cultură ”Theodor Balș”.
”Un om cu suflet mare aflat tot timpul alături de cei aflați în necaz și suferință” spune în predica sa, despre Gelu Sîsîiac, pr. Dumitru Avîrvărei.
Colonelul Amarandei întreabă respectuos dacă mai poate să-și ia rămas bun de la camaradul său. La ieșirea din biserică, pompierii își salută colegul, iar sirenele cutremură și mai tare cel mai nordic oraș al țării. La orele 15:00 înmormântarea era gata. Parcă am fi rămas singuri în Darabani și ne rătăcim fără el. Gelu ne-a învățat să nu plângem, să fim bărbați. Nu l-am putut asculta, nici de data asta.
(Sursa – Darabaneni.ro)
