Botoşanii de altădată
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”

Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.

Când vorbim despre răscoalele țărănești ale secolului trecut, Botoșanii așază drept blazon anul 1907. Despre Răscoala de la Flămânzi s-a scris istorie și încă se mai scrie. Un subiect preferat al comuniștilor. Așa se face că manualele de școală povesteau despre ”exploatarea nemiloasă a țăranilor nevoiași”, precum și despre ”sărăcia cruntă” în care aceștia trăiau din pricina burghezimii.

 

Nimic nu au scris, însă, manualele de istorie (devenite în timp adevărate materiale de propagandă comunistă) despre revoltele țăranilor care au refuzat colectivizarea, proces care a început în 1949 și a durat până în 1962. Prin colectivizare, erau confiscate proprietățile agricole din țară și comasate în gospodării agricole administrate de stat. Modelul era cel din URSS. Nu puțini dintre cei care s-au opus acestui proces au fost arestați, torturați, deportați.

 

În 1949 a apărut sistemul cotelor. Țăranii erau obligați să predea statului o parte importantă din producție, de multe ori aceștia fiind lăsați doar cu grâul de sămânță necesar anului viitor. Alteori nici cu acesta. Sistemul cotelor a sărăcit satele, zona rurală înregistrând foarte repede o cădere uriașă.

 

Comuniștii au pregătit cadrul legal în baza căruia aveau să exercite arestările. Printre legi, hotărâri, ordine de partid și de stat, apar și hotărârile Decretului 306 şi H.C.M. 774/21-07-1949, care prevedeau că "nici o gospodărie agricolă nu va putea treiera fără prezentarea carnetului de cote, iar morile nu vor măcina cerealele producătorilor decât pe bază de adeverinţa de predare a acestora".

 

 

Și în Moldova autoritățile se așteptau la revolte, pentru că țăranii nu aveau altceva decât pământul și roadele lui. Încă de la începutul lunii august politrucii de la județeana de partid mișunau prin comune și încercau să îi determine pe săteni să nu se împotrivească noilor cerințe.

 

”În această regiune oamenii obişnuiau să-și ducă cerealele în şură unde şi le treierau cu batozele ce le aduceau acasă. Din acest punct de vedere au refuzat să ia carnetele de cote”, scrie Cicerone Ionițoiu, în ”Revolte țărănești”.

 

Văzându-se în fața unui val de răscoale, Gheorghe Gheorghiu-Dej amenința că regimul de democraţie populară va zdrobi fără cruţare orice încercare de grupare sau de rezistenţă faţă de măsurile economice şi sociale luate de partid şi guvern.

 

Starea de nemulţumire cuprinsese toată ţara şi manifestările contra sistemului de asuprire prin cote izbucneau pretutindeni.

 

 

Revolta țăranilor din Rogojești

 

În zona Mihăilenilor, satele fierbeau, țăranii erau tot mai greu de stăpânit. Războiul, foametea care i-a urmat, slăbiseră nu doar trupul, ci și răbdarea oamenilor. Nu mai aveau decât pământul. Să cedeze de bună voie roadele și să devină sclavi era peste puterile lor.

 

”Rogojineștii au știut și știu să aprecieze adevăratele valori, pe toți acei care i-au tratat cu dreptate, dar în aceeași măsură au reacționat, ori de câte ori s-au simțit amenințați și nedreptățiți”, scrie Aristide Zub în cartea "Forme de rezistenţă anticomunistă. Zona Siretului Superior. Documente, mărturii, evocări, consecinţe", publicată în 2015 la Editura Pim.

 

Astfel că, la Rogojești, întregul sat a reacționat în vara anului 1949, atunci când autoritățile comuniste au încercat să le ia țăranilor ”pâinea de la gură”, obligându-i să transporte cerealele la aria organizată pe islazul satului, pentru a fi vămuiți, după voia administrației de atunci.

 

Era o zi duminică. În sat au venit mai mulți activiști de partid pentru a-i lămuri pe proprietari să ridice de la primărie carnetele de cote. Sătenii i-au așteptat și au început a huidui. Apoi i-au pus pe fugă: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”.

 

Imediat s-a dat alarma și nu a durat mult până când în sat au intrat două camioane încărcate cu milițieni. Înspăimântați, oamenii încep să se retragă și intră fiecare pe la casele lor. Însă comuniștii nu trec ușor peste ofensa primită. Protestatarii sunt monitorizați, se fac liste cu capii revoltei. În sat erau, ca peste tot, mulți informatori ai Securității, astfel că nu e greu să fie identificați toți cei care au fost prezenți, în acea duminică, pe islazul satului.

 

 

Băgați în dube în toiul nopții

 

În noaptea de 6 spre 7 august 1949, sătenii sunt arestați.

 

Oamenii nu au avut nicio scăpare. Casele au fost înconjurate de milițieni și securiști. Intrau, întorceau totul cu susul în jos, îi urcau în mașini pe cei găsiți în locuință și îi duceau direct la Securitate.

 

Scoși din case, aruncați în dube și duși la sediul Securității din Siret. Cercetați, bătuți fără milă. Dosarele sunt trimise către Tribunalul Militar Iași, sătenii sunt condamnați pentru revoltă sau instigare la revoltă împotriva ordinii sociale. Primesc între 1 și 5 ani. Printre cei arestați și condamnați îi găsim pe Vasile Ciripaniuc, Elena Șucaliuc, Vasile Cozlav, Olimpia Ivaniciuc sau Ștefan Seminciuc.

 

”Cei mai mulți dintre condamnați, când s-au întors acasă, erau ”terminați”, bolnavi, cu grave sechele, și au trăit în mare suferință. Ivaniciuc Olimpia, lovită mai ales la cap, a devenit amnezică și sfârșește, la scurt timp, în anul 1953”, scrie Aristide Zub.

 

Vasile Ciripaniuc a fost adus ca martor la procesul de la Tribunalul Militar Iași. Însă a refuzat să rostească vreun nume al vreunui participant la revoltă. A fost el însuși dus la Canal, fără judecată.

 

”S-a întors după doi ani cu sănătatea zdruncinată, a decedat la scurt timp, după ce a umblat din spital în spital”, povestește Aristide Zub.

 

Despre arestarea, în miez de noapte, a lui Ștefan Seminciuc dă mărturie și fiul său, Vasile. ”A fost luat în izmene”, condamnat și dus la Canal. ”Când trăia în sat, Ștefan Seminciuc era un om vesel, glumeț, dar comuniștii i-au întunecat ființa”, la întoarcere nu mai era același om. În urma unei lovituri cu pumnul în ureche, i-a fost spart timpanul. Nu a mai auzit până la sfârșitul zilelor.

 

Nici astăzi, spune Artistide Zub, după atâta amar de ani, sătenii nu uită urgia din acea vară a lui 1949. Mulți dintre membrii familiilor din care s-au făcut arestări în anul 1949 au și astăzi rețineri în a relata evenimentele și urmările dezastruoase ale acestora asupra comunităților sătești.

 

 

”A uita faptele ce au dus la curmarea violentă a multor vieți omenești, persecuțiile la care au fost supuși, înseamnă a nu avea respectul cuvenit față de cei care au avut curajul de a se opune fățiș sau tacit regimului care le-a schimbat brutal destinul și statutul social”, spune mai departe Aristide Zub

 

Desigur, nu doar la Rogojești au fost revolte. Comunele din jur fierbeau, au fost aduși militari iar ordinele erau clare: se trage fără somație. Au fost uciși, nu departe de Rogojești, oameni în Calafindești și Frătăuții Noi. Zeci de țărani arestați și aruncați în beciul Securității, apoi condamnați. Morții au fost îngropați în gropi comune în cimitirul din Rădăuți.

 

”Oamenii trebuiau să înțeleagă să nu-i de glumit cu noua putere, că trebuiau să accepte, fără împotrivire, lagărul comunist”, scrie Aristide Zub. 

 

Revolta de la Rogojești este consemnată și în „Anale Sighet 7. Mecanismele terorii”, Fundaţia Academia Civică (1999), care preia astfel mărturiile din anii 1990-1992 ale juristului Corneliu Nicoară: ”La Rogojești, sătenii au alungat doi delegaţi trimişi de la Rădăuţi cu sarcina de a organiza aria comunală. În noaptea de 6/7 august 1949 satul a fost înconjurat de miliţienii veniţi cu două camioane, iar zece ţărani au fost arestaţi, trimişi în judecată şi condamnaţi pentru instigare publică”.

 

 

Frații Zub, un capitol de istorie

 

"Forme de rezistenţă anticomunistă. Zona Siretului Superior. Documente, mărturii, evocări, consecinţe", de Aristide Zub, pune sub ochii celor interesați date privitoare la formele de rezistență anticomunistă.

 

”Necesitatea unor microbiografii de acest fel nu poate fi pusă la îndoială, mai ales că nu există, după cum se știe, alte demersuri analoage pentru regiunea în cauză. Autorul a pus la lucru documentele disponibile, dar și memoria unora dintre supraviețuitori, căutând să contureze o imagine cât mai aproape de realitate”, scrie în prefața cărții istoricul și academicianul Alexandru Zub.

 

(Academicianul Alexandru Zub)

 

Alexandru Zub este nimeni altul decât fratele lui Aristide Zub.

 

Constantin şi Saveta Zub au adus pe lume zece copii - şase băieţi şi patru fete. Familie de ţărani vrednici din satul Maghera, comuna Vârfu Câmpului. Saveta, fiica lui Costache Iţco - tâmplar la curtea boierului Moruzi - şi a Elenei - moaşa satului Vârfu Câmpului, vestită mai ales pentru că ştia să prepare leacuri pentru diferite boli - era o femeie înţeleaptă, viguroasă şi harnică.

 

Se spune despre Saveta Zub că îi încânta pe copiii satului cu poveşti şi, lucru extraordinar, vorbea adeseori în proverbe.

 

Constantin Zub era fiul tâmplarului Dumitru şi al Haretei. A ştiut să ducă "povara" demnităţii fiului său Alexandru, arestat de comunişti pentru "crima" de a-l fi cinstit la Putna pe domnitorul Ştefan cel Mare: i s-a desfăcut contractul de muncă, a fost bănuit că unelteşte împotriva noii orânduiri, dar nu s-a încovoiat niciodată în faţa celor care i-au prigonit fiul. A trăit 79 de ani (d. 17 august 1979), fără să mai apuce zorii libertăţii.

 

Din familia Zub, numele Alexandru este cel mai cunoscut. Serbarea de la Putna, ameninţările Securităţii, zvonurile care mai de care mai înfricoşătoare, culminând cu arestarea în tren, la miez de noapte, şi cei şase ani de puşcărie grea, nu sunt pagini de literatură, ci componente ale unui destin exemplar.

 

Iată însă că și fratele său, Aristide Zub, aduce contribuții importante la istoria trăită sau cunoscută prin membrii familiei sale.

 

(Prof. Aristide Zub)

 

”M-am gândit că nu pot să trec indiferent pe lângă un asemenea fenomen cumplit în istoria României. Am lărgit sfera de cunoaştere în toată zona Siretului Superior, în fosta plasă, Berhometele – aşa se numea plasa -, din care fac parte comunele Vârfu Câmpului, Zvoriştea, Zamostea, Grămeşti, pe partea dreaptă a Siretului, întorcându-ne, Mihăileni, Dersca, am abordat şi Hilişeu. Am făcut cercetările cuvenite în arhive, documentare la faţa locului. Am constatat că foarte mulţi învăţători, intelectuali, se fereau să vorbească, frica încă nu dispăruse”, spune Aristide Zub despre volumul "Forme de rezistenţă anticomunistă. Zona Siretului Superior. Documente, mărturii, evocări, consecinţe".

 

O carte - și nu numai ea – care ar trebui să se găsească în toate bibliotecile școlare ale județelor Botoșani și Suceava. Poate nu e timpul pierdut.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Loading...
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
Loading...
”Aşa a debutat Enescu în viaţa mea, cu un unu la muzică, în cea de-a doua clasă a Liceului Laurian”
Cu greu ne putem imagina astăzi că pe scândura Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani au jucat Calboreanu, Birlic, Tănase, Vraca, Bulandra. Că pe scena micului oraş moldav au urcat pentru a cânta Enescu, pentru a conferenţia Iorga.
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO
În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.
După 30 de ani, despre ce a fost sau n-a fost la Botoșani: Nu vedeţi că ne schimbăm cu totul? Asta-i revoluţie, băieţi, ţineţi-vă bine!
După 30 de ani – Revoluția la Botoșani: Crăciun, colinde, colindători. Altă viață! Diferite persoane de la noi din oraș își fac autocritica…
Nici bine nu a căzut comunismul, că la Botoșani începeau deja să apară probleme, chiar la adunarea de constituire a Consiliului Frontului Salvării Naționale: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim.
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
După 30 de ani - Moș Gerilă aduce cadouri în parcul orașului, un Crăciun cu fulgere și tunete la Botoșani: Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?
Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…
Cartea lui Aristide Zub este o istorie romanțată. Adevărata revoltă din fostul raion Botoșani - pentru că pe atunci existau raioanele - a fost în comuna Roma, în 1949. Aici s-a înființat prima întovărășire agricolă - pentru că pe atunci nu exista colectivul. Oamenii din Rogojești s-au răsculat împotriva cotelor obligatorii, nu a colectivului . În această localitate colectivul a apărut mult mai târziu, în jurul anilor 1960. În al treilea rând, comuniștii nu erau chiar atât de proști. Întovărășirile și mai târziu colectivele nu erau administrate de stat, iar pământurile nu erau confiscate - cel puțin așa rezultă din actele normative emise de Parlament. Ca urmare, prof A. Zub trebuie să-și reconsidere unele afirmații fără acoperire.
23 mai 2020, 09:07
melimeloparis.ro%20
Sondaj
Credeți că se va găsi vaccin contra coronavirusului?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Astăzi emoțiile sunt mult mai mari decât în momentul lansării, atunci am luat-o așa, ca pe o joacă, dar astăzi mi-am dat seama că joaca e serioasă”.Roxana Țurcanu, candidat ALDE la Primăria Botoșani ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8344 lei
USD
Dolarul SUA
4.0836 lei
CHF
Francul elveţian
4.4894 lei
GBP
Lira sterlină
5.3431 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8238 lei
XAU
Gramul de aur
253.5118 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2471 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4015 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9265 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.0866 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1851 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6492 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.