Botoşanii de altădată
Bogătanii Botoşaniului prădaţi de o ceată de haiduci pe drumul spre Iaşi : Un botoşănean le-a venit de hac într-un mod INCREDIBIL

Într-o vreme, piatra cea mare de pe Runc era loc de strajă unor haiduci care ţineau calea bogătanilor ce mişunau pe drumul dinspre Târgul Iaşilor. 

Si mult mai dorea stăpânirea să pună mâna pe dânşii. Dar nici poterele cele mai iscusite nu izbuteau. De o vreme însă a dat sfoară-n ţară că cine-l va prinde măcar pe căpitan va primi o bucată de pământ „cât fuga unui cal”.

-    Eu am să-l aduc chiar cu întreaga bandă! Se tot lăuda un negustor din Botoşani, ce nu-l prea arăta înfăţişarea de asemenea ispravă, stârnind hazul tuturor. Parcă ce? Pentru aşa faptă trebuie să fii numaidecât voinic?

Că vorbea aceea: „unde nu poţi cu mâinile izbuteşti cu capul”. O să vedeţi voi cine sunt eu!

 

Laudele lui, însă, au ajuns şi la urechile stăpânilor. Dacă au auzit ei una ca asta, l-au şi chemat la poruncă.

-    Ce te tot lauzi că ai să-i prinzi pe haiduci?

-    Numai, iaca, cât de repede o să vedeţi minunea la faţa locului. Numai să vă ţineţi de cuvânt cu pământul „cât fuga unui cal”.

 

Iar calul acela să nu fie mârţoagă răpciugoasă. Dar mai întâi vreau angajament scris.

 

A primit negustorul cele dorite şi-a plecat cu căruţa la Hârlău. Acolo a făcut rost de-o balercă de ţuică amestecată cu spirt, a cumpărat o traistă plină cu frânghii, a înhămat la căruţă doar un cal, şi hai-hui spre Botoşani. Pe la Flămânzi, a ascuns traista într-un tufiş.

 

Când a ajuns pe sub Runc, trăgea la oişte alături de cal şi striga cât îl ţinea gura:

-    Hăis, cea: hăis, cea Murgu, dragă tatii! Hăis, cea, amar de zilele mele, că am rămas numai cu tine. Prr, se mai oprea el să-şi dreagă glasul.

 

Zărindu-l şi crezând că-i un om necăjit, căpitanul de haiduci îi ieşi în cale spre ajutor.

-    Ce ai în căruţă, omule?

-    Ţuică, ţuică din care beau numai boierii! Aprinde inima şi fură mintea, îşi lăuda el marfa.

-    Unde-o duci?

-    La oraş!

-    De vânzare?

-    Cum să nu?

-    Cât vrei pe balercă?

-    Cum îi preţul în crâşmă!

-    Da-mi ţuica şi ia plata întrucât, să-ţi cumperi şi un cal. Numai să te-ntorci pe unde ai venit.

Negustorul cântări banii din ochi, mulţămi haiducului şi făcu cale-ntoarsă. Merse cât merse şi trase căruţa după tufişul unde-şi lăsase traista cu frânghii. Şezu acolo vreme nu prea îndelungată, apoi luă traista cu sine şi urcă tiptil pe Runc. Balerca era aproape goală, iar haiducii dormeau duşi. Scoase atunci frânghiile, îi legă burduf, le puse câte un căluş în gură, şi plecă la jandarmeria din vale, să dea vestea cea mare.

 

Astfel haiducii au fost prinşi şi osândiţi la moarte, iar negustorul  primi de la stăpânire „pământ cât fuga unui cal”. Dar: „nici o faptă fără plată”, că, după asta, copiii s-au lepădat de dânsul şi de pretutindeni auzea şoapta:

-    Ucigaşule!

Spre liniştea sufletului a înălţat o biserică ce se vede şi azi la marginea satului, după povestirile Eliadei Agrigoroaiei din Legendele Botoşanilor. Cugetul însă n-a încetat să-l mustre şi-şi va fi avut sfârşitul în Bolniţa de la Gorovei.
 

download from google play download from apple store
loading...
SCRIE SCRIITORUL despre haiduciile de familie : S-a supărat ca oierul pe sat

 

Cătălina CHIRU
PRESA liberă la Botoșani: Primul ziar independent cu bani de la ”Azur”, scriitorii-publiciști ba în plus, ba… în minus - FOTO
Continuăm în această săptămână, în rubrica Botoșanii de altădată, să aducem în atenție contribuțiile în domeniul presei botoșănene, fie că e vorba de creatori de ziar, fie că privim către cei care au încercat de-a lungul timpului o istorie a presei locale.
PRESA noastră: Eminescu aprecia ”smântâna inteligenţei literare” botoșănene, Ceaușescu lăuda Clopotul pentru ”mobilizarea şi antrenarea oamenilor muncii”
În urmă cu aproape 40 de ani, un jurnalist se întreba, într-un articol publicat în una dintre puținele reviste care circulau la acea vreme: ”Care este, totuși, cel mai vechi ziar din Botoșani?”.
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE
Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Loading...
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Loading...
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
astratex.ro
Sondaj
Cu cine votați la alegerile parlamentare?
Partidul Mișcarea Populară
Partidul Național Liberal
Partidul Pro România
Partidul Social Democrat
Uniunea Salvați România
Altul
Declaraţia zilei
„Am crezut că greul a fost în primăvară, însă virusul SARS-CoV-2 ne-a demonstrat că ne-am înșelat amarnic. A atacat mult mai agresiv în toamnă, iar spitalele noastre sunt acum supraaglomerate. Peste 1.200 de români se zbat ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.8736 lei
USD
Dolarul SUA
4.0226 lei
CHF
Francul elveţian
4.5028 lei
GBP
Lira sterlină
5.3968 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8581 lei
XAU
Gramul de aur
237.9570 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2342 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3594 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9844 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1104 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1844 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6547 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-0.1 o C
Dorohoi
0.2 o C
Bucecea
-0.2 o C
Darabani
1.1 o C
Saveni
-0.1 o C
Ştefăneşti
3.2 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.