Botoşanii de altădată
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă

Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.

Intrată în mănăstire de copilă, alungată apoi de comuniști, a plecat în lume precum Sfânta Vineri, căutând prilej de faptă bună și de milostenie. A îngrijit bolnavii cu aceeași smerenie cu care ucenicii îi spălaseră lui Hristos picioarele, a făcut ascultare cu conștiința că și lumea devine o uriașă mănăstire dacă păstrezi neîntinate duhul și blândețea.

 

Maica Atanasia Iordache a trăit 86 de ani în mare trudă sufletească și trupească. S-a născut pe 3 septembrie 1930, în localitatea Păltiniș, județul Botoșani, și s-a săvârșit întru Domnul în ziua de 11 decembrie 2016.

 

Era cel mai mare copil, dintre cei șapte ai lui Gheorghe și ai Magdalenei. Tatăl era în război când fata cea mai mare spune că vrea să plece la mănăstire. Era începutul lui octombrie 1944. Oamenii erau la cules porumbul și acolo, pe câmp, în marginea pădurii de la Buleandra, aproape de Darabani, și-a făcut apariția o mătușă călugăriță. Scena este povestită în cartea "Monahii ortodoxe purtătoare de lumină în întunericul comunist", a Ieromonahului Siluan Antoci, cel care a păstorit o vreme Mănăstirea Agafton.  

 

 

”Măicuţă, în dumneavoastră se trage!"

 

Liniștea câmpului a fost spartă de ropot de mitraliere. Erau rușii.

 

"Să o împuşte pe maica, au văzut-o că era în negru şi credeau că-i preot", îi mărturisea Maica Atanasia părintelui Siluan Antoci.

 

Groaza și spaima au cutremurat lanurile și toată pădurea. Oamenii au prins a striga din rărunchi la călugăriță să intre mai curând la adăpost.

 

"Măicuţă, veniţi printre noi, că în dumneavoastră se trage!"

 

Nimeni nu a observat că, în spatele bietei călugărițe, nu mai puțin speriată alerga o copilă cu cosițe și cu ochii înspăimântați. Călugărița și copila cu cosițe au trecut printre oamenii din lanul cu porumb, au străbătut ogoarele și au ieșit la șoseaua națională, dincolo de Darabani. Au mers trei zile pe jos, până la Dorohoi. Aici s-au dus direct la unitatea militară.

 

"Maica a întrebat dacă tata trăieşte şi dacă se ştie ceva de el. Comandantul a zis că trăieşte şi că vine acasă peste câteva săptămâni", povestea Maica Atanasia.

 

 

 

Copila cu cosițe în tăvălugul istoriei

 

Avea 14 ani copila cu cosițe când a intrat în mănăstire. Peste alți 13 ani, în 27 iunie 1957, a fost tunsă în monahism la Mănăstirea Agafton. Aici s-a rugat și muncit așa cum a știut mai bine. A făcut sumane, a țesut, a lucrat prosoape și tot ce mâinile ei harnice au priceput.

 

După numai doi ani, comuniștii anunță celebrul Decret 410 care golește mănăstirile din întreaga țară.

 

Pe un ger cumplit, la mijlocul lui februarie 1960, a plătit o căruță, și-a luat plăpumioara, o pernuță și câteva haine și a plecat la oraș. Nu mai suporta nici vorbele stareței celei noi pe care o instalaseră în locul Maicii Moisa, stareța cea veche a Agaftonului. Le spunea să plece în lume și să uite de mănăstire: "Să plecaţi să vă căsătoriţi, să faceţi copii".

 

Celelalte maici aveau să fie alungate peste mai bine de jumătate de an. Urcate în camioane pe 24 august, după ziua națională, își amintea Maica Atanasia.

 

”Pe 23 au făcut manifestaţie mare la Botoşani, iar pe 24 le-au luat pe toate maicile care au rămas în mănăstire şi le-au dus".

 

 

În fabrică, apoi la spital

 

A lucrat mulți ani în fabrică. Până când nu a mai suportat și s-a gândit să meargă la spital, să îngrijească bolnavii.

 


(Monahia Atanasia Iordache)

 

"Mă gândeam cum să mă duc să lucrez eu, călugăriţă, să înţep cu acul duminica? Mă duc la un spital undeva, să spăl pe jos sau să dau un pahar cu apă, dar la fabrică nu mă duc".

 

Încearcă să o oprească sora ei, care lucra tot la fabrică: "Vrei să te duci la spital să fii femeie de serviciu toată viaţa?".

 

Dar maica nu se lasă înduplecată:

 

"Eu nu am nevoie de prestigiu, nu am nevoie de onoruri. Eu vreau să am o bucată de pâine, să nu cerşesc, şi să fac o pomană cu un bolnav".

 

Astfel că în 1980, când a aflat că se înființează Spitalul de Recuperare, a mers la doctorul Cojocaru, pe care îl cunoștea, și l-a rugat să o ia acolo.

 

Doctorul, când aude că o călugăriță vrea să lucreze la spital, încearcă să o întoarne către fabrică.

 

"Fată, la spital e foarte greu pentru tine. O să ai de-a face cu bolnavi răi, cu bolnavi care o să te înjure".

 

Dar maica se ține scai. Ea știe una și bună:

 

"Toate am să le suport şi am să rabd, să am o bucată de pâine, să nu umblu cu cerşitul".

 

Mai târziu avea să spună mereu că doctorul Cojocaru i-a fost înger păzitor.

 

"Nişte oameni credincioşi, doamna merge la biserică, are candelă în casă".

 

A primit între timp o cămăruță cu bucătărie și a prins a-și rostui viața între rugăciune și spital.

 

 

”Ceream Agaftonul şi ei ne spuneau că nu se poate".

 

A muncit până la 55 de ani, când s-a pensionat, în anul 1985. A trăit în mica ei cămăruță până în 1989. La Revoluție a auzit că se deschid mănăstirile și în suflet și-a făcut loc speranța.

 

A stat la ușa prefectului…

 

"Mă duceam în fiecare zi la Prefectură, când era şedinţă, şi ne adunam toate maicile. Ceream Agaftonul şi ei ne spuneau că acolo este cămin şi nu se poate".

 

…și a ierarhilor Bisericii.

 

"Era atunci Preasfinţitul Pimen. Noi am intrat toate. Preasfinţite, suntem de la Agafton şi vrem Mănăstirea Agafton. Şi el zice: Măi, copii, nu se dă Agaftonul, Agaftonul e ocupat. Dacă era acolo un paznic rămas, o maică sau două dacă rămâneau, Agaftonul se înfiinţa uşor. Căminul greu îl scoateţi de acolo, nu se poate, duceţi-vă la Patriarhie, să vă spună Patriarhul".

 

Au plecat maicile la București.

 

"Dimineaţa am ajuns la Patriarhie. Acolo a venit un secretar şi ne-a spus că nu aparţine de Bucureşti, ci de Iaşi, să ne scoată bolnavii, să ne scoată Căminul, că nu se bagă Patriarhia la Botoşani. Am venit înapoi. Pe unde am umblat noi, pe la Prefectură sau pe unde ne duceam, toţi ne spuneau: Nici să vă gândiţi, nu se poate aşa ceva, nu scoatem noi bolnavii de acolo, unde vreţi să-i ducem?".

 

Dar Dumnezeu a fost îngăduitor. Au căzut la pace şi maicile au început să vină în Agafton, unde au mai trăit ani buni alături de bătrânele de la cămin.

 

Biserica, însă, era într-o stare jalnică.

 

"Vai, ce era în biserică! Cu sapa am ras, am adus apă caldă, am înmuiat prosoape şi trăgeam cu sapa toată mizeria din biserică".

 

A viețuit în Agafton până în 2016. A urcat la ceruri într-o zi de 11 decembrie, la vârsta de 86 de ani. După o viață plină de încercări, dar în care s-a dăruit semenilor și lui Dumnezeu, s-a întors să moară acasă, în Agafton, Mănăstirea Păcii.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               
După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu
Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Loading...
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, spectacolul ”monumental” care a adunat toată suflarea artistică a orașului - FOTO
În ianuarie 1978, Nicolae Ceaușescu împlinea 60 de ani de viață și nu mai puțin de 45 de ani de activitate revoluționară. De 11 ani conducea Partidul Comunist și ducea România ”pe cele mai înalte culmi ale socialismului”.
Loading...
Cum arătau mătușile lui Eminescu și cum îl descrie pe Mihai chiar fratele său: Când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer – GALERIE FOTO
Sărăcia Botoșanilor, atât de des invocată în rapoarte, studii, statistici, nu ține doar de lipsa banilor, a investitorilor, a locurilor de muncă. Ci mai ales de lipsa de perspectivă atunci când vine vorba de a dezvolta și promova ceea ce există deja.
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Istorie cu parfum de romanță: Pe lângă plopii fără soț cu Rița, fecioara cu ochii sprințari… - FOTO&VIDEO
Le-am ascultat de sute, de mii de ori. Ne-au înmiresmat viața, ne-au bucurat sau înlăcrimat inima. Prea puțin se știe, însă, că unele dintre celebrele romanțe pe versurile lui Eminescu, de pildă, au fost create chiar în timpul vieții Poetului, acum mai bine de 130 de ani.
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Astăzi se împlinesc 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Revolta care a anunțat prăbușirea comunismului în România.
Botoșăneni hăituiți de Securitate din cauza unei scrisori: ”Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatari”
Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
Sondaj
Ar trebui introduse uniformele școlare obligatorii?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Este ieșirea mea oficială din zona de confort. Prea fac duș, prea dorm la mine acasă când vreau eu, prea mănânc când îmi e foame, gata, e nevoie de o provocare :)) Sincer, abia aștept sa ajung, abia aștept sa îl distrug ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.9472 lei
USD
Dolarul SUA
4.6322 lei
CHF
Francul elveţian
4.7915 lei
GBP
Lira sterlină
5.8254 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.6326 lei
XAU
Gramul de aur
277.6524 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2438 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2933 lei
AUD
Dolarul Australian
3.2944 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.6225 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2014 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6649 lei
Vremea
astăzi
Botosani
15.6 o C
Dorohoi
15.7 o C
Bucecea
14.9 o C
Darabani
9.6 o C
Saveni
16.1 o C
Ştefăneşti
13.8 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.