Botoşanii de altădată
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO

A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…

Istoria ruinelor

 

Județul Botoșani a fost deținătorul unui adevărat tezaur arhitectonic construit în perioada antebelică și interbelică, însă foarte puține dintre vechile conace și castele boierești au supraviețuit deceniilor comuniste. Cele care au mai rămas au fost revendicate, foarte puține și restaurate.   

 

Odată cu instalarea comuniștilor, domeniile și casele boierești, în multe cazuri chiar și biserici, au devenit depozite de cereale, pe alocuri spitale, dispensare, orfelinate, cămine de bătrâni sau sedii de primării. Când aceste instituții și-au consumat utilitatea, clădirile au fost lăsate în paragină sau chiar distruse intenționat.

 

În județul Botoșani, potrivit unui studiu realizat de Aurora-Simona Filip și Viorel Paraschiv (”Itinerarii istorico-geografice: castele și conace boierești din județul Botoșani”), au fost revendicate în temeiul Legii 10/2001 un număr de 567 terenuri, foste domenii și conace boierești. Cazuri fericite, se consemnează în același studiu, au fost cele în care aceste conace au fost cumpărate de către administrația județeană, ulterior investindu-se în modernizarea lor. S-a întâmplat la Podriga, Ionășeni sau Guranda.

 

 

Casa Melik, o istorie urbană din București...

 

Chiar dacă a fost purtat de vechi familii armenești, cu intelectuali cărora publicațiile vremii le-au dedicat multe pagini, numele Melik este încă prea puțin cunoscut în ținutul Botoșanilor.

 

(Casa Melik din București, cea mai veche clădire de locuit din Capitala României)

 

În schimb, pentru bucureșteni, Melik a devenit un simbol. Al trăiniciei, al generozității, al artei. Asta pentru că, spun specialiștii, Casa Melik este considerată a fi nu doar o parte a istoriei României, ci și cea mai veche casă locuită din București.

 

Datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, însă numele ei este legat de Jacob Melik, armean care studiase arhitectura la Paris, și care s-a căsătorit cu Ana, singura moștenitoare a clădirii din București ce aparținea lui Kevork Nazaretoglu. După o istorie zbuciumată, Casa Melik din București devine un important obiectiv, găzduind Muzeul de Artă Theodor Pallady (foto).

 

 

..și Melik de la Botoșani

 

Numele Melik de la Botoșani era legat, însă, de nepotul arhitectului Iacob, și anume inginerul Ion Mire Melik (9 august 1840 – 29 ianuarie 1889). Cunoscut în primul rând ca antreprenor, matematician, dar mai ales prin legăturile pe care le-a avut cu Societatea Junimea, în special cu Titu Maiorescu. Se spune că activitatea de la Junimea (multe voci susțin că era apreciat mai mult pentru talentul administrativ decât cel literar) i-a asigurat, însă, o poziție de profesor de matematică la Universitatea ieșeană. Dar, spre cinstea sa, cursul universitar ce purta semnătura lui Melik era atât de apreciat încât a fost retipărit de zece ori.

 

(Ioan Mire Melik)

 

Ioan Mire Melik avea să trăiască, însă, doar 49 de ani. La sfârșitul anului 1888, începutul lui 1889, pe când activa ca inspector general al școlilor (fiind numit secretar general la Ministerul Educației), Melik a fost lovit de o boală care l-a secătuit rapid. Pe 29 ianuarie 1889, se stinge din viață.

 

Ioan Mire Melik a avut patru copii, unul dintre aceștia, Eugen, fiind și cel care i-a continuat munca la catedră. Eugen I. Melik a fost la rândul său profesor universitar, la Facultatea de Drept din Iași.

 

Același Eugen Melik avea să revină pe moșia cumpărată de tatăl său în Costeștii Botoșanilor, unde va ridica o casă de vacanță cu dimensiunile unui castel.

 

 

”Aici Melik a avut jumătate de sat”

 

Cine se încumetă astăzi în căutarea Castelului Melik are de parcurs cei aproximativ 7 kilometri din municipiul Botoșani, pe un drum care curge pe coasta dealului, de o frumusețe rară.

 

 

Castelul poate trece neobservat din cauza vegetației bogate, care ascunde și desparte, deopotrivă, drumul de ceea ce era odinioară falnicul parc al ”boierilor din Costești”.

 

Dacă până să ieși din oraș nimeni nu poate spune ce semnificație are cuvântul Melik, odată ce te apropii de Costești privirile se își pierd scrutătura dură și vorba se slobozește bucuroasă. Până odinioară, o partea a satului se numea chiar Costești-Melik și oamenii purtau astfel trainică amintire ”boierului” la curtea căruia unii dintre ei au muncit din primăvară până-n iarnă.

 

Sătenii vorbesc cu respect de proprietarul castelului din deal.

 

”A fost al lui Melik, da. Eu sunt de aici, din sat, am 65 de ani. Acolo am stat multă vreme, lângă castel, am și lucrat acolo. A vrut cineva să îl doneze, să se facă un azil acolo, dar nu mai știm, doar că mai trăiește o nepoată. Terenul este al fermei Popăuți, dar castelul ar fi vrut să fie renovat. Mai ales că, chiar dacă e vechi, castelul e bun, are și beci mare dedesubt. Aici Melik a avut jumătate de sat. A mai avut o casă pe malul iazului, dar a fost vândută de mult. Mergeau oamenii iarna și mai primeau cereale de la conac, apoi primăvara îi chemau la lucru. Erau oameni buni cu țăranii, tare buni. Bătrânii din sat, care mai au azi 90 de ani, mai știu povești despre Melik. Așteptăm să se facă azilul...”,

spune un sătean din Costești, care se prinde cu drag la vorbă.

 

 

”Turnul îi conferă un caracter aristocratic”

 

Curtea lui Melik, așa cum este cunoscută azi, cu castelul rămas în picioare, este cea mai veche construcție din beton și cărămidă a satului Costești.

 

A fost construit de Eugen  Melik, fiul inginerului Ion Mire Melik, între anii  1925 –1927, la nord –vest de vatra actuală a satului.

 

Eugen Melik (1871 -1957), de origine armeană, a fost profesor la Universitatea  ”Al. I. Cuza” din Iași, fiind licențiat în litere la Sorbona și cu doctorat în Drept, tot la Paris. O scurtă perioadă a făcut politică, ales chiar deputat, fiind un apropiat al lui Nicolae Iorga.    

 

Potrivit scrierilor lui Viorel Paraschiv în studiul amintit, istoria castelului este consemnată în ”Actul de mărturie din 7 mai 1925”, lăsat de  prof. univ. Eugen Melik urmașilor săi.

 

Construcția  a  fost  proiectată  de arhitectul Paul Smărăndescu, în anul 1920.

 

(Castelul Melik din Costești, județul Botoșani, foto iulie 2020)

 

”Arhitectura castelului nu aparține unui anumit curent, fiind o împletire a stilului medieval cu cel modern. Turnul din colțul de nord-est al imobilului și acoperișul cu pante abrupte, în două sau patru ape, îi conferă un caracter aristocratic”,

Viorel Paraschiv,  în ”Itinerarii istorico-geografice: castele și conace boierești din județul Botoșani”

 

Castelul are aparent două părți distincte: turnul, înalt de 20 m, și corpul principal, cu trei niveluri, care are o înălțime de cca. 17 m.

 

Turnul are pereții exteriori din cărămidă arsă,  confecționată  în  cuptoarele  amplasate  lângă  izitura  Iazului  Domnesc. Acoperișul are forma unei piramide, fiind prevăzut înspre vest cu un chepeng  pentru accesul coșarilor și un paratrăsnet în vârf.

 

Castelul nu are vitralii, sculpturi sau elemente decorative deosebite, singurele crestături se întâlnesc pe stâlpii de la cele două lojii, însă extrem de interesante sunt pardoselile din mozaic, colorate în alb, negru și roșu, precum și desenele pătrate din parchetul de stejar, aflăm din studiul lui Viorel Paraschiv.

 

 

Începutul dezastrului

 

În  primăvara anului 1941, în castel a fost cazată o unitate motorizată germană. Situația se schimbă brusc în martie 1944, când botoșănenii pleacă în refugiu. Moșierul nu rămâne nici el la Costești, ci se refugiază în Oltenia.

 

Domeniul de la Costești rămâne în administrarea unor oameni de încredere din sat.

 

Peste mai puțin de o lună, însă, satul urmează să fie ocupat de ruși. Înainte de sosirea rușilor, sătenii devastează castelul, în hol fiind arsă întreaga bibliotecă, cu cărți de o inestimabilă valoare.

 

”Din  1950 și până la sfârșitul secolului al XX-lea, imobilul intră în folosința agricolă a unor ferme agricole  de  stat.  Actualii  moștenitori nu au resursele necesare reparării castelului, tot domeniul fiind aparent părăsit”,

Viorel Paraschiv

 

Parcul din fața castelului a fost și el distrus. Terenul aparține Fermei Popăuți, iar vechea livadă cu soiuri valoroase a fost pur și simplu defrișată în timp.

 

Astăzi mai stau mărturie, din vechiul parc, doar câțiva pini și molizi. Prin zonă mai bântuie căruțe, când și când o mașină taie în viteză drumul din apropiere, ridicând colb uriaș de praf.

 

Situația este agravată de faptul că, paradoxal, castelul nu este înregistrat pe Lista  Monumentelor Istorice din Județul Botoșani.

 

Istoria locului se mai citește doar în privirile câtorva săteni care spun cum, demult, la poarta castelului găseau hrană și uneori bună înțelegere. Și cum, înainte de a intra rușii în sat, au dansat printre flăcările care mistuiau cărțile aduse de boieri tocmai de la Paris. Da, ar fi bine să se facă acolo un azil de bătrâni. Mulți dintre ei și-ar găsi loc în Castel, să își mai odihnească oasele după ani și ani de muncă grea.

 

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Loading...
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
Loading...
”Aşa a debutat Enescu în viaţa mea, cu un unu la muzică, în cea de-a doua clasă a Liceului Laurian”
Cu greu ne putem imagina astăzi că pe scândura Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani au jucat Calboreanu, Birlic, Tănase, Vraca, Bulandra. Că pe scena micului oraş moldav au urcat pentru a cânta Enescu, pentru a conferenţia Iorga.
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO
În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.
După 30 de ani, despre ce a fost sau n-a fost la Botoșani: Nu vedeţi că ne schimbăm cu totul? Asta-i revoluţie, băieţi, ţineţi-vă bine!
După 30 de ani – Revoluția la Botoșani: Crăciun, colinde, colindători. Altă viață! Diferite persoane de la noi din oraș își fac autocritica…
Nici bine nu a căzut comunismul, că la Botoșani începeau deja să apară probleme, chiar la adunarea de constituire a Consiliului Frontului Salvării Naționale: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim.
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
După 30 de ani - Moș Gerilă aduce cadouri în parcul orașului, un Crăciun cu fulgere și tunete la Botoșani: Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?
Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…
Frumos castel, interesantă istorie! Mi amintesc povestirile bunicii...
3 august 2020, 14:20
Camin de batrani...hmm! Aveti idee cam ce infrastructura trebuie sa fie pusa in miscare pentru ca o unitate de genul camin sa poata functiona? Pe banii cui s-ar dezvolta toate astea? Si cine sa ingrijeasca neputinciosii? Urmasii/urmasele celor care au ars cartile? Eheiii, vise de milogi...
3 august 2020, 07:54
Chiar nu stiam..frumos..poate conducerea jud botosani impreuma cu tineretul din botosani poate face un drum si eventual un festival un loc de adunare in zi de sarbatoare organizari spectacole loc de vizitat cu banci sala in aer liber etc..etc..ar fi frumos
2 august 2020, 08:53
melimeloparis.ro%20
Sondaj
Credeți că se va găsi vaccin contra coronavirusului?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Astăzi emoțiile sunt mult mai mari decât în momentul lansării, atunci am luat-o așa, ca pe o joacă, dar astăzi mi-am dat seama că joaca e serioasă”.Roxana Țurcanu, candidat ALDE la Primăria Botoșani ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8357 lei
USD
Dolarul SUA
4.1087 lei
CHF
Francul elveţian
4.4964 lei
GBP
Lira sterlină
5.3638 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8470 lei
XAU
Gramul de aur
255.0694 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2478 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3994 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9324 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.0904 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1846 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6494 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.