Botoşanii de altădată
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO

A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…

Istoria ruinelor

 

Județul Botoșani a fost deținătorul unui adevărat tezaur arhitectonic construit în perioada antebelică și interbelică, însă foarte puține dintre vechile conace și castele boierești au supraviețuit deceniilor comuniste. Cele care au mai rămas au fost revendicate, foarte puține și restaurate.   

 

Odată cu instalarea comuniștilor, domeniile și casele boierești, în multe cazuri chiar și biserici, au devenit depozite de cereale, pe alocuri spitale, dispensare, orfelinate, cămine de bătrâni sau sedii de primării. Când aceste instituții și-au consumat utilitatea, clădirile au fost lăsate în paragină sau chiar distruse intenționat.

 

În județul Botoșani, potrivit unui studiu realizat de Aurora-Simona Filip și Viorel Paraschiv (”Itinerarii istorico-geografice: castele și conace boierești din județul Botoșani”), au fost revendicate în temeiul Legii 10/2001 un număr de 567 terenuri, foste domenii și conace boierești. Cazuri fericite, se consemnează în același studiu, au fost cele în care aceste conace au fost cumpărate de către administrația județeană, ulterior investindu-se în modernizarea lor. S-a întâmplat la Podriga, Ionășeni sau Guranda.

 

 

Casa Melik, o istorie urbană din București...

 

Chiar dacă a fost purtat de vechi familii armenești, cu intelectuali cărora publicațiile vremii le-au dedicat multe pagini, numele Melik este încă prea puțin cunoscut în ținutul Botoșanilor.

 

(Casa Melik din București, cea mai veche clădire de locuit din Capitala României)

 

În schimb, pentru bucureșteni, Melik a devenit un simbol. Al trăiniciei, al generozității, al artei. Asta pentru că, spun specialiștii, Casa Melik este considerată a fi nu doar o parte a istoriei României, ci și cea mai veche casă locuită din București.

 

Datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, însă numele ei este legat de Jacob Melik, armean care studiase arhitectura la Paris, și care s-a căsătorit cu Ana, singura moștenitoare a clădirii din București ce aparținea lui Kevork Nazaretoglu. După o istorie zbuciumată, Casa Melik din București devine un important obiectiv, găzduind Muzeul de Artă Theodor Pallady (foto).

 

 

..și Melik de la Botoșani

 

Numele Melik de la Botoșani era legat, însă, de nepotul arhitectului Iacob, și anume inginerul Ion Mire Melik (9 august 1840 – 29 ianuarie 1889). Cunoscut în primul rând ca antreprenor, matematician, dar mai ales prin legăturile pe care le-a avut cu Societatea Junimea, în special cu Titu Maiorescu. Se spune că activitatea de la Junimea (multe voci susțin că era apreciat mai mult pentru talentul administrativ decât cel literar) i-a asigurat, însă, o poziție de profesor de matematică la Universitatea ieșeană. Dar, spre cinstea sa, cursul universitar ce purta semnătura lui Melik era atât de apreciat încât a fost retipărit de zece ori.

 

(Ioan Mire Melik)

 

Ioan Mire Melik avea să trăiască, însă, doar 49 de ani. La sfârșitul anului 1888, începutul lui 1889, pe când activa ca inspector general al școlilor (fiind numit secretar general la Ministerul Educației), Melik a fost lovit de o boală care l-a secătuit rapid. Pe 29 ianuarie 1889, se stinge din viață.

 

Ioan Mire Melik a avut patru copii, unul dintre aceștia, Eugen, fiind și cel care i-a continuat munca la catedră. Eugen I. Melik a fost la rândul său profesor universitar, la Facultatea de Drept din Iași.

 

Același Eugen Melik avea să revină pe moșia cumpărată de tatăl său în Costeștii Botoșanilor, unde va ridica o casă de vacanță cu dimensiunile unui castel.

 

 

”Aici Melik a avut jumătate de sat”

 

Cine se încumetă astăzi în căutarea Castelului Melik are de parcurs cei aproximativ 7 kilometri din municipiul Botoșani, pe un drum care curge pe coasta dealului, de o frumusețe rară.

 

 

Castelul poate trece neobservat din cauza vegetației bogate, care ascunde și desparte, deopotrivă, drumul de ceea ce era odinioară falnicul parc al ”boierilor din Costești”.

 

Dacă până să ieși din oraș nimeni nu poate spune ce semnificație are cuvântul Melik, odată ce te apropii de Costești privirile se își pierd scrutătura dură și vorba se slobozește bucuroasă. Până odinioară, o partea a satului se numea chiar Costești-Melik și oamenii purtau astfel trainică amintire ”boierului” la curtea căruia unii dintre ei au muncit din primăvară până-n iarnă.

 

Sătenii vorbesc cu respect de proprietarul castelului din deal.

 

”A fost al lui Melik, da. Eu sunt de aici, din sat, am 65 de ani. Acolo am stat multă vreme, lângă castel, am și lucrat acolo. A vrut cineva să îl doneze, să se facă un azil acolo, dar nu mai știm, doar că mai trăiește o nepoată. Terenul este al fermei Popăuți, dar castelul ar fi vrut să fie renovat. Mai ales că, chiar dacă e vechi, castelul e bun, are și beci mare dedesubt. Aici Melik a avut jumătate de sat. A mai avut o casă pe malul iazului, dar a fost vândută de mult. Mergeau oamenii iarna și mai primeau cereale de la conac, apoi primăvara îi chemau la lucru. Erau oameni buni cu țăranii, tare buni. Bătrânii din sat, care mai au azi 90 de ani, mai știu povești despre Melik. Așteptăm să se facă azilul...”,

spune un sătean din Costești, care se prinde cu drag la vorbă.

 

 

”Turnul îi conferă un caracter aristocratic”

 

Curtea lui Melik, așa cum este cunoscută azi, cu castelul rămas în picioare, este cea mai veche construcție din beton și cărămidă a satului Costești.

 

A fost construit de Eugen  Melik, fiul inginerului Ion Mire Melik, între anii  1925 –1927, la nord –vest de vatra actuală a satului.

 

Eugen Melik (1871 -1957), de origine armeană, a fost profesor la Universitatea  ”Al. I. Cuza” din Iași, fiind licențiat în litere la Sorbona și cu doctorat în Drept, tot la Paris. O scurtă perioadă a făcut politică, ales chiar deputat, fiind un apropiat al lui Nicolae Iorga.    

 

Potrivit scrierilor lui Viorel Paraschiv în studiul amintit, istoria castelului este consemnată în ”Actul de mărturie din 7 mai 1925”, lăsat de  prof. univ. Eugen Melik urmașilor săi.

 

Construcția  a  fost  proiectată  de arhitectul Paul Smărăndescu, în anul 1920.

 

(Castelul Melik din Costești, județul Botoșani, foto iulie 2020)

 

”Arhitectura castelului nu aparține unui anumit curent, fiind o împletire a stilului medieval cu cel modern. Turnul din colțul de nord-est al imobilului și acoperișul cu pante abrupte, în două sau patru ape, îi conferă un caracter aristocratic”,

Viorel Paraschiv,  în ”Itinerarii istorico-geografice: castele și conace boierești din județul Botoșani”

 

Castelul are aparent două părți distincte: turnul, înalt de 20 m, și corpul principal, cu trei niveluri, care are o înălțime de cca. 17 m.

 

Turnul are pereții exteriori din cărămidă arsă,  confecționată  în  cuptoarele  amplasate  lângă  izitura  Iazului  Domnesc. Acoperișul are forma unei piramide, fiind prevăzut înspre vest cu un chepeng  pentru accesul coșarilor și un paratrăsnet în vârf.

 

Castelul nu are vitralii, sculpturi sau elemente decorative deosebite, singurele crestături se întâlnesc pe stâlpii de la cele două lojii, însă extrem de interesante sunt pardoselile din mozaic, colorate în alb, negru și roșu, precum și desenele pătrate din parchetul de stejar, aflăm din studiul lui Viorel Paraschiv.

 

 

Începutul dezastrului

 

În  primăvara anului 1941, în castel a fost cazată o unitate motorizată germană. Situația se schimbă brusc în martie 1944, când botoșănenii pleacă în refugiu. Moșierul nu rămâne nici el la Costești, ci se refugiază în Oltenia.

 

Domeniul de la Costești rămâne în administrarea unor oameni de încredere din sat.

 

Peste mai puțin de o lună, însă, satul urmează să fie ocupat de ruși. Înainte de sosirea rușilor, sătenii devastează castelul, în hol fiind arsă întreaga bibliotecă, cu cărți de o inestimabilă valoare.

 

”Din  1950 și până la sfârșitul secolului al XX-lea, imobilul intră în folosința agricolă a unor ferme agricole  de  stat.  Actualii  moștenitori nu au resursele necesare reparării castelului, tot domeniul fiind aparent părăsit”,

Viorel Paraschiv

 

Parcul din fața castelului a fost și el distrus. Terenul aparține Fermei Popăuți, iar vechea livadă cu soiuri valoroase a fost pur și simplu defrișată în timp.

 

Astăzi mai stau mărturie, din vechiul parc, doar câțiva pini și molizi. Prin zonă mai bântuie căruțe, când și când o mașină taie în viteză drumul din apropiere, ridicând colb uriaș de praf.

 

Situația este agravată de faptul că, paradoxal, castelul nu este înregistrat pe Lista  Monumentelor Istorice din Județul Botoșani.

 

Istoria locului se mai citește doar în privirile câtorva săteni care spun cum, demult, la poarta castelului găseau hrană și uneori bună înțelegere. Și cum, înainte de a intra rușii în sat, au dansat printre flăcările care mistuiau cărțile aduse de boieri tocmai de la Paris. Da, ar fi bine să se facă acolo un azil de bătrâni. Mulți dintre ei și-ar găsi loc în Castel, să își mai odihnească oasele după ani și ani de muncă grea.

 

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, spectacolul ”monumental” care a adunat toată suflarea artistică a orașului - FOTO
În ianuarie 1978, Nicolae Ceaușescu împlinea 60 de ani de viață și nu mai puțin de 45 de ani de activitate revoluționară. De 11 ani conducea Partidul Comunist și ducea România ”pe cele mai înalte culmi ale socialismului”.
Cum arătau mătușile lui Eminescu și cum îl descrie pe Mihai chiar fratele său: Când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer – GALERIE FOTO
Sărăcia Botoșanilor, atât de des invocată în rapoarte, studii, statistici, nu ține doar de lipsa banilor, a investitorilor, a locurilor de muncă. Ci mai ales de lipsa de perspectivă atunci când vine vorba de a dezvolta și promova ceea ce există deja.
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Istorie cu parfum de romanță: Pe lângă plopii fără soț cu Rița, fecioara cu ochii sprințari… - FOTO&VIDEO
Le-am ascultat de sute, de mii de ori. Ne-au înmiresmat viața, ne-au bucurat sau înlăcrimat inima. Prea puțin se știe, însă, că unele dintre celebrele romanțe pe versurile lui Eminescu, de pildă, au fost create chiar în timpul vieții Poetului, acum mai bine de 130 de ani.
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Astăzi se împlinesc 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Revolta care a anunțat prăbușirea comunismului în România.
Loading...
Botoșăneni hăituiți de Securitate din cauza unei scrisori: ”Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatari”
Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
PRESA liberă la Botoșani: Primul ziar independent cu bani de la ”Azur”, scriitorii-publiciști ba în plus, ba… în minus - FOTO
Continuăm în această săptămână, în rubrica Botoșanii de altădată, să aducem în atenție contribuțiile în domeniul presei botoșănene, fie că e vorba de creatori de ziar, fie că privim către cei care au încercat de-a lungul timpului o istorie a presei locale.
PRESA noastră: Eminescu aprecia ”smântâna inteligenţei literare” botoșănene, Ceaușescu lăuda Clopotul pentru ”mobilizarea şi antrenarea oamenilor muncii”
În urmă cu aproape 40 de ani, un jurnalist se întreba, într-un articol publicat în una dintre puținele reviste care circulau la acea vreme: ”Care este, totuși, cel mai vechi ziar din Botoșani?”.
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE
Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
Loading...
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Frumos castel, interesantă istorie! Mi amintesc povestirile bunicii...
3 august 2020, 14:20
Camin de batrani...hmm! Aveti idee cam ce infrastructura trebuie sa fie pusa in miscare pentru ca o unitate de genul camin sa poata functiona? Pe banii cui s-ar dezvolta toate astea? Si cine sa ingrijeasca neputinciosii? Urmasii/urmasele celor care au ars cartile? Eheiii, vise de milogi...
3 august 2020, 07:54
Chiar nu stiam..frumos..poate conducerea jud botosani impreuma cu tineretul din botosani poate face un drum si eventual un festival un loc de adunare in zi de sarbatoare organizari spectacole loc de vizitat cu banci sala in aer liber etc..etc..ar fi frumos
2 august 2020, 08:53
melimeloparis.ro%20
astratex.ro
Sondaj
Trebuie impuse anumite restricții persoanelor privind participarea la evenimente culturale, sportive, private în funcție de imunizarea sau neimunizarea cu vaccinul anti Covid?
Da
Nu
Nu știu
Declaraţia zilei
„Am fost învăţat de mic în familie: când am posibilitatea să ajut pe cineva, să ajut. Dacă nu pot să ajut, să nu încurc, să îmi văd de ale mele. Chiar şi părintele Arsenie Papacioc spunea vorba asta: Dacă nu poţi să ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9250 lei
USD
Dolarul SUA
4.1340 lei
CHF
Francul elveţian
4.4992 lei
GBP
Lira sterlină
5.7441 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.7521 lei
XAU
Gramul de aur
238.2808 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2321 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3889 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1162 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3425 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1931 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6623 lei
Vremea
astăzi
Botosani
18.0 o C
Dorohoi
17.8 o C
Bucecea
17.4 o C
Darabani
17.6 o C
Saveni
18.2 o C
Ştefăneşti
14.7 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2021 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.