Botoşanii de altădată
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               

După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 

1931 a fost Anul Enescu, în care marele compozitor rotunjea o jumătate de secol. Sărbătorit în întreaga lume, aniversarea maestrului nu putea fi ignorată de către botoșăneni.

 

Nu era prima dată când George Enescu revenea pe pământul natal spre a concerta. Avea doar 13 ani când a cântat în sala Liceului Laurian, în cadrul unui recital de caritate pentru spitalul de copii din oraș.

 

Revine la Botoșani în martie 1912, în debutul unei serii de concerte incluse în turnee naționale. În noiembrie 1914 cântă la Dorohoi, de asemenea în cadrul unor concerte caritabile ale Crucii Roșii. Susține mai multe concerte pentru răniții de război (februarie 1915 - Botoșani, mai 1917 - Dorohoi şi Botoşani).

 

Și se întoarce constant: aprilie 1921 - Botoșani, aprilie 1923 - Dorohoi și Botoșani, mai 1923 - Botoșani, martie 1927 - Dorohoi și Botoșani, aprilie 1929 - Botoșani, mai 1929 - Dorohoi, noiembrie - 1931 Dorohoi și Botoșani, noiembrie 1936 - Botoșani, noiembrie 1937 - Botoșani.

 

 

Enescu era admirat, iubit, aplaudat, adulat la Botoșani. Semnificative sunt cuvintele profesorului de muzică Mihai Grigore Posluşnicu, care scria în paginile „Informatorului” din 25 aprilie 1931:

 

„Gândul românesc se îndreaptă, cu deplină admiraţie, cătră desăvârşita artă, trecută, de mult, în domeniul musicei universale, a lui George Enescu. Trebue să mărturisim de la ’nceput, după cum spune emeritul critic musical Emanoil Ciomac, că geniul lui Enescu ne desarmează şi, de câte-ori vorbim de el, riscăm să cădem iarăşi în laude, cari pot părea, dela o vreme, banale”.

 

 

 

Enescu 50: Concertul din 13 noiembrie

 

Asupra concertului din 13 noiembrie 1931 ne oprim astăzi. George Enescu împlinea 50 de ani, iar botoșănenii aveau să îl sărbătorească în mare fast și admirație.

 

Cu doar o zi înainte, pe 12 noiembrie, Enescu primise aplauze la Dorohoi. Marele muzician se afla într-un tur care începuse la Giurgiu, pe 22 octombrie. De la Botoșani, Enescu a trecut Prutul către Chișinău, apoi a concertat în Iași, Timișoara, Oradea, Cluj, până la Sighișoara. Nu putem trece cu vederea că marele Enescu susținea aceste evenimente în scop caritabil, după cum aflăm și din procesul-verbal al ședinței Comisiei Interimare a județului Dorohoi, în care s-a stabilit sărbătorirea lui George Enescu, cu ocazia împlinirii a 50 de ani (cf. ”Memoria Arhivelor botoșănene. George Enescu”, Muzeul Județean Botoșani, 2016):

 

”Dl Prefect Eduard Bubure pune chestiunea asupra marelui artist Gh. Enescu, ca fiu al acestui județ, care a împlinit etatea de 50 de ani, și de datoria cetățenilor și a întregii populațiuni a județului este de a sărbători pe marele artist, care a dus faima neamului românesc și peste Ocean și, după cum s-a hotărât de un Comitet din orașul Dorohoi ca în ziua de 12 noiembrie curent, când marele artist urmează a da un concert în orașul nostru în scop filantropic, marele artist să fie sărbătorit cu ocazia împlinirii a 50 de ani, și cum se cer unele cheltuieli, propune a se deschide un credit extraordinar din bugetul acestui județ pe anul curent, în sumă de 10.000 de lei”.

 

Concertul de la Botoșani era anunțat în presa botoșăneană, care consemna faptul că,

 

„la 13 noiembrie, marele George Enescu va da un singur concert la Teatrul „Eminescu”. Biletele s-au pus în vânzare. Nu ne îndoim de călduroasa primire ce botoşănenii vor şti să o facă maestrului Enescu, pe care întreaga lume îl sărbătoreşte cu ocazia aniversării sale de 50 de ani”.

 

Iar așteptările au fost pe măsura celebrității și a talentului celui ce devenise deja cel mai mare muzician al țării.

 

Dintr-un alt număr al ziarului „Informatorul” aflăm că

 

“o sală aproape plină a aplaudat cu frenezie copiosul program executat de Enescu, acompaniat la piano de N. Caravia. Aplauzele şi entuziasmul publicului au făcut pe maestru să cânte o bucată peste program. La ora 12, în sala Primăriei a avut loc banchetul oferit de Primărie, la care, d. primar Missir a rostit cuvinte de omagiu şi recunoştinţă din partea botoşănenilor pentru marele Enescu, la împlinirea a 50 de ani de viață. Maestrul Enescu a locuit, ca întotdeauna când vine la Botoşani, la dl. Ciomac”.

 

 


(Enescu în timpul concertelor caritabile)

 

 

Gloria unui oraș: ”O intelectualitate culturală de înalt nivel”

 

În acei ani, în Botoșaniul interbelic trăia și Corneliu Gheorghiu, fiul farmacistului Gheorghiu. Intuindu-i talentul, părinții l-au încredințat spre șlefuire profesoarei Marița Goilav, fostă elevă a lui George Enescu. La 6 ani, copilul Corneliu susținuse primul concert pe scena Teatrului Mihai Eminescu, un eveniment despre care presa vremii scrisese elogios. Cezar Crețeanu consemna în ”Știrea” o recenzie despre copilul-minune, însă visul copilului depășea cu mult notorietatea locală, chiar dacă Botoșanii erau atunci un oraș care mustea de cultură și de genii.

 

Și ca să ne facem o idee despre Botoșanii acelor ani, ne întoarcem la o mărturisire pe care o face – în ultimii ani ai vieții - însuși Corneliu Gheorghiu:

 

“Botoșanii anilor 30 însemnau pentru mine o intelectualitate culturală de înalt nivel: la o populație de 33.0000 de locuitori aveam familii unde se făcea muzică de cameră. Aveam Teatrul Eminescu (copie a lui Burgtheater – Viena) unde se produceau ansambluri serioase și distractive (Constantin Tănase), Cinema Popovici, aveam mari personalități: Enescu, Iorga, poeți: Pillat, Artur Enășescu, scriitori (Tiberiu Crudu), ziariști (Cezar Rețeanu, cu prima recenzie în “Știrea” despre „copilul minune”), erau chiar trei ziare, profesori renumiți: Iacobeanu (Franceză), Poslușnicu (Muzică: Istoria Muzicii la Români), Blebea (Matemateci), prof. Gheorghiu (Istorie). Corul excelent al Liceului Laurian, condus de Poslușnicu, ne vizita casele de Crăciun (făcea parte din el și fratele meu, care lua lecții de vioară cu prof. Poch)”.

 

 

Întâlnirea micului pianist cu marele Enescu

 

1931, noiembrie. Se duce vestea că George Enescu va susține la Botoșani un concert. Marița Goilav, profitând poate și de relația cu fostul său profesor, îl roagă pe compozitor să îl asculte pe micul artist.

 

 

Enescu, asaltat de ”copiii-minune”, nu privește cu mare încredere această cerere, însă din respect pentru eleva sa de odinioară acceptă să îl asculte pe copil doar 10 minute și doar compoziții proprii.

 

Elevul minune i-a cântat lui George Enescu, dar nu 10 minute, ci o oră și jumătate! Nouă valsuri compoziții proprii, două fantezii, un Andante Cantabile. Enescu se minuna de ceea ce auzea, pentru că nimeni nu îl învățase pe copilul de numai 7 ani să compună.

 

Uimit de talentul copilului, George Enescu le recomandă părinților să îl ducă pe micul Corneliu la Paris. Farmacistul Gheorghiu nu își permitea Parisul, dar l-a dus pe Corneliu la București. Dovada că Enescu intuise geniul copilului s-a adeverit: la numai 9 ani, Corneliu Gheorghiu este admis la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică. Legăturile nevăzute se îmbină în chip minunat. La București, Corneliu Gheorghiu îl întâlnește pe finul lui George Enescu.

 

Vorbim despre Dinu Lipatti, între cei doi întremându-se o minunată prietenie.

 


(George Enescu și fiul său, Dinu Lipatti)

 

Corneliu Gheorghiu a devenit la rândul său un pianist recunoscut în țară și în străinătate. S-a stins pe 8 octombrie 2019, la Bruxelles, la vârsta de 95 de ani.

 

 

Astăzi, la 90 de ani de la acel concert aniversar, Botoșaniul își plânge propria neputință. Teatrul pe scena căruia a cântat Enescu, locul în care au răsunat aplauzele pentru zeci și zeci de mari artiști, zace astăzi în ruină. Actorii se nevoiesc într-o spațiu impropriu actului  teatral, artiștii Filarmonicii își risipesc muzica pe o scenă improvizată și departe de idealul simfonic al unei orchestre. Cinematograful pedalează între instituții, împărțit administrativ și despărțit de publicul său.

 

Războaiele, comunismul, nici măcar atât de clamata pandemie nu au distrus mai mult decât au făcut-o indiferența și nepăsarea, lipsa viziunii culturale postdecembriste fiind de departe un fenomen care nu pare să dispară prea curând în Orașul Geniilor.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, spectacolul ”monumental” care a adunat toată suflarea artistică a orașului - FOTO
În ianuarie 1978, Nicolae Ceaușescu împlinea 60 de ani de viață și nu mai puțin de 45 de ani de activitate revoluționară. De 11 ani conducea Partidul Comunist și ducea România ”pe cele mai înalte culmi ale socialismului”.
Cum arătau mătușile lui Eminescu și cum îl descrie pe Mihai chiar fratele său: Când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer – GALERIE FOTO
Sărăcia Botoșanilor, atât de des invocată în rapoarte, studii, statistici, nu ține doar de lipsa banilor, a investitorilor, a locurilor de muncă. Ci mai ales de lipsa de perspectivă atunci când vine vorba de a dezvolta și promova ceea ce există deja.
Loading...
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Istorie cu parfum de romanță: Pe lângă plopii fără soț cu Rița, fecioara cu ochii sprințari… - FOTO&VIDEO
Le-am ascultat de sute, de mii de ori. Ne-au înmiresmat viața, ne-au bucurat sau înlăcrimat inima. Prea puțin se știe, însă, că unele dintre celebrele romanțe pe versurile lui Eminescu, de pildă, au fost create chiar în timpul vieții Poetului, acum mai bine de 130 de ani.
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Astăzi se împlinesc 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Revolta care a anunțat prăbușirea comunismului în România.
Loading...
Botoșăneni hăituiți de Securitate din cauza unei scrisori: ”Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatari”
Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
PRESA liberă la Botoșani: Primul ziar independent cu bani de la ”Azur”, scriitorii-publiciști ba în plus, ba… în minus - FOTO
Continuăm în această săptămână, în rubrica Botoșanii de altădată, să aducem în atenție contribuțiile în domeniul presei botoșănene, fie că e vorba de creatori de ziar, fie că privim către cei care au încercat de-a lungul timpului o istorie a presei locale.
PRESA noastră: Eminescu aprecia ”smântâna inteligenţei literare” botoșănene, Ceaușescu lăuda Clopotul pentru ”mobilizarea şi antrenarea oamenilor muncii”
În urmă cu aproape 40 de ani, un jurnalist se întreba, într-un articol publicat în una dintre puținele reviste care circulau la acea vreme: ”Care este, totuși, cel mai vechi ziar din Botoșani?”.
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE
Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Sondaj
Sunteți de acord cu accesarea de către Primăria Botoșani a unui credit de 13 milioane de euro pentru cofinanțarea proiectului european privind refacerea căii de rulare și cumpărarea unor tramvaie noi?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„În programul de Guvernare am zis că în 120 de zile o să anunțăm calendarul pentru pensii. Nu mi-am permis să dau speranțe pe care nu pot să le îndeplinesc. Acei 200 de lei se vor acorda. Acel sprijin pentru pensiile mici, de ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9491 lei
USD
Dolarul SUA
4.3869 lei
CHF
Francul elveţian
4.7398 lei
GBP
Lira sterlină
5.8407 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8469 lei
XAU
Gramul de aur
255.1246 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2489 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3444 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1289 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.4377 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1929 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6655 lei
Vremea
astăzi
Botosani
12.6 o C
Dorohoi
12.7 o C
Bucecea
11.9 o C
Darabani
9.2 o C
Saveni
13.1 o C
Ştefăneşti
6.3 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2021 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.