Botoşanii de altădată
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               

După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 

1931 a fost Anul Enescu, în care marele compozitor rotunjea o jumătate de secol. Sărbătorit în întreaga lume, aniversarea maestrului nu putea fi ignorată de către botoșăneni.

 

Nu era prima dată când George Enescu revenea pe pământul natal spre a concerta. Avea doar 13 ani când a cântat în sala Liceului Laurian, în cadrul unui recital de caritate pentru spitalul de copii din oraș.

 

Revine la Botoșani în martie 1912, în debutul unei serii de concerte incluse în turnee naționale. În noiembrie 1914 cântă la Dorohoi, de asemenea în cadrul unor concerte caritabile ale Crucii Roșii. Susține mai multe concerte pentru răniții de război (februarie 1915 - Botoșani, mai 1917 - Dorohoi şi Botoşani).

 

Și se întoarce constant: aprilie 1921 - Botoșani, aprilie 1923 - Dorohoi și Botoșani, mai 1923 - Botoșani, martie 1927 - Dorohoi și Botoșani, aprilie 1929 - Botoșani, mai 1929 - Dorohoi, noiembrie - 1931 Dorohoi și Botoșani, noiembrie 1936 - Botoșani, noiembrie 1937 - Botoșani.

 

 

Enescu era admirat, iubit, aplaudat, adulat la Botoșani. Semnificative sunt cuvintele profesorului de muzică Mihai Grigore Posluşnicu, care scria în paginile „Informatorului” din 25 aprilie 1931:

 

„Gândul românesc se îndreaptă, cu deplină admiraţie, cătră desăvârşita artă, trecută, de mult, în domeniul musicei universale, a lui George Enescu. Trebue să mărturisim de la ’nceput, după cum spune emeritul critic musical Emanoil Ciomac, că geniul lui Enescu ne desarmează şi, de câte-ori vorbim de el, riscăm să cădem iarăşi în laude, cari pot părea, dela o vreme, banale”.

 

 

 

Enescu 50: Concertul din 13 noiembrie

 

Asupra concertului din 13 noiembrie 1931 ne oprim astăzi. George Enescu împlinea 50 de ani, iar botoșănenii aveau să îl sărbătorească în mare fast și admirație.

 

Cu doar o zi înainte, pe 12 noiembrie, Enescu primise aplauze la Dorohoi. Marele muzician se afla într-un tur care începuse la Giurgiu, pe 22 octombrie. De la Botoșani, Enescu a trecut Prutul către Chișinău, apoi a concertat în Iași, Timișoara, Oradea, Cluj, până la Sighișoara. Nu putem trece cu vederea că marele Enescu susținea aceste evenimente în scop caritabil, după cum aflăm și din procesul-verbal al ședinței Comisiei Interimare a județului Dorohoi, în care s-a stabilit sărbătorirea lui George Enescu, cu ocazia împlinirii a 50 de ani (cf. ”Memoria Arhivelor botoșănene. George Enescu”, Muzeul Județean Botoșani, 2016):

 

”Dl Prefect Eduard Bubure pune chestiunea asupra marelui artist Gh. Enescu, ca fiu al acestui județ, care a împlinit etatea de 50 de ani, și de datoria cetățenilor și a întregii populațiuni a județului este de a sărbători pe marele artist, care a dus faima neamului românesc și peste Ocean și, după cum s-a hotărât de un Comitet din orașul Dorohoi ca în ziua de 12 noiembrie curent, când marele artist urmează a da un concert în orașul nostru în scop filantropic, marele artist să fie sărbătorit cu ocazia împlinirii a 50 de ani, și cum se cer unele cheltuieli, propune a se deschide un credit extraordinar din bugetul acestui județ pe anul curent, în sumă de 10.000 de lei”.

 

Concertul de la Botoșani era anunțat în presa botoșăneană, care consemna faptul că,

 

„la 13 noiembrie, marele George Enescu va da un singur concert la Teatrul „Eminescu”. Biletele s-au pus în vânzare. Nu ne îndoim de călduroasa primire ce botoşănenii vor şti să o facă maestrului Enescu, pe care întreaga lume îl sărbătoreşte cu ocazia aniversării sale de 50 de ani”.

 

Iar așteptările au fost pe măsura celebrității și a talentului celui ce devenise deja cel mai mare muzician al țării.

 

Dintr-un alt număr al ziarului „Informatorul” aflăm că

 

“o sală aproape plină a aplaudat cu frenezie copiosul program executat de Enescu, acompaniat la piano de N. Caravia. Aplauzele şi entuziasmul publicului au făcut pe maestru să cânte o bucată peste program. La ora 12, în sala Primăriei a avut loc banchetul oferit de Primărie, la care, d. primar Missir a rostit cuvinte de omagiu şi recunoştinţă din partea botoşănenilor pentru marele Enescu, la împlinirea a 50 de ani de viață. Maestrul Enescu a locuit, ca întotdeauna când vine la Botoşani, la dl. Ciomac”.

 

 


(Enescu în timpul concertelor caritabile)

 

 

Gloria unui oraș: ”O intelectualitate culturală de înalt nivel”

 

În acei ani, în Botoșaniul interbelic trăia și Corneliu Gheorghiu, fiul farmacistului Gheorghiu. Intuindu-i talentul, părinții l-au încredințat spre șlefuire profesoarei Marița Goilav, fostă elevă a lui George Enescu. La 6 ani, copilul Corneliu susținuse primul concert pe scena Teatrului Mihai Eminescu, un eveniment despre care presa vremii scrisese elogios. Cezar Crețeanu consemna în ”Știrea” o recenzie despre copilul-minune, însă visul copilului depășea cu mult notorietatea locală, chiar dacă Botoșanii erau atunci un oraș care mustea de cultură și de genii.

 

Și ca să ne facem o idee despre Botoșanii acelor ani, ne întoarcem la o mărturisire pe care o face – în ultimii ani ai vieții - însuși Corneliu Gheorghiu:

 

“Botoșanii anilor 30 însemnau pentru mine o intelectualitate culturală de înalt nivel: la o populație de 33.0000 de locuitori aveam familii unde se făcea muzică de cameră. Aveam Teatrul Eminescu (copie a lui Burgtheater – Viena) unde se produceau ansambluri serioase și distractive (Constantin Tănase), Cinema Popovici, aveam mari personalități: Enescu, Iorga, poeți: Pillat, Artur Enășescu, scriitori (Tiberiu Crudu), ziariști (Cezar Rețeanu, cu prima recenzie în “Știrea” despre „copilul minune”), erau chiar trei ziare, profesori renumiți: Iacobeanu (Franceză), Poslușnicu (Muzică: Istoria Muzicii la Români), Blebea (Matemateci), prof. Gheorghiu (Istorie). Corul excelent al Liceului Laurian, condus de Poslușnicu, ne vizita casele de Crăciun (făcea parte din el și fratele meu, care lua lecții de vioară cu prof. Poch)”.

 

 

Întâlnirea micului pianist cu marele Enescu

 

1931, noiembrie. Se duce vestea că George Enescu va susține la Botoșani un concert. Marița Goilav, profitând poate și de relația cu fostul său profesor, îl roagă pe compozitor să îl asculte pe micul artist.

 

 

Enescu, asaltat de ”copiii-minune”, nu privește cu mare încredere această cerere, însă din respect pentru eleva sa de odinioară acceptă să îl asculte pe copil doar 10 minute și doar compoziții proprii.

 

Elevul minune i-a cântat lui George Enescu, dar nu 10 minute, ci o oră și jumătate! Nouă valsuri compoziții proprii, două fantezii, un Andante Cantabile. Enescu se minuna de ceea ce auzea, pentru că nimeni nu îl învățase pe copilul de numai 7 ani să compună.

 

Uimit de talentul copilului, George Enescu le recomandă părinților să îl ducă pe micul Corneliu la Paris. Farmacistul Gheorghiu nu își permitea Parisul, dar l-a dus pe Corneliu la București. Dovada că Enescu intuise geniul copilului s-a adeverit: la numai 9 ani, Corneliu Gheorghiu este admis la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică. Legăturile nevăzute se îmbină în chip minunat. La București, Corneliu Gheorghiu îl întâlnește pe finul lui George Enescu.

 

Vorbim despre Dinu Lipatti, între cei doi întremându-se o minunată prietenie.

 


(George Enescu și fiul său, Dinu Lipatti)

 

Corneliu Gheorghiu a devenit la rândul său un pianist recunoscut în țară și în străinătate. S-a stins pe 8 octombrie 2019, la Bruxelles, la vârsta de 95 de ani.

 

 

Astăzi, la 90 de ani de la acel concert aniversar, Botoșaniul își plânge propria neputință. Teatrul pe scena căruia a cântat Enescu, locul în care au răsunat aplauzele pentru zeci și zeci de mari artiști, zace astăzi în ruină. Actorii se nevoiesc într-o spațiu impropriu actului  teatral, artiștii Filarmonicii își risipesc muzica pe o scenă improvizată și departe de idealul simfonic al unei orchestre. Cinematograful pedalează între instituții, împărțit administrativ și despărțit de publicul său.

 

Războaiele, comunismul, nici măcar atât de clamata pandemie nu au distrus mai mult decât au făcut-o indiferența și nepăsarea, lipsa viziunii culturale postdecembriste fiind de departe un fenomen care nu pare să dispară prea curând în Orașul Geniilor.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Botoșăneanul care l-a ”ales” pe Cuza domn apoi l-a urmat în exil, s-a preocupat și de recunoașterea celor doi fii nelegitimi ai fostului domnitor
Istoriografia românească îl prezintă pe acest ilustru botoșănean drept prieten și colaborator al lui Alexandru Ioan Cuza. Iar adevărul nu este nicidecum departe.
Povestea dramatică a unei pianiste de geniu: ”Dacă pașii te poartă vreodată spre cimitirul de la bariera Suliței, oprește-te și la locul de veci al Ruselei!”
Destinul tulburător al fetei care ar fi putut scrie istorie în muzica secolului al XIX-lea nu s-a scris până la capăt. A murit înainte de a împlini 26 de ani. La înmormântare, Scipione Bădescu scria despre stingerea “celei mai gingașe și mai strălucitoare flori din grădina societății botoșănene”.
Cum a ajuns tatăl lui Eminescu să fie ”închis” la mănăstire, după ce a botezat un viitor mire în biserica de la Ipotești
Destinul familiei Eminovici este unul deseori analizat, detalii de tot soiul apărând de-a lungul timpului, fie că vorbim despre surse credibile, științifice, ori dintre cele care fac mai degrabă obiectul senzaționalului.
Geniul exmatriculat din liceul botoșănean: Şi faţă de alţii şi faţă de mine însumi, nedreptatea mi-a fost totdeauna odioasă
Astăzi se împlinesc 151 de ani de la nașterea, la Botoșani, a celui mai mare istoric al românilor. 
În așteptarea unui moment istoric: Cum a mutat Iorga clopotnița Bisericii-simbol și documentul secret ascuns în zid acum mai bine de un secol - FOTO
Luna aceasta, orașul cunoscut de vreo jumătate de secol drept Târgul Doamnei - probabil cea mai frumoasă denumire pe care o poate primi o așezare - va consemna încă un moment istoric.
”Școala” de genii, locul din Botoșani care a dat țării minți luminate, de la academicieni la scriitori și pictori: Am devenit profesor, poate şi datorită acestei pregătiri iniţiale
Lumea academică este în doliu. Unul dintre cei mai mari lingviști ai țării - absolvent al unei școli botoșănene - a trecut la cele veșnice.
S-a stins un medic botoșănean - Trei generații, trei oameni de valoare, trei povești impresionante de viață - FOTO
O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
Povestea unei spargeri cu autori neidentificați nici după 20 de ani și un obiect care leagă aproape misterios trei familii cu blazon
Un loc din nordul județului Botoșani are o poveste incredibilă, ce poate deveni oricând subiectul unui film documentar cu accente dramatice pe destinul unei familii care a dat țării politicieni de primă mână, scriitori de excepție, artiști și încă mulți oameni destoinici.
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu
Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Sondaj
Ce alegeți între o deplasare cu un taxi și una cu un automobil Bolt?
Taxi
Bolt
Prefer altceva
Declaraţia zilei
„Nu vreau să fac niciun fel de comentariu, dar dacă minimul e de 50 de puncte și ei fac 15 puncte? Măcar să schițeze de bun simț, pentru comisia aia, trei prostii sau din aducere aminte. Au lăsat foaia goală. Și cu acea ...
starshiners.ro%20
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9490 lei
USD
Dolarul SUA
5.0469 lei
CHF
Francul elveţian
5.1652 lei
GBP
Lira sterlină
5.6367 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4963 lei
XAU
Gramul de aur
270.7253 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2606 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.1728 lei
AUD
Dolarul Australian
3.2777 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.6857 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2013 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6655 lei
Vremea
astăzi
Botosani
29.3 o C
Dorohoi
24.3 o C
Bucecea
26.8 o C
Darabani
23.5 o C
Saveni
27.3 o C
Ştefăneşti
26.4 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.