Botoşanii de altădată
CUM s-a sfârșit povestea celei mai urâte mirese din istoria Botoșaniului

Nu toate miresele sunt frumoase. Și nu toate cuplurile au șansa de a se cunoaște înainte de căsătorie iar uniunea să intervină de comun acord. Așa era în trecut, așa poate mai este și astăzi în alte religii decât cea creștin ortodoxă. Ce soartă a avut cea mai urâtă mireasă din istoria județului?

O căsătorie din secolul al 17-lea la Botoșani

O poveste interesantă din viața Botoșanilor în veacul XVIII o zugrăvește pe d. Andronic Țăranu, într-o frumoasă povestire, publicată în Universul Literar de la 29 iulie 1923 și pe care o reproducem în întregime:

Andrei Tătaru și soția lui Măriuca avea un băiat mare, pe Ionică, pe care doreau să-l însoare cu orice preț. Andrei își petrecea viața mai mult într-o cafenea care era situată pe atunci unde astăzi este strada Unirii.

Acolo se întâlneau mulți bătrâni  și discutau cu negustorii căsătorii și alte afaceri de-ale lor. Tinerilor, nu le era permis să viziteze cafeneaua. Iar bătrânii, nu rareori făceau chefuri lungi și late. Mai cu seamă Andrei, care era decanul chefliilor, se plimba prin cafenea cu paharul de vin în mână și lăutarii îi cântau cântecul său obișnuit:

La fântâna lui Chitic
N-avem apă nici un pic
De aceea eu beau vin
Vin, vin, vin și pelin

Era pe vremuri la Botoșani, fântâna lui Chitic, cu cea mai bună apă potabilă. Dar Andrei zicea că fântâna a secat și neavând apă, de nevoie bea vin! Și bea atât de mult că dacă ar fi suflat într-un poloboc cu apă, oțet s-ar fi făcut.

Planuri de căsătorie

Andrei era un tată foarte sever și-l ținea pe Ionică din scurt.
-    Ar fi bine să-l însurăm pe Ionică, zicea Andrei către soția sa Măriuca, că știi d-ta, băiatul este mare, are 20 de ani și nu trebuie să-l lăsăm să îmbătrânească și ferească Dumnezeu, să se îmbolnăvească
-    Și cu cine crezi să-l însurăm?
-    Eu cred să-i dăm copila lui Lebădă, care-i o fată cinstită și bună gospodină și am auzit că are și zestre frumoasă, căci tatăl său îi dă 100 de galbeni zimți austrieci
-    Bine bărbate, vorbește cu Lebădă

 

Andrei chiar a doua zi se îmbrăcă iute cu hainele sale obișnuite, cu antereu de citarea, lung până la pământ, cu giubea, cu brâu roșu, cu fes roșu turcesc și deasupra fesului o șapcă cu cozoroc și pornește spre cafenea, unde știa că o să-l găsească pe Lebădă și aici îl întâlnește.
(…)
-    Îmi trebuie pe copila dumitale Mărioara, pentru băiatul meu Ionică, ca tare mi-i dragă, și aș vrea să o am ca noră pentru că știu că-i fată de treabă, cu purtări bune și bună gospodină. Știu că d-ta îl cunoști pe băiatul meu Ionică, ar fi foarte potriviți amândoi. Ce zici, jupâne Lebădă?
-    Bine, jupâne Andrei, d-ta ai băiat de însurat, eu am fată de măritat. Așa se fac lucrurile n lume. Îți făgăduiesc că ți-o dau pe Mărioara, pentru că îmi place și mie băiatul d-tale.
-    Și ce zestre îi dai fetei?
-    Îi dau zestre frumoasă: 100 de galbeni zimți, 4 vaci, 20 oi, 2 divanuri, 1 masă, scaune, 4 lăicere, cămeși de borangic, veșminte și altă gospodărie
-    Atunci dă mâna încoace jupâne, ne-am împăcat, și să fie într-un ceas bun și cu noroc. Să trăiască copiii noștri.
Și bătrânii după ce au bătut palma, au poruncit să li se aducă vin și cafele, ca să cinstească aldămașul. Și amândoi s-au cherchelit rău, că nici unul dintre ei nu ducea la ureche. Apoi s-au despărțit ducându-se fiecare la casa lui, ca vai de ei, că nu nimereau bine strada

Nu a văzut mireasa până în ziua căsătoriei

Andrei, ajungând acasă, comunică soției sale că l-a logodit pe Ionică cu fata lui Lebădă. Apoi îl chemă pe băiat, ca să-l felicite.
-    Ionică, vino încoace
-    Sărut mâna tată, zise acesta stând înaintea tatălui drepți, ca un soldat înaintea superiorului lui
-    Să știi, mă, că te-am logodit cu copila lui jupânu Lebădă, fată cinstită și gospodină bună și cu zestre frumoasă, să trăiți până la adânci bătrâneți

Ionică sărută mâna tatălui său, dar nu văzuse pe fată niciodată și nu a văzut-o până în ziua cununiei, nici n-a îndrăznit să-l întrebe pe bătrân, dacă viitoarea lui soție este înaltă, scurtă sau frumoasă, pentru că băiatul avea frică de tatăl său și cu nici un preț nu putea să-i calce voința, căci pe atunci copiii erau ascultători și respectuoși față de părinții lor.

 

În fine, a sosit și ziua nunții. Mireasa, era cu fața acoperită, căci, pe acele vremuri, toate miresele erau acoperite pe față în timpul cununiei, cu un văl gros, obicei luat de la turci, care astăzi îl au și evreii. Mirele, când a văzut-o, a rămas încântat de talia ei subțirică, de mânuțele și picioarele delicate.

După cununie, s-au așezat cu toții la masa cea mare. Acum e  momentul în care mireasa trebuie să-și descopere fața. Sărmanul Ionică, când și-a văzut mireasa, s-a făcut la față când galben când roșu și n-a putut mânca nimic: Mireasa era urâtă în toată puterea cuvântului.

Dar sărmanul băiat, ce era să facă? A trebuit să se resemneze și de frica tatălui său, îndată după masă a plecat cu soția lui la domiciliul său.

Mirele nu putea să sufere mireasa

După vreo câteva zile, jupâneasa Măriuca, mama lui Ionică, merge să vadă ce fac tinerii însurăței. Dar ce văzu, tânăra măritată ședea la o masă, cu capul sprijinit în mâini și plângea amar.
Mama soacră o întreabă: de ce plângi, noro?
-    Cum să nu plâng, dacă Ionică nu vrea să stea cu mine și nici nu-mi vorbește nimic. Dânsul s-a închis într-o odaie și nu știu ce face acolo
Mama lui Ionică intră în camera sa și-l vede tologit pe divan
-    Ce faci, Ionică, dragul mamei, de ce nu stai în loc cu soția ta?
-    N-o pot suferi, nu mi-i dragă, m-ați nenorocit!
 
Iată că și Andrei intră în camera lui Ionică. Băiatul, când a văzut pe tatăl său, nu s-a mai tologit pe divan ci s-a sculat în picioare stând înaintea bătrânului într-o poziție respectuoasă.

-    Bine, măi, ce înseamnă purtarea asta față de soția ta?
-    Tată, nu pot, nu pot s-o văd, m-ai nenorocit. Și plângea amar
-    Cum te-am nenorocit ticălosule? Stai să vezi nenorocire

 

Și uite ca un fulger, bătrânul a ieșit în cerdac și a chemat pe doi servitori ai săi: Gheorghe, Vasile, veniți iute încoace. Luați-l pe ticălosul acesta, culcați-l la pământ și țineți-l bine, unul de cap, celălalt de picioare.

Și bătrânul Andrei care avea ciubucul în mână, i-a aplicat lui Ionică în mod sălbatic și fără milă atâtea lovituri până și-a rupt ciubucul în două, iar mama băiatului a căzut leșinată la pământ. Sărmanul Ionică a stat în pat multă vreme până i s-au vindecat rănile de pe corp.

Ioan Bolfosu care a trăit aproape 100 de ani a povestit această povestire. Zicea că, în urma acestei lecțiuni severe, băiatul a trăit cu soția sa 50 de ani, în cea mai mare armonie și liniște și când moartea l-a despărțit de dânsa, Ionică amar a plâns-o și nu a uitat mult timp pe aceea care întotdeauna i-a fost credincioasă și l-a îngrijit bine de boală.

(Monografia orașului Botoșani – Artur Gorovei)

 

Regina Maria și țeapa dată Botoșanilor într-un moment de cumpănă

Mai răsfoim o filă în istoria orașului nostru și ajungem la o istorioară povestită de Eugen Neculau, una dintre persoanele care și-a adus un important aport pentru ca unul din monumentele de la Botoșani să dăinuiască în negura vremii, până astăzi. Iar festivitatea de atunci trebuia să fie animată de însăși prezența Reginei Maria a României.

Ce democrație? Ce alegeri? Ce voturi? Botoșani intrat cu forța pe mâinile ”Tătarului”

Doar câteva ore ne mai despart până la startul uneia dintre cele mai importante zile pentru următorii patru ani de zile. Miza: conducerea orașului, a județului. A Botoșaniului. Dincolo de scaunele de conducere râvnite de politicieni, vă invităm la o incursiune în istoria orașului pentru a ne afla rădăcinile. Cele ale numelui, astăzi.

Primele cluburi din Botoșani: CINE erau ”șmecherii” de altădată, dueluri după beții, jocuri de noroc, țigări superioare și băuturi elevate

Au apărut pentru prima dată în 1603, la Londra, imediat după domnia Elisabetei I și au căpătat o largă răspândire, la un moment dat afirmându-se că viața unui englez însemna : familia, patria și clubul. Mare parte din orășeni își petreceau toată ziua și o parte din noapte în aceste localuri.

Corupții există la Botoșani de veacuri întregi și nu prea au fost pedepsiți – CINE era mutilat, spânzurat sau decapitat

Încă din urmă cu aproape 300 de ani istoria ne arată că au existat persoane cu funcții care au făcut abuz de puterea avută, fără a fi vreodată pedepsite. Se făcea dreptate într-o oarecare măsură la Botoșani în urmă cu sute de ani însă balanța nu înclina tot timpul în mod corect. Cum se derulau procesele în trecut și cum era organizarea administrativă de la Botoșanii anilor 1740?

Cea de-a șaptea artă de la Botoșani : Eveniment grandios cu un film lung de 3.000 de metri

Când au descoperit botoșănenii cinematografia și când a ajuns la Botoșani primul film? Câte eforturi s-au depus pentru ca și botoșănenii să aibă parte de ”cea de-a șaptea artă” și cine a adus cinematografia la Botoșani?

Marile lovituri ale Botoșaniului : Mii de morți într-un oraș pustiu și bântuit de ciocli: cadavrele erau aruncate de-a valma

Orașul Botoșani a suferit de-a lungul timpului crunt, însă puțini dintre contemporani cunosc episoadele în care orașul a sângerat efectiv și și-a jelit morții. Înainte de marele incendiu din 1887, Botoșanii a fost lovit de boală. Unii, spun că nici până astăzi nu și-a mai revenit.

Gropile din străzile Botoșanilor, vechi de aproape 200 de ani, un copil era să se înece în noroaie

Deși poate nu ați crede, problema străzilor pline cu gropi datează cel puțin din urmă cu aproape 200 de ani. Încă din acele vremuri, mai marii târgului întâmpinau probleme cu banii pentru repararea ulițelor orașului care în unele zone erau impracticabile. Într-un limbaj care a rămas întipărit în paginile istorice, Artur Gorovei a cuprins în ”Monografia orașului Botoșani” povestiri despre cum erau rezolvate problemele gropile din drumuri cu ajutorul locuitorilor sau a neguțătorilor mai înstăriți.

Începuturile jocului de fotbal la Botoșani – primul căpitan botoșănean, textiliștii și celebrele 2.000 de capace

Echipa cu care se mândresc în acest moment suporterii botoșăneni este FC Botoșani. Fotbalul este la cel mai înalt nivel pe care l-a avut până acum județul, în 2015 formația calificându-se și în cupele europene. Totuși, nu multă lume cunoaște începuturile “sportului rege” la Botoșani.

POVESTEA celui ce se odihnește în singurul mormânt tip sarcofag din Eternitatea - FOTOGALERIE

A avut atât de multe funcții că puțini îl puteau egala în acea perioadă. General, politician, ministru de război și de lucrări publice. Iar lista poate continua. Tobias Gherghely a murit la sfârșitul anilor ’80 și locul în care se odihnește este Cimitirul Eternitatea.

Povestea unui monument simbol al orașului dispărut subit - Arcul de triumf din Centrul Vechi

În Botoșaniul de altădată au existat multe construcții ce acum puteau fi catalogate cu ușurință drept simboluri ale orașului. Printre acestea se numără  una mai puțin cunoscută, căreia i s-au șters urmele în negura timpului: Arcul de triumf!

Botoșaniul de altădată – Primele cafenele, cu oameni ce dădeau cafeaua pe gât și beau vin că nu aveau apă

Cu câteva secole în urmă, cafenelele ce astăzi sunt la tot pasul au pătruns prima dată în orașul moldav.  Erau locurile unde se putea bea cafea, se jucau table, cărți și zaruri, dar se și fuma tutun turcesc,  iar oamenii stăteau ceasuri bune la discuții.

POVESTEA înspăimântătoare a spânzuratului : În câteva minute nu mă mai vezi FOTO & VIDEO

Bărbatul care s-a spânzurat marți după amiază de colțul casei avea numeroase antecedente privitoare la tentative de suicid. El a încercat printre altele, să se omoare înfingându-și o furcă în piept sau de asemenea să se spânzure.

Povestea primelor mașini din Botoșani - UNDE se distrau bogătașii cu automobile și CÂND a avut loc primul accident

Istoria automobilelor a apărut pe la începutul secolului al XX-lea la noi, cu mașini ce speriau trecătorii sau animalele și a început să se tot modernizeze. De la automobile marca Mors și Pipe, până acum, la Ferrari și Porsche.

Povestea faimoasei bătălii de lângă lacul Dracșani și a cosiței de păr a Elisabetei Movilă ce există și acum

S-a petrecut cu exact 400 de ani în urmă, în 1616, când domn al Moldovei era Alexandru Movilă.  În vara acelui an, undeva lângă lacul Dracșani s-a întâmplat una din cele mai impresionante bătălii împotriva turcilor.

Povestea fetei pentru care a plâns un oraș întreg – Cea mai fastuoasă înmormântare din istoria Botoșaniului

Județul Botoșani a dat, de-a lungul timpului, o mulțime de personalități marcante ale istoriei, precum Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Ștefan Luchian sau George Enescu. Totuși, povestea Ruselei, o fată care făcea parte din boierimea botoșăneană, pare a fi una fără precedent.

Sondaj
Se impune organizarea unui miting împotriva ”Statului paralel și ilegitim”?
Da, fiindcă există un ”stat paralel și ilegitim”, altul deci decât cel ales de popor
Nu, pentru că nu există un ”stat paralel și ilegitim”
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„În legătură cu transportul cu maxi-taxi consumatorii cred că ar trebui introduce microbuze ceva mai mari sau chiar autobuze pentru că am văzut că fluxul de călători crește. Nu toate au bare de susține adecvate, de multe ori te ...
Curs valutar
15 decembrie 2017
EUR
Euro
4.6346 lei
USD
Dolarul SUA
3.9285 lei
CHF
Francul elveţian
3.9729 lei
GBP
Lira sterlină
5.2711 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.5016 lei
XAU
Gramul de aur
158.8245 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2275 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4767 lei
AUD
Dolarul Australian
3.0149 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.0804 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1804 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6226 lei
Vremea
astăzi
Botosani
0.1 o C
Dorohoi
-1 o C
Bucecea
0.1 o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
-1 o C
Horoscop
astăzi
web site traffic statistics
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2017 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.