Botoşanii de altădată
CUM s-a sfârșit povestea celei mai urâte mirese din istoria Botoșaniului

Nu toate miresele sunt frumoase. Și nu toate cuplurile au șansa de a se cunoaște înainte de căsătorie iar uniunea să intervină de comun acord. Așa era în trecut, așa poate mai este și astăzi în alte religii decât cea creștin ortodoxă. Ce soartă a avut cea mai urâtă mireasă din istoria județului?

O căsătorie din secolul al 17-lea la Botoșani

O poveste interesantă din viața Botoșanilor în veacul XVIII o zugrăvește pe d. Andronic Țăranu, într-o frumoasă povestire, publicată în Universul Literar de la 29 iulie 1923 și pe care o reproducem în întregime:

Andrei Tătaru și soția lui Măriuca avea un băiat mare, pe Ionică, pe care doreau să-l însoare cu orice preț. Andrei își petrecea viața mai mult într-o cafenea care era situată pe atunci unde astăzi este strada Unirii.

Acolo se întâlneau mulți bătrâni  și discutau cu negustorii căsătorii și alte afaceri de-ale lor. Tinerilor, nu le era permis să viziteze cafeneaua. Iar bătrânii, nu rareori făceau chefuri lungi și late. Mai cu seamă Andrei, care era decanul chefliilor, se plimba prin cafenea cu paharul de vin în mână și lăutarii îi cântau cântecul său obișnuit:

La fântâna lui Chitic
N-avem apă nici un pic
De aceea eu beau vin
Vin, vin, vin și pelin

Era pe vremuri la Botoșani, fântâna lui Chitic, cu cea mai bună apă potabilă. Dar Andrei zicea că fântâna a secat și neavând apă, de nevoie bea vin! Și bea atât de mult că dacă ar fi suflat într-un poloboc cu apă, oțet s-ar fi făcut.

Planuri de căsătorie

Andrei era un tată foarte sever și-l ținea pe Ionică din scurt.
-    Ar fi bine să-l însurăm pe Ionică, zicea Andrei către soția sa Măriuca, că știi d-ta, băiatul este mare, are 20 de ani și nu trebuie să-l lăsăm să îmbătrânească și ferească Dumnezeu, să se îmbolnăvească
-    Și cu cine crezi să-l însurăm?
-    Eu cred să-i dăm copila lui Lebădă, care-i o fată cinstită și bună gospodină și am auzit că are și zestre frumoasă, căci tatăl său îi dă 100 de galbeni zimți austrieci
-    Bine bărbate, vorbește cu Lebădă

 

Andrei chiar a doua zi se îmbrăcă iute cu hainele sale obișnuite, cu antereu de citarea, lung până la pământ, cu giubea, cu brâu roșu, cu fes roșu turcesc și deasupra fesului o șapcă cu cozoroc și pornește spre cafenea, unde știa că o să-l găsească pe Lebădă și aici îl întâlnește.
(…)
-    Îmi trebuie pe copila dumitale Mărioara, pentru băiatul meu Ionică, ca tare mi-i dragă, și aș vrea să o am ca noră pentru că știu că-i fată de treabă, cu purtări bune și bună gospodină. Știu că d-ta îl cunoști pe băiatul meu Ionică, ar fi foarte potriviți amândoi. Ce zici, jupâne Lebădă?
-    Bine, jupâne Andrei, d-ta ai băiat de însurat, eu am fată de măritat. Așa se fac lucrurile n lume. Îți făgăduiesc că ți-o dau pe Mărioara, pentru că îmi place și mie băiatul d-tale.
-    Și ce zestre îi dai fetei?
-    Îi dau zestre frumoasă: 100 de galbeni zimți, 4 vaci, 20 oi, 2 divanuri, 1 masă, scaune, 4 lăicere, cămeși de borangic, veșminte și altă gospodărie
-    Atunci dă mâna încoace jupâne, ne-am împăcat, și să fie într-un ceas bun și cu noroc. Să trăiască copiii noștri.
Și bătrânii după ce au bătut palma, au poruncit să li se aducă vin și cafele, ca să cinstească aldămașul. Și amândoi s-au cherchelit rău, că nici unul dintre ei nu ducea la ureche. Apoi s-au despărțit ducându-se fiecare la casa lui, ca vai de ei, că nu nimereau bine strada

Nu a văzut mireasa până în ziua căsătoriei

Andrei, ajungând acasă, comunică soției sale că l-a logodit pe Ionică cu fata lui Lebădă. Apoi îl chemă pe băiat, ca să-l felicite.
-    Ionică, vino încoace
-    Sărut mâna tată, zise acesta stând înaintea tatălui drepți, ca un soldat înaintea superiorului lui
-    Să știi, mă, că te-am logodit cu copila lui jupânu Lebădă, fată cinstită și gospodină bună și cu zestre frumoasă, să trăiți până la adânci bătrâneți

Ionică sărută mâna tatălui său, dar nu văzuse pe fată niciodată și nu a văzut-o până în ziua cununiei, nici n-a îndrăznit să-l întrebe pe bătrân, dacă viitoarea lui soție este înaltă, scurtă sau frumoasă, pentru că băiatul avea frică de tatăl său și cu nici un preț nu putea să-i calce voința, căci pe atunci copiii erau ascultători și respectuoși față de părinții lor.

 

În fine, a sosit și ziua nunții. Mireasa, era cu fața acoperită, căci, pe acele vremuri, toate miresele erau acoperite pe față în timpul cununiei, cu un văl gros, obicei luat de la turci, care astăzi îl au și evreii. Mirele, când a văzut-o, a rămas încântat de talia ei subțirică, de mânuțele și picioarele delicate.

După cununie, s-au așezat cu toții la masa cea mare. Acum e  momentul în care mireasa trebuie să-și descopere fața. Sărmanul Ionică, când și-a văzut mireasa, s-a făcut la față când galben când roșu și n-a putut mânca nimic: Mireasa era urâtă în toată puterea cuvântului.

Dar sărmanul băiat, ce era să facă? A trebuit să se resemneze și de frica tatălui său, îndată după masă a plecat cu soția lui la domiciliul său.

Mirele nu putea să sufere mireasa

După vreo câteva zile, jupâneasa Măriuca, mama lui Ionică, merge să vadă ce fac tinerii însurăței. Dar ce văzu, tânăra măritată ședea la o masă, cu capul sprijinit în mâini și plângea amar.
Mama soacră o întreabă: de ce plângi, noro?
-    Cum să nu plâng, dacă Ionică nu vrea să stea cu mine și nici nu-mi vorbește nimic. Dânsul s-a închis într-o odaie și nu știu ce face acolo
Mama lui Ionică intră în camera sa și-l vede tologit pe divan
-    Ce faci, Ionică, dragul mamei, de ce nu stai în loc cu soția ta?
-    N-o pot suferi, nu mi-i dragă, m-ați nenorocit!
 
Iată că și Andrei intră în camera lui Ionică. Băiatul, când a văzut pe tatăl său, nu s-a mai tologit pe divan ci s-a sculat în picioare stând înaintea bătrânului într-o poziție respectuoasă.

-    Bine, măi, ce înseamnă purtarea asta față de soția ta?
-    Tată, nu pot, nu pot s-o văd, m-ai nenorocit. Și plângea amar
-    Cum te-am nenorocit ticălosule? Stai să vezi nenorocire

 

Și uite ca un fulger, bătrânul a ieșit în cerdac și a chemat pe doi servitori ai săi: Gheorghe, Vasile, veniți iute încoace. Luați-l pe ticălosul acesta, culcați-l la pământ și țineți-l bine, unul de cap, celălalt de picioare.

Și bătrânul Andrei care avea ciubucul în mână, i-a aplicat lui Ionică în mod sălbatic și fără milă atâtea lovituri până și-a rupt ciubucul în două, iar mama băiatului a căzut leșinată la pământ. Sărmanul Ionică a stat în pat multă vreme până i s-au vindecat rănile de pe corp.

Ioan Bolfosu care a trăit aproape 100 de ani a povestit această povestire. Zicea că, în urma acestei lecțiuni severe, băiatul a trăit cu soția sa 50 de ani, în cea mai mare armonie și liniște și când moartea l-a despărțit de dânsa, Ionică amar a plâns-o și nu a uitat mult timp pe aceea care întotdeauna i-a fost credincioasă și l-a îngrijit bine de boală.

(Monografia orașului Botoșani – Artur Gorovei)

 

Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
”Aşa a debutat Enescu în viaţa mea, cu un unu la muzică, în cea de-a doua clasă a Liceului Laurian”
Cu greu ne putem imagina astăzi că pe scândura Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani au jucat Calboreanu, Birlic, Tănase, Vraca, Bulandra. Că pe scena micului oraş moldav au urcat pentru a cânta Enescu, pentru a conferenţia Iorga.
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO
În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.
După 30 de ani, despre ce a fost sau n-a fost la Botoșani: Nu vedeţi că ne schimbăm cu totul? Asta-i revoluţie, băieţi, ţineţi-vă bine!
După 30 de ani – Revoluția la Botoșani: Crăciun, colinde, colindători. Altă viață! Diferite persoane de la noi din oraș își fac autocritica…
Nici bine nu a căzut comunismul, că la Botoșani începeau deja să apară probleme, chiar la adunarea de constituire a Consiliului Frontului Salvării Naționale: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim.
inpuff.ro
Loading...
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
După 30 de ani - Moș Gerilă aduce cadouri în parcul orașului, un Crăciun cu fulgere și tunete la Botoșani: Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?
Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…
După 30 de ani - Bancurile botoșănenilor despre Ceaușescu, concerte și spectacole, însemnări din comunismul întunecat: Ajutaţi-mă să mor!
Deşi astăzi pare un lucru neînsemnat, înainte de 1989 scrisul te putea duce direct în închisoare. Pentru că a consemna întâmplări care incriminau regimul însemna condamnare sigură.
Ceaușescu reales, CUM au trimis botoșănenii la București 1.700 de telegrame și povestea mașinii de scris: Ai grijă ce faci cu ea, cine scrie la ea, că intrăm la zdup - FOTO
Și înainte de 1989, procesul de votare era precedat de o campanie electorală. Însă ea se desfăşura sub alte reguli.
Ziua neagră din istoria Liceului Laurian: MARELE INCENDIU care a mistuit zeci de mii de cărți, dosare și drapelul școlii
Palatul Liceului Laurian adăpostea cea mai mare bibliotecă din orașul Botoșani din vremurile acelea.
Loading...
Botoșănenii și Operațiunea 1111: Această experiență trebuie să ne îngrozească și să ne facă să luăm din vreme toate măsurile
A fost cea mai amplă acțiune de evacuare din istoria militară și civilă a României. A purtat numele de cod Operațiunea 1111 și a implicat întreaga suflare, de la șeful statului până la cel din urmă român.
MEMORIAL Enescu: Tovarășii au dărâmat și reconstruit casa, au pietruit drumul, dar nu au vrut să audă de parastas
În vreme ce Suceava şi Iaşi au construit teatre, săli de spectacole somptuoase, cinematografe, amfiteatre şi tot soiul de obiective menite să ridice calitatea vieţii şi nivelul de educaţie al cetăţenilor, botoşănenii au fost martori ai prăbuşirii.
MISTERUL ascuns din nordul Botoșanilor și cel mai mare proces din istoria României moderne, cu Titu Maiorescu avocat - GALERIE FOTO
Povestea începe în urmă cu aproape două secole și continuă și astăzi, prin pașii turiștilor care calcă nedumeriți pe un tărâm ce pare să nu mai aparțină nimănui.
Cea mai VECHE biserică din Botoşani: A fost înzestrată cu moşii, heleşteie şi mori şi o impresionantă necropolă
Este o mărturie a istoriei şi una dintre cele mai importante edificii din judeţul Botoşani.
PRIMUL spital construit la Botoşani: Toţi pacienţii erau trataţi gratis, indiferent de naţionalitate
Cea de-a doua unitate medicală, înfiinţată mulţi ani mai târziu în Botoşani, a fost Spitalul I.Mavromati.
„Dare la semn” – PRIMA competiţie sportivă organizată la Botoşani, pe un poligon improvizat din bariera Suliţa
De când fac botoşănenii sport? Răspunsul îl găsim în documentele arhivelor din august 1868, când a început să se practice tirul sub îndrumarea militarilor.
Loading...
zenda.ro
Loading...
inpuff.ro
Sondaj
Credeți că se va găsi vaccin contra coronavirusului?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Atenție. Câteva modele de măști aflate pe sistemul de alertă rapidă RAPEX privind produsele periculoase. Capacitatea totală de filtrare a măștilor este insuficientă, iar măștile nu se adaptează corespunzător la față. Î ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.8419 lei
USD
Dolarul SUA
4.3293 lei
CHF
Francul elveţian
4.5077 lei
GBP
Lira sterlină
5.4413 lei
JPY
100 de yeni japonezi
4.0180 lei
XAU
Gramul de aur
242.0617 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2487 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4029 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9727 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2062 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1820 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6496 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.