Botoşanii de altădată
CUM s-a sfârșit povestea celei mai urâte mirese din istoria Botoșaniului

Nu toate miresele sunt frumoase. Și nu toate cuplurile au șansa de a se cunoaște înainte de căsătorie iar uniunea să intervină de comun acord. Așa era în trecut, așa poate mai este și astăzi în alte religii decât cea creștin ortodoxă. Ce soartă a avut cea mai urâtă mireasă din istoria județului?

O căsătorie din secolul al 17-lea la Botoșani

O poveste interesantă din viața Botoșanilor în veacul XVIII o zugrăvește pe d. Andronic Țăranu, într-o frumoasă povestire, publicată în Universul Literar de la 29 iulie 1923 și pe care o reproducem în întregime:

Andrei Tătaru și soția lui Măriuca avea un băiat mare, pe Ionică, pe care doreau să-l însoare cu orice preț. Andrei își petrecea viața mai mult într-o cafenea care era situată pe atunci unde astăzi este strada Unirii.

Acolo se întâlneau mulți bătrâni  și discutau cu negustorii căsătorii și alte afaceri de-ale lor. Tinerilor, nu le era permis să viziteze cafeneaua. Iar bătrânii, nu rareori făceau chefuri lungi și late. Mai cu seamă Andrei, care era decanul chefliilor, se plimba prin cafenea cu paharul de vin în mână și lăutarii îi cântau cântecul său obișnuit:

La fântâna lui Chitic
N-avem apă nici un pic
De aceea eu beau vin
Vin, vin, vin și pelin

Era pe vremuri la Botoșani, fântâna lui Chitic, cu cea mai bună apă potabilă. Dar Andrei zicea că fântâna a secat și neavând apă, de nevoie bea vin! Și bea atât de mult că dacă ar fi suflat într-un poloboc cu apă, oțet s-ar fi făcut.

Planuri de căsătorie

Andrei era un tată foarte sever și-l ținea pe Ionică din scurt.
-    Ar fi bine să-l însurăm pe Ionică, zicea Andrei către soția sa Măriuca, că știi d-ta, băiatul este mare, are 20 de ani și nu trebuie să-l lăsăm să îmbătrânească și ferească Dumnezeu, să se îmbolnăvească
-    Și cu cine crezi să-l însurăm?
-    Eu cred să-i dăm copila lui Lebădă, care-i o fată cinstită și bună gospodină și am auzit că are și zestre frumoasă, căci tatăl său îi dă 100 de galbeni zimți austrieci
-    Bine bărbate, vorbește cu Lebădă

 

Andrei chiar a doua zi se îmbrăcă iute cu hainele sale obișnuite, cu antereu de citarea, lung până la pământ, cu giubea, cu brâu roșu, cu fes roșu turcesc și deasupra fesului o șapcă cu cozoroc și pornește spre cafenea, unde știa că o să-l găsească pe Lebădă și aici îl întâlnește.
(…)
-    Îmi trebuie pe copila dumitale Mărioara, pentru băiatul meu Ionică, ca tare mi-i dragă, și aș vrea să o am ca noră pentru că știu că-i fată de treabă, cu purtări bune și bună gospodină. Știu că d-ta îl cunoști pe băiatul meu Ionică, ar fi foarte potriviți amândoi. Ce zici, jupâne Lebădă?
-    Bine, jupâne Andrei, d-ta ai băiat de însurat, eu am fată de măritat. Așa se fac lucrurile n lume. Îți făgăduiesc că ți-o dau pe Mărioara, pentru că îmi place și mie băiatul d-tale.
-    Și ce zestre îi dai fetei?
-    Îi dau zestre frumoasă: 100 de galbeni zimți, 4 vaci, 20 oi, 2 divanuri, 1 masă, scaune, 4 lăicere, cămeși de borangic, veșminte și altă gospodărie
-    Atunci dă mâna încoace jupâne, ne-am împăcat, și să fie într-un ceas bun și cu noroc. Să trăiască copiii noștri.
Și bătrânii după ce au bătut palma, au poruncit să li se aducă vin și cafele, ca să cinstească aldămașul. Și amândoi s-au cherchelit rău, că nici unul dintre ei nu ducea la ureche. Apoi s-au despărțit ducându-se fiecare la casa lui, ca vai de ei, că nu nimereau bine strada

Nu a văzut mireasa până în ziua căsătoriei

Andrei, ajungând acasă, comunică soției sale că l-a logodit pe Ionică cu fata lui Lebădă. Apoi îl chemă pe băiat, ca să-l felicite.
-    Ionică, vino încoace
-    Sărut mâna tată, zise acesta stând înaintea tatălui drepți, ca un soldat înaintea superiorului lui
-    Să știi, mă, că te-am logodit cu copila lui jupânu Lebădă, fată cinstită și gospodină bună și cu zestre frumoasă, să trăiți până la adânci bătrâneți

Ionică sărută mâna tatălui său, dar nu văzuse pe fată niciodată și nu a văzut-o până în ziua cununiei, nici n-a îndrăznit să-l întrebe pe bătrân, dacă viitoarea lui soție este înaltă, scurtă sau frumoasă, pentru că băiatul avea frică de tatăl său și cu nici un preț nu putea să-i calce voința, căci pe atunci copiii erau ascultători și respectuoși față de părinții lor.

 

În fine, a sosit și ziua nunții. Mireasa, era cu fața acoperită, căci, pe acele vremuri, toate miresele erau acoperite pe față în timpul cununiei, cu un văl gros, obicei luat de la turci, care astăzi îl au și evreii. Mirele, când a văzut-o, a rămas încântat de talia ei subțirică, de mânuțele și picioarele delicate.

După cununie, s-au așezat cu toții la masa cea mare. Acum e  momentul în care mireasa trebuie să-și descopere fața. Sărmanul Ionică, când și-a văzut mireasa, s-a făcut la față când galben când roșu și n-a putut mânca nimic: Mireasa era urâtă în toată puterea cuvântului.

Dar sărmanul băiat, ce era să facă? A trebuit să se resemneze și de frica tatălui său, îndată după masă a plecat cu soția lui la domiciliul său.

Mirele nu putea să sufere mireasa

După vreo câteva zile, jupâneasa Măriuca, mama lui Ionică, merge să vadă ce fac tinerii însurăței. Dar ce văzu, tânăra măritată ședea la o masă, cu capul sprijinit în mâini și plângea amar.
Mama soacră o întreabă: de ce plângi, noro?
-    Cum să nu plâng, dacă Ionică nu vrea să stea cu mine și nici nu-mi vorbește nimic. Dânsul s-a închis într-o odaie și nu știu ce face acolo
Mama lui Ionică intră în camera sa și-l vede tologit pe divan
-    Ce faci, Ionică, dragul mamei, de ce nu stai în loc cu soția ta?
-    N-o pot suferi, nu mi-i dragă, m-ați nenorocit!
 
Iată că și Andrei intră în camera lui Ionică. Băiatul, când a văzut pe tatăl său, nu s-a mai tologit pe divan ci s-a sculat în picioare stând înaintea bătrânului într-o poziție respectuoasă.

-    Bine, măi, ce înseamnă purtarea asta față de soția ta?
-    Tată, nu pot, nu pot s-o văd, m-ai nenorocit. Și plângea amar
-    Cum te-am nenorocit ticălosule? Stai să vezi nenorocire

 

Și uite ca un fulger, bătrânul a ieșit în cerdac și a chemat pe doi servitori ai săi: Gheorghe, Vasile, veniți iute încoace. Luați-l pe ticălosul acesta, culcați-l la pământ și țineți-l bine, unul de cap, celălalt de picioare.

Și bătrânul Andrei care avea ciubucul în mână, i-a aplicat lui Ionică în mod sălbatic și fără milă atâtea lovituri până și-a rupt ciubucul în două, iar mama băiatului a căzut leșinată la pământ. Sărmanul Ionică a stat în pat multă vreme până i s-au vindecat rănile de pe corp.

Ioan Bolfosu care a trăit aproape 100 de ani a povestit această povestire. Zicea că, în urma acestei lecțiuni severe, băiatul a trăit cu soția sa 50 de ani, în cea mai mare armonie și liniște și când moartea l-a despărțit de dânsa, Ionică amar a plâns-o și nu a uitat mult timp pe aceea care întotdeauna i-a fost credincioasă și l-a îngrijit bine de boală.

(Monografia orașului Botoșani – Artur Gorovei)

 

Urmărește-ne și pe Google News

Pământul bogat din Nordul sărac al României și o sărbătoare astăzi cu totul uitată - FOTO
În urmă cu 40-50 de ani, în duminica cea mai apropiată zilei de 6 august, în nordul județului Botoșani se sărbătorea Ziua Minerului.
Un botoșănean uriaș, necunoscut la el acasă: Cetățean de onoare al orașului, academician, a realizat primul transplant de măduvă osoasă din România
Botoșaniul și-a căpătat renumele de ”oraș al geniilor”. De la Eminescu până la Iorga, de la știință la poezie, urbea moldavă a dat țării și lumii minți luminate și vizionare.
Botoșăneanul care l-a ”ales” pe Cuza domn apoi l-a urmat în exil, s-a preocupat și de recunoașterea celor doi fii nelegitimi ai fostului domnitor
Istoriografia românească îl prezintă pe acest ilustru botoșănean drept prieten și colaborator al lui Alexandru Ioan Cuza. Iar adevărul nu este nicidecum departe.
Povestea dramatică a unei pianiste de geniu: ”Dacă pașii te poartă vreodată spre cimitirul de la bariera Suliței, oprește-te și la locul de veci al Ruselei!”
Destinul tulburător al fetei care ar fi putut scrie istorie în muzica secolului al XIX-lea nu s-a scris până la capăt. A murit înainte de a împlini 26 de ani. La înmormântare, Scipione Bădescu scria despre stingerea “celei mai gingașe și mai strălucitoare flori din grădina societății botoșănene”.
Cum a ajuns tatăl lui Eminescu să fie ”închis” la mănăstire, după ce a botezat un viitor mire în biserica de la Ipotești
Destinul familiei Eminovici este unul deseori analizat, detalii de tot soiul apărând de-a lungul timpului, fie că vorbim despre surse credibile, științifice, ori dintre cele care fac mai degrabă obiectul senzaționalului.
Geniul exmatriculat din liceul botoșănean: Şi faţă de alţii şi faţă de mine însumi, nedreptatea mi-a fost totdeauna odioasă
Astăzi se împlinesc 151 de ani de la nașterea, la Botoșani, a celui mai mare istoric al românilor. 
În așteptarea unui moment istoric: Cum a mutat Iorga clopotnița Bisericii-simbol și documentul secret ascuns în zid acum mai bine de un secol - FOTO
Luna aceasta, orașul cunoscut de vreo jumătate de secol drept Târgul Doamnei - probabil cea mai frumoasă denumire pe care o poate primi o așezare - va consemna încă un moment istoric.
”Școala” de genii, locul din Botoșani care a dat țării minți luminate, de la academicieni la scriitori și pictori: Am devenit profesor, poate şi datorită acestei pregătiri iniţiale
Lumea academică este în doliu. Unul dintre cei mai mari lingviști ai țării - absolvent al unei școli botoșănene - a trecut la cele veșnice.
S-a stins un medic botoșănean - Trei generații, trei oameni de valoare, trei povești impresionante de viață - FOTO
O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
Povestea unei spargeri cu autori neidentificați nici după 20 de ani și un obiect care leagă aproape misterios trei familii cu blazon
Un loc din nordul județului Botoșani are o poveste incredibilă, ce poate deveni oricând subiectul unui film documentar cu accente dramatice pe destinul unei familii care a dat țării politicieni de primă mână, scriitori de excepție, artiști și încă mulți oameni destoinici.
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               
După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu
Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Sondaj
Este îndreptățită greva cadrelor didactice?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Marius Croitoru e în staff-ul tehnic la Botoșani, nu antrenor principal că nu poate, dar în partea asta de scouting, recunosc că are un ochi excepțional. Mihai Ciobanu e cu licență, rămâne în continuare el. Croitoru e ...
fashiondays.ro
Curs valutar
acum 2 zile
EUR
Euro
4.9575 lei
USD
Dolarul SUA
4.6194 lei
CHF
Francul elveţian
5.1137 lei
GBP
Lira sterlină
5.7071 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.3068 lei
XAU
Gramul de aur
290.0889 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2601 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3316 lei
AUD
Dolarul Australian
3.0134 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3885 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2096 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6655 lei
Vremea
astăzi
Botosani
24.6 o C
Dorohoi
23.3 o C
Bucecea
23.9 o C
Darabani
22.9 o C
Saveni
23.8 o C
Ştefăneşti
21.9 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2023 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.