Botoşanii de altădată
După 30 de ani - Bancurile botoșănenilor despre Ceaușescu, concerte și spectacole, însemnări din comunismul întunecat: Ajutaţi-mă să mor!

Deşi astăzi pare un lucru neînsemnat, înainte de 1989 scrisul te putea duce direct în închisoare. Pentru că a consemna întâmplări care incriminau regimul însemna condamnare sigură.

1988. PCR. Partidul Comunist Român, în traducere liberă: Pile, Cunoştinţe, Relaţii.

 

Românii, şi botoşănenii nu făceau excepţie, stăteau la cozi imense, noapte şi zi. Rafturile magazinelor erau goale, însă nu puţini erau cei care îşi dezvoltaseră adevărate reţele (PCR-ul PileCunoştinţeRelaţii) pentru a face rost de hrană. Hrana, mai ales pentru cei de la oraş, însemna să mai pui o brumă de mâncare alături de ce îţi dădea voie statul să cumperi: raţiile erau de jumătate de pâine pe zi, un litru de ulei şi un kilogram de zahăr pe lună de persoană. Carnea, şi ea raţionalizată, nu prea exista. Se stătea la cozi uriaşe pentru butelii, pentru a cumpăra ouă, lapte, iar portocale sau banane se găseau ici şi colo, doar în perioada Crăciunului.

 

Puţinii străini care intrau în România povesteau cutremuraţi de cele văzute: magazine goale sau cu conserve expirate din 1985. În măcelării se băgau copitele de porc (singurele care nu erau trimise la export). Românii le consumau, sub atenta îndrumare a specialiştilor regimului, care inventaseră programul de alimentaţie ştiinţifică.

Anul 1988 mai înseamnă, în amintirea celor care l-au trăit, frig şi întuneric. Un material realizat de BBC în acel an relatează cum, chiar în aceste condiţii viețuind, românii nu și-au pierdut umorul: oamenii se laudă cu cea mai bună zăpadă din lume - care nu se topeşte pe calorifer.

 

„România se închide şi se izolează de restul lumii, este dependentă economic. Până şi Rusia atrage atenţia României, iar Ceauşescu, supărat pe Gorbaciov, se refugiază în naţionalism“, prezintă belgienii.

 

O istorie pe care românii au ”consemnat-o” pe cale orală, sub formă de bancuri. Bancurile din vremea comunismului au fost vreme îndelungată singurele care spărgeau zidurile impuse de cenzură şi reuşeau să circule prin toate formele, multe subversive. Românii făceau hay de necaz despre lucruri extrem de dureroase: lipsa hranei, frigul, întunericul, educaţia politică... Însă este clar: bancul a fost o formă de rezistenţă politică în faţa dictaturii.

Să nu uităm nici practica agricolă. Clopoţelul din 15 septembrie îi găsea pe elevi muncind pe câmpurile patriei. La porumb, cartofi, sfeclă, struguri. Căraţi în remorci sau cu autobuzele, chiar cazaţi în ferme şi întreprinderi pentru a fi mai eficienţi. Indiferent de vreme, planurile trebuiau îndeplinite. Aşa se întâmpla să se lucreze pe câmp la temperaturi extrem de scăzute, dacă porumbul nu se termina de strâns. Nimeni nu primea un ban pentru asta. Munca voluntară era răsplătită doar cu mândria că slujeşti patria. Ordinele veneau de la partid şi nu se discutau.

 

 

Un jurnal din negura timpului

 

Prof. Octavia Buhociu, din Botoșani, a făcut ceea ce puţini români au îndrăznit în acea perioadă. A scris. Deşi astăzi pare un lucru neînsemnat, înainte de 1989 scrisul te putea duce direct în închisoare. Pentru că a consemna întâmplări care incriminează regimul însemna condamnare sigură.

 

La Botoşani, ca peste tot în România, oamenii sufereau de foame, de frig. Era întuneric. Şi frică. Un medicament care nu se mai importa îi condamna la moarte pe cei care nu aveau cum supravieţui altfel. Elevii şi profesorii culegeau recolta de pe câmp chiar dacă în țară erau minus 21 de grade.

 

Dar se mergea la concert la Filarmonică. În frigul sinistru al sălii, aceeaşi sală în care şi astăzi orchestra îşi duce veacul. Spectacolele de teatru erau adevărate sărbători. Artiştii îngheţau pe scenă, spectatorii în sală. Dar nimeni nu pleca acasă.

 

Se spuneau bancuri. Celebrele bancuri care circulau ameţitor de la unii la alţii.

 

Vă prezentăm astăzi, după 30 de ani de la căderea comunismului, însemnările unei profesoare care a avut inspiraţia de a scrie şi de a păstra însemnările acelor ani.

 

 

Octombrie - noiembrie 1988. Botoşani

 

Miercuri, 5 octombrie 1988: Bunicu’ s-a împiedicat de un covor, a căzut pe parchet, s-a lovit destul de tare, greu l-am pus, cu Olga, în pat. Acuza dureri la gât, dar lucid, coerent, logic, cum să-l înmormântăm, “Aguriţa să rămână la Olimpia, ce să mai facă aici?!” Problema esenţială este lipsa Nakom-ului (de câteva luni nu se mai importă medicamentul şi înlocuitorul, găsit de tata la un coleg suferind de aceeaşi boală) nu are exact acelaşi efect asupra parkinsonului bunicului…

 

Duminică seara: ”Profesor de admitere”, premieră absolută a unei comedii scrise de concetăţeana  noastră, Mariana Brăescu (Dănilă). Va prinde bine liceenilor, probabil.

 

Câteva bancuri:

 

1.Cele trei doamne, Raisa G., Nancy R. si Elena C. discută. (nota red.: Raisa Gorbaciov, Nancy Reagan și Elena Ceaușescu)

N.R.: mie, soţul meu mi-a făcut cadou un Ford cu patru uşi, instalaţie electronică…

R. G.: mie un Picasso…

E. C.: tot cu patru uşi?

Celelalte două o privesc mirate. Seara, Elena discuta cu soţul: ia, uite ce-am auzit…

Nicolae C. (nota red.: Nicolae Ceaușescu): Tare curioşi mai sunt Gorbaciovii ăştia… pe mine, Mihail m-a invitat la Lacul lebedelor şi eu i-am spus că n-am slipul la mine.

 

2. Doi ţărani, Janos si Arpad, cosesc iarba la o margine de drum. Trece un alt ţăran:

- Care-i drumul spre gară?

Ei nu răspund. Mai târziu, Arpad îl întreabă pe Jonas de ce nu i-a răspuns omului.

-De 2000 de ani este aici şi tot n-a învăţat care-i drumul.

 

3.Dumnezeu i-a convocat pe soţii doamnelor de la bancul întâi şi i-a ameninţat că, dacă nu se liniştesc, nu opresc războaiele, sărăcia, în 2000 lumea va dispărea.

Ronald Reagan se întoarce la senat.

Domnilor, am două veşti, una bună: împotriva tuturor părerilor: Dumnezeu există. Şi una rea: în 2000, dacă…

Mihail Gorbaciov la sovietul suprem: am două veşti, una bună: împotriva tuturor teoriilor ştiinţifice: Dumnezeu există. Şi una rea: în 2000, dacă nu...

Nicolae Ceauşescu la Marea Adunare Naţională: Dumnezeu, împotriva tuturor părerilor, mă cunoaşte.  Şi în 2000 vom scăpa şi de America şi de URSS.

 

Sâmbătă, 8 octombrie 1988: aseară, la concert (nota red.: Filarmonică), Daniela Vlădescu (cam palidă, fără vlagă) şi Pompei Hărăşteanu (bine) şi Nicolae Ursu al nostru ca dirijor al orchestrei.

 

Marţi, 18 octombrie 1988: La Bucureşti, examen de traducător, cumpărături pentru prieteni şi pentru mine plus două spectacole: ”Drumul singurătăţii”, de A. Schnitzler (austriac), cu Florin Piersic junior, Lamia Beligan, Simona Bondoc, Constantin Dinulescu, Damian Crîşmaru şi ”Torquato Tasso”, de Goethe, cu Claudiu Bleonț, Silvia Popovici, Adela Mărculescu (bine şi frumoasă)… Bune spectacole!

 

Joi, 27 octombrie 1988, la Întorsura Buzăului s-au înregistrat -21 grade. După radio. Ieri am fost cu elevii şcolii la FNC (Fabrica de nutreţuri combinate? de pe lângă fosta Melana…): fără mănuşi nu s-ar fi putut sorta şi încărca porumbul…

Marţi, 1 noiembrie 1988: de azi program de trei ore la TV, s-a dat o piesă de teatru, ”Camera de gardă”, cu Emil Hossu, Eugenia Maci, Ion Caramitru, Maria Ploae…

 

Duminică, 13 noiembrie 1988: soare, frumos, dar frig. Uscat. Şeful ar fi fost operat de cancer, la Moscova, de atunci poartă sondă, are diabet, i s-au observat vizibile manifestări de paranoia (Radio France Internationale în  limba română).

 

Luni, 21 noiembrie 1988: ninge destul de bine. Vinerea trecută am îngheţat ca s-o ascult pe Silvia Totan cântând la pian. Spectatori puţini. Joia trecută, ”Nabucco” de Verdi într-o combinaţie Bucureşti-Cluj-Iaşi. Pentru noi a fost bine.

 

Duminică, 27 noiembrie 1988: ”Moldovski ţigan” din R.S.S. Moldoveneasca plus Olga Ciolacu. 60 lei biletul, frig în sala Casei de cultură a sindicatelor, muzică bună (vreo două cântece din filmul ”Şatra”) ce ne-a mai încălzit pe lângă paltoane. Bunicul i-a zis mamei: Ajutaţi-mă să mor!

 

loading...
Ceaușescu reales, CUM au trimis botoșănenii la București 1.700 de telegrame și povestea mașinii de scris: Ai grijă ce faci cu ea, cine scrie la ea, că intrăm la zdup - FOTO

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
MISTERUL ascuns din nordul Botoșanilor și cel mai mare proces din istoria României moderne, cu Titu Maiorescu avocat - GALERIE FOTO
Povestea începe în urmă cu aproape două secole și continuă și astăzi, prin pașii turiștilor care calcă nedumeriți pe un tărâm ce pare să nu mai aparțină nimănui.
Cea mai VECHE biserică din Botoşani: A fost înzestrată cu moşii, heleşteie şi mori şi o impresionantă necropolă
Este o mărturie a istoriei şi una dintre cele mai importante edificii din judeţul Botoşani.
PRIMUL spital construit la Botoşani: Toţi pacienţii erau trataţi gratis, indiferent de naţionalitate
Cea de-a doua unitate medicală, înfiinţată mulţi ani mai târziu în Botoşani, a fost Spitalul I.Mavromati.
„Dare la semn” – PRIMA competiţie sportivă organizată la Botoşani, pe un poligon improvizat din bariera Suliţa
De când fac botoşănenii sport? Răspunsul îl găsim în documentele arhivelor din august 1868, când a început să se practice tirul sub îndrumarea militarilor.
Cea mai CUMPLITĂ epidemie care a îngenunchiat Botoşaniul: Mii de morţi în vara cu 51 de grade Celsius
Orașul Botoșani a suferit de-a lungul timpului crunt, însă puțini dintre contemporani cunosc episoadele în care orașul a sângerat efectiv și și-a jelit morții.
Prima „spiţărie” înfiinţaţă la Botoşani - Cea mai frumoasă şi solidă clădire din oraş
Cea dintâi farmacie din Botoşani, cunoscută sub numele de „şpiţărie”, a prins viaţă la finele secolului XVIII.
Fiul unui fost primar botoșănean asasinat politic: 5.000 de oameni au vrut să-l aducă la Botoșani
La Botoșani, în cartierul Bucovina există o alee cu numele tânărului ucis de comuniști. Era fiu de avocat iar tatăl său a fost pentru ceva timp primar interimar al orașului. Mai mult, a existat și o placă comemorativă în memoria sa care a fost… furată.
Oraşul Botoşani, „apanaj” al doamnelor Moldovei: Sume uriaşe de bani încasate de la botoşăneni pentru bunăstarea damelor
„Doamna Botoşaniului” încasa permanent sume uriaşe de bani fără să facă mai nimic pentru ţinutul în care îşi ducea existenţa.
Inima de odinioară a Botoşanilor – UNDE s-au înfiinţat şi CUM arătau primele pieţe ale oraşului
Fiind un centru comercial recunoscut cu secole în urmă, ca unul dintre cele mai puternice din Moldova, Botoşanii au avut locuri special amenajate în care să se vândă şi să se cumpere animale, produse industriale şi agricole. Acestea au fost pieţele şi iarmaroacele.
Străzile de odinioară ale Botoşanilor: Înghesuială la modernizarea drumurilor pline de gropi ale oraşului
Până pe la 1820 nu s-a acordat nicio atenţie străzilor oraşului, care au apărut fără nicio cât de mică idee de sistematizare, de modernizare. Înguste, întortocheate, pline de praf în timpul secetos, pline de gropi cu apă şi desfundate în timpul ploilor, dădeau oraşului un aspect neplăcut, fapt remarcat, nu o singură dată, de cei ce păşeau pentru prima dată în oraş.
ISTORIA Parcului „Mihai Eminescu”: Grădina publică cu taxă la începuturi, teren de sport şi cu un grădinar problemă
Botoşanii, oraşul patriarhal de altădată, a fost numit adesea, pe drept cuvânt, oraş al grădinilor. Când, în veacul trecut şi începutul celui actual, boierii şi-au construit frumoasele lor case, în special în partea de vest a oraşului, au avut grijă să-şi amenajeze minunate parcuri cu ajutorilor grădinarilor unguri, italieni şi germani.
PRIMUL hotel construit la Botoşani: Eminescu a dat o petrecere acolo şi s-a îndrăgostit de o blondă
Primele hoteluri  au apărut în peisajul botoşănean la jumătatea secolului trecut.Odată cu creşterea economică a oraşului, s-a simţit nevoia unor localuri cu camere mobilate care să fie închiriate, de obicei cu ziua, numeroşilor călători sosiţi la noi în oraş.
Primele cafenele din Botoşaniul de odinioară: Localul de pe Unirii unde tinerii aveau interzis
Cu câteva secole în urmă, cafenelele ce  se găsesc astăzi la tot pasul au pătruns prima dată în orașul moldav. Erau locurile unde se putea bea cafea, se jucau table, cărți și zaruri, se putea servi şi ceva dulce dar se și fuma tutun turcesc, iar oamenii stăteau ceasuri bune la discuții.
Începuturile presei la Botoşani: PRIMA publicație botoșăneană pusă sub semnul întrebării
Presa, despre care se spune că este a patra putere într-un stat democrat, are la Botoșani o vechime apreciabilă și o valoare deosebită prin numărul mare de reviste și ziare apărute în perioada anilor 1866-1944, mai precis de-a lungul a 82 ani de existență. 
LEGENDA Morii de la Ionăşeni: Au botoşănencele astea un fel al lor care te prinde în lanţ. Şi-apoi fac din tine ce vor...
Pe sub labirintul de nuci bătrâni, coborâm la Stăuceni. Urmând şoseaua peste dealuri se deschide drumul care duce la Ionăşeni. Legenda spune, că sub umbra pădurilor bătrâne, a fost o moară…
Legenda Dorohoiului: Bărbatul care a alergat toată viaţa după o…himeră
Legenda Dorohoiului, ca având un sâmbure de adevăr, este susţinută de afirmaţia anonimului autor al cronicii Huru, care numea Dorohoiul – Doroca.
Legenda Târgului Nou: UNDE a fost cel „dintâi port pe uscat” la Botoşani
Oamenii locului spun că ar fi fost chiar „capitala“ secretă a Moldovei acum 200 de ani.
Legenda Botoşaniului: Un copil sărac şi fără tată a dat numele oraşului 
Cea mai elocventă ilustrare a importanţei şi vechimii Botoşanilor, ca aşezare, o constituie complexul fortificat de cetăţi traco-getice de la marginea oraşului, datând din perioada premergătoare constituirii statului dac centralizat şi independent de sub conducerea lui Burebista.
Doi fraţi orfani din Botoşani, care au impresionat un neam întreg, ARŞI DE VII în flăcări 
La marginea unui sat din Botoşani, pe un deal de unde se lua pământ pentru lipitul caselor, sătenii au dat peste  nişte rămăşiţe.
Târgul morţii : EPIDEMIA care a secerat sate întregi din Botoşani
Una dintre cele mai violente epidemii a creat panică în mai multe sate botoşănene.
Nu e nimic nou sub soare. Şi atunci dar şi acum analfabeții au condus şi conduc România. Faptul că o mână de indivizi absolvenţi ai academiei "Jula" o duc bine iar o altă pătură are acces la "secănd hendurile" nemţilor şi a altor popoare nu însamnă că e mai bine pentru majoritatea populaţiei. Nu sunt mai sătul că o înjur liber pe net pe Elena din Costa Rica că pe Elena din Troia am uitato de mult.
2 decembrie 2019, 18:39
kurtmann.ro%20
Sondaj
Se va schimba România în bine după votul de la prezidențiale?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
”Regretăm faptul că PNL,un partid pe care îl cunoșteam că este format din oameni echilibrați, care aveau și înțelegeau necesitatea de a respecta cetățeanul și de nu a fi atât de doritori după funcții și să aibă atâtea ...
fashiondays.ro
inpuff.ro%20
astratex.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.7787 lei
USD
Dolarul SUA
4.3149 lei
CHF
Francul elveţian
4.3771 lei
GBP
Lira sterlină
5.6852 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9741 lei
XAU
Gramul de aur
203.2034 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2480 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4411 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9402 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2596 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1872 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6395 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2019 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.