Botoşanii de altădată
După 30 de ani - Bancurile botoșănenilor despre Ceaușescu, concerte și spectacole, însemnări din comunismul întunecat: Ajutaţi-mă să mor!

Deşi astăzi pare un lucru neînsemnat, înainte de 1989 scrisul te putea duce direct în închisoare. Pentru că a consemna întâmplări care incriminau regimul însemna condamnare sigură.

1988. PCR. Partidul Comunist Român, în traducere liberă: Pile, Cunoştinţe, Relaţii.

 

Românii, şi botoşănenii nu făceau excepţie, stăteau la cozi imense, noapte şi zi. Rafturile magazinelor erau goale, însă nu puţini erau cei care îşi dezvoltaseră adevărate reţele (PCR-ul PileCunoştinţeRelaţii) pentru a face rost de hrană. Hrana, mai ales pentru cei de la oraş, însemna să mai pui o brumă de mâncare alături de ce îţi dădea voie statul să cumperi: raţiile erau de jumătate de pâine pe zi, un litru de ulei şi un kilogram de zahăr pe lună de persoană. Carnea, şi ea raţionalizată, nu prea exista. Se stătea la cozi uriaşe pentru butelii, pentru a cumpăra ouă, lapte, iar portocale sau banane se găseau ici şi colo, doar în perioada Crăciunului.

 

Puţinii străini care intrau în România povesteau cutremuraţi de cele văzute: magazine goale sau cu conserve expirate din 1985. În măcelării se băgau copitele de porc (singurele care nu erau trimise la export). Românii le consumau, sub atenta îndrumare a specialiştilor regimului, care inventaseră programul de alimentaţie ştiinţifică.

Anul 1988 mai înseamnă, în amintirea celor care l-au trăit, frig şi întuneric. Un material realizat de BBC în acel an relatează cum, chiar în aceste condiţii viețuind, românii nu și-au pierdut umorul: oamenii se laudă cu cea mai bună zăpadă din lume - care nu se topeşte pe calorifer.

 

„România se închide şi se izolează de restul lumii, este dependentă economic. Până şi Rusia atrage atenţia României, iar Ceauşescu, supărat pe Gorbaciov, se refugiază în naţionalism“, prezintă belgienii.

 

O istorie pe care românii au ”consemnat-o” pe cale orală, sub formă de bancuri. Bancurile din vremea comunismului au fost vreme îndelungată singurele care spărgeau zidurile impuse de cenzură şi reuşeau să circule prin toate formele, multe subversive. Românii făceau hay de necaz despre lucruri extrem de dureroase: lipsa hranei, frigul, întunericul, educaţia politică... Însă este clar: bancul a fost o formă de rezistenţă politică în faţa dictaturii.

Să nu uităm nici practica agricolă. Clopoţelul din 15 septembrie îi găsea pe elevi muncind pe câmpurile patriei. La porumb, cartofi, sfeclă, struguri. Căraţi în remorci sau cu autobuzele, chiar cazaţi în ferme şi întreprinderi pentru a fi mai eficienţi. Indiferent de vreme, planurile trebuiau îndeplinite. Aşa se întâmpla să se lucreze pe câmp la temperaturi extrem de scăzute, dacă porumbul nu se termina de strâns. Nimeni nu primea un ban pentru asta. Munca voluntară era răsplătită doar cu mândria că slujeşti patria. Ordinele veneau de la partid şi nu se discutau.

 

 

Un jurnal din negura timpului

 

Prof. Octavia Buhociu, din Botoșani, a făcut ceea ce puţini români au îndrăznit în acea perioadă. A scris. Deşi astăzi pare un lucru neînsemnat, înainte de 1989 scrisul te putea duce direct în închisoare. Pentru că a consemna întâmplări care incriminează regimul însemna condamnare sigură.

 

La Botoşani, ca peste tot în România, oamenii sufereau de foame, de frig. Era întuneric. Şi frică. Un medicament care nu se mai importa îi condamna la moarte pe cei care nu aveau cum supravieţui altfel. Elevii şi profesorii culegeau recolta de pe câmp chiar dacă în țară erau minus 21 de grade.

 

Dar se mergea la concert la Filarmonică. În frigul sinistru al sălii, aceeaşi sală în care şi astăzi orchestra îşi duce veacul. Spectacolele de teatru erau adevărate sărbători. Artiştii îngheţau pe scenă, spectatorii în sală. Dar nimeni nu pleca acasă.

 

Se spuneau bancuri. Celebrele bancuri care circulau ameţitor de la unii la alţii.

 

Vă prezentăm astăzi, după 30 de ani de la căderea comunismului, însemnările unei profesoare care a avut inspiraţia de a scrie şi de a păstra însemnările acelor ani.

 

 

Octombrie - noiembrie 1988. Botoşani

 

Miercuri, 5 octombrie 1988: Bunicu’ s-a împiedicat de un covor, a căzut pe parchet, s-a lovit destul de tare, greu l-am pus, cu Olga, în pat. Acuza dureri la gât, dar lucid, coerent, logic, cum să-l înmormântăm, “Aguriţa să rămână la Olimpia, ce să mai facă aici?!” Problema esenţială este lipsa Nakom-ului (de câteva luni nu se mai importă medicamentul şi înlocuitorul, găsit de tata la un coleg suferind de aceeaşi boală) nu are exact acelaşi efect asupra parkinsonului bunicului…

 

Duminică seara: ”Profesor de admitere”, premieră absolută a unei comedii scrise de concetăţeana  noastră, Mariana Brăescu (Dănilă). Va prinde bine liceenilor, probabil.

 

Câteva bancuri:

 

1.Cele trei doamne, Raisa G., Nancy R. si Elena C. discută. (nota red.: Raisa Gorbaciov, Nancy Reagan și Elena Ceaușescu)

N.R.: mie, soţul meu mi-a făcut cadou un Ford cu patru uşi, instalaţie electronică…

R. G.: mie un Picasso…

E. C.: tot cu patru uşi?

Celelalte două o privesc mirate. Seara, Elena discuta cu soţul: ia, uite ce-am auzit…

Nicolae C. (nota red.: Nicolae Ceaușescu): Tare curioşi mai sunt Gorbaciovii ăştia… pe mine, Mihail m-a invitat la Lacul lebedelor şi eu i-am spus că n-am slipul la mine.

 

2. Doi ţărani, Janos si Arpad, cosesc iarba la o margine de drum. Trece un alt ţăran:

- Care-i drumul spre gară?

Ei nu răspund. Mai târziu, Arpad îl întreabă pe Jonas de ce nu i-a răspuns omului.

-De 2000 de ani este aici şi tot n-a învăţat care-i drumul.

 

3.Dumnezeu i-a convocat pe soţii doamnelor de la bancul întâi şi i-a ameninţat că, dacă nu se liniştesc, nu opresc războaiele, sărăcia, în 2000 lumea va dispărea.

Ronald Reagan se întoarce la senat.

Domnilor, am două veşti, una bună: împotriva tuturor părerilor: Dumnezeu există. Şi una rea: în 2000, dacă…

Mihail Gorbaciov la sovietul suprem: am două veşti, una bună: împotriva tuturor teoriilor ştiinţifice: Dumnezeu există. Şi una rea: în 2000, dacă nu...

Nicolae Ceauşescu la Marea Adunare Naţională: Dumnezeu, împotriva tuturor părerilor, mă cunoaşte.  Şi în 2000 vom scăpa şi de America şi de URSS.

 

Sâmbătă, 8 octombrie 1988: aseară, la concert (nota red.: Filarmonică), Daniela Vlădescu (cam palidă, fără vlagă) şi Pompei Hărăşteanu (bine) şi Nicolae Ursu al nostru ca dirijor al orchestrei.

 

Marţi, 18 octombrie 1988: La Bucureşti, examen de traducător, cumpărături pentru prieteni şi pentru mine plus două spectacole: ”Drumul singurătăţii”, de A. Schnitzler (austriac), cu Florin Piersic junior, Lamia Beligan, Simona Bondoc, Constantin Dinulescu, Damian Crîşmaru şi ”Torquato Tasso”, de Goethe, cu Claudiu Bleonț, Silvia Popovici, Adela Mărculescu (bine şi frumoasă)… Bune spectacole!

 

Joi, 27 octombrie 1988, la Întorsura Buzăului s-au înregistrat -21 grade. După radio. Ieri am fost cu elevii şcolii la FNC (Fabrica de nutreţuri combinate? de pe lângă fosta Melana…): fără mănuşi nu s-ar fi putut sorta şi încărca porumbul…

Marţi, 1 noiembrie 1988: de azi program de trei ore la TV, s-a dat o piesă de teatru, ”Camera de gardă”, cu Emil Hossu, Eugenia Maci, Ion Caramitru, Maria Ploae…

 

Duminică, 13 noiembrie 1988: soare, frumos, dar frig. Uscat. Şeful ar fi fost operat de cancer, la Moscova, de atunci poartă sondă, are diabet, i s-au observat vizibile manifestări de paranoia (Radio France Internationale în  limba română).

 

Luni, 21 noiembrie 1988: ninge destul de bine. Vinerea trecută am îngheţat ca s-o ascult pe Silvia Totan cântând la pian. Spectatori puţini. Joia trecută, ”Nabucco” de Verdi într-o combinaţie Bucureşti-Cluj-Iaşi. Pentru noi a fost bine.

 

Duminică, 27 noiembrie 1988: ”Moldovski ţigan” din R.S.S. Moldoveneasca plus Olga Ciolacu. 60 lei biletul, frig în sala Casei de cultură a sindicatelor, muzică bună (vreo două cântece din filmul ”Şatra”) ce ne-a mai încălzit pe lângă paltoane. Bunicul i-a zis mamei: Ajutaţi-mă să mor!

 

loading...

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Loading...
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
Loading...
”Aşa a debutat Enescu în viaţa mea, cu un unu la muzică, în cea de-a doua clasă a Liceului Laurian”
Cu greu ne putem imagina astăzi că pe scândura Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani au jucat Calboreanu, Birlic, Tănase, Vraca, Bulandra. Că pe scena micului oraş moldav au urcat pentru a cânta Enescu, pentru a conferenţia Iorga.
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO
În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.
După 30 de ani, despre ce a fost sau n-a fost la Botoșani: Nu vedeţi că ne schimbăm cu totul? Asta-i revoluţie, băieţi, ţineţi-vă bine!
După 30 de ani – Revoluția la Botoșani: Crăciun, colinde, colindători. Altă viață! Diferite persoane de la noi din oraș își fac autocritica…
Nici bine nu a căzut comunismul, că la Botoșani începeau deja să apară probleme, chiar la adunarea de constituire a Consiliului Frontului Salvării Naționale: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim.
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
După 30 de ani - Moș Gerilă aduce cadouri în parcul orașului, un Crăciun cu fulgere și tunete la Botoșani: Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?
Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…
Nu e nimic nou sub soare. Şi atunci dar şi acum analfabeții au condus şi conduc România. Faptul că o mână de indivizi absolvenţi ai academiei "Jula" o duc bine iar o altă pătură are acces la "secănd hendurile" nemţilor şi a altor popoare nu însamnă că e mai bine pentru majoritatea populaţiei. Nu sunt mai sătul că o înjur liber pe net pe Elena din Costa Rica că pe Elena din Troia am uitato de mult.
2 decembrie 2019, 18:39
melimeloparis.ro%20
Sondaj
Credeți că se va găsi vaccin contra coronavirusului?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Acolo (nr. în Parlamentul European) am învățat niște lucruri extrem de importante, faci compromisuri pentru a ajunge la un consens. Cred că am suficientă experiență ca să îi capacitez pe colegii mei să-și ducă la î ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.8375 lei
USD
Dolarul SUA
4.0949 lei
CHF
Francul elveţian
4.4794 lei
GBP
Lira sterlină
5.3607 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8756 lei
XAU
Gramul de aur
271.0003 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2458 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3977 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9510 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.0641 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1839 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6494 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.