Botoşanii de altădată
După 30 de ani – Revoluția la Botoșani: Crăciun, colinde, colindători. Altă viață! Diferite persoane de la noi din oraș își fac autocritica…

Nici bine nu a căzut comunismul, că la Botoșani începeau deja să apară probleme, chiar la adunarea de constituire a Consiliului Frontului Salvării Naționale: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim.

Despre cum a fost Revoluţia la Botoşani s-a scris și se va mai scrie. Despre riscuri şi lupte care să fi primejduit viaţa cuiva, într-atât cât să merite un carnet de revoluţionar de Botoşani care adună, de la o vreme, tot mai multe privilegii, a curs multă cerneală în cei 30 de ani scurşi din acel decembrie 1989. De-a lungul timpului au apărut numeroase mărturii ale celor care în acele zile au dat ocol oraşului sau au îndrăznit să calce chiar pe caldarâmul din centru. Unii, nu puțini, au ajuns și în celebrul balcon.

 

Însă mai există un martor tăcut. Pe care, datorită amabilităţii doamnei profesor Octavia Buhociu, vi-l dezvăluim de câteva bune săptămâni. Jurnalul ultimelor luni ale anului 1989. Consemnări care astăzi, după 30 de ani, poartă încărcătură istorică şi emoţională deopotrivă.

 

Pentru cei tineri, trăitori într-o eră a tehnologiei, este greu de înţeles ce însemnau atunci televiziunea naţională, radioul public şi ziarele, pe de o parte, şi Radio Europa Liberă, pe de altă parte.

 

După primul șoc transmis în direct pe ecranele televizoarelor alb-negru, și la Botoșani începea ”curățenia”, la fel ca peste tot în țară.

 

”Toți cei ce-au avut privilegii, n-au stat la coadă, s-au mutat dintr-un apartament bun în altul și mai bun să nu între în Comitetul Provizoriu”, citim în jurnalul prof. Octavia Buhociu în ziua de 23 decembrie 1989, iar mai departe: Mulți ziariști și-au făcut mea culpa. Nici nu-ți vine a crede că poate fi și așa”.

 

Mărturiile prof. Octavia Buhociu, la capătul cărora ajungem astăzi, sunt prețioase prin autenticitatea lor, dar și prin modul în care ne aduc înainte date despre viața culturală a orașului, despre oameni și despre locuri între timp dispărute. Sunt mărturii necesare timpului prezent, generațiilor de astăzi și celor care vor veni.

 

 

”…miting în piața Teatrului”

 

Vineri, 15 decembrie 1989: Foarte cald, puțin vânt. A murit Andrei Saharov. Aseară am fost la G., o clasă de-a XII-a, viitori învățători, a venit s-o colinde. Emoționant!

 

La Timișoara, Arad ar fi avut loc manifestări pentru a apăra un preot protestant… S-ar fi închis frontierele cu Ungaria, Iugoslavia … Verbele sunt la condițional că nu sunt date anunțuri oficiale la noi. Excursia care trebuia să înceapă mâine, cu automobile, spre Cernăuți, a fost amânată… La Liceul Pedagogic li s-a spus că reciclările nu mai au loc, cel puțin cele din centrele universitare… Ce va mai urma?

 

Miercuri, 20 decembrie 1989: Discursul lui N. C.: elemente fasciste, huliganice, agenturi străine, influențe ale unor grupuri străine ce ar fi vrut să atenteze la independența, suveranitatea și integritatea țării, vinovații vor da socoteală… dar nimic despre victime, morți. Unii ce au reușit să treacă graniță au putut telefona, povestesc lucruri ce te îngrozesc… Azi la Timișoara: altă demonstrație, se strigau lozinci contra N.C.

 

Joi 21 decembrie 1989: Posturile de radio străine povestesc ce grozăvii se petrec la Timișoara… Bunica a vrut să meargă la cimitir la bunicu’, acolo s-a rugat și pentru cei de la Timișoara, să se termine tot acest calvar.

 

Vineri, 22 decembrie 1989: Consfătuirea pe teme politico-educative nu a mai avut loc. Directoarea ne-a trimis acasă.

 

Pe la 11.30 - 12.00, la televizor s-a anunțat că în toată țara se instituie starea de necesitate și că ministrul Nicolae Milea s-ar fi sinucis. Pe la 12.47, eram în bucătărie, am deschis aparatul de radio, când deodată aud vocea lui Ion Caramitru, puțin gâfâită și emoționată. Fug la televizor: el, Mircea Dinescu și încă vreo câțiva anunța că N.C. a fugit, că ei au pus mâna pe televiziune… În casă a fost ceva de nedescris: bunica a îngenuncheat (genunchii i-au permis!), ne-am pupat între noi toți, strigăte de bucurie, râsete… Și programul la TV a continuat non stop, transmițându-se tot ce se-ntâmpla prin țară, reacțiile străinilor. Miliția, securitatea au trecut sub conducerea armatei. Au apărut pe ecran: Sergiu Nicolaescu, preoți, tot felul de militari, oameni de diverse meserii, deținuți politici, elevi, studenți, părinți ai căror copii au murit, dispărut… În jurul C.C al P.C.R, al Palatului Republicii, al Radioteleviziunii, al Poștei și Telefoanelor s-au dat lupte între armată, populație, gărzi patriotice cu grupări de teroriști… Așa se spune.

 

Eu am fost în oraș între 16.00 - 17.00, era miting în piața Teatrului: dl Curcă, dna Zenovia Pavlică, dl Viaceslav Popescu… au luat cuvântul din balconul clădirii. S-a anunțat de mai multe ori că Nicolae și Elena Ceaușescu ar fi la ba la Titu, ba la Slobozia, ba în mașină, ba în avion.

 

Am primit invitația, să zicem, să urc și eu în balcon să-mi exprim entuziasmul, bucuria, dar am păstrat pentru mine…

 

Pe la 23.00 - 24.00 am văzut la tv că fost prins și adus Nicu Ceaușescu (puțin zgâriat pe față), care ar fi luat copii prizonieri, dar apoi s-ar fi predat la tipii ce l-au adus la televiziune. A fost destul de demn, ar fi ordonat să nu se tragă în populație la Sibiu… Televiziunea a avut program toată noaptea, dar pe la ora 3.00 nu a fost imagine, numai sunet: se dădeau lupte pe culoarele instituției (explicația dată). 

 

O poezie dintr-un ziar: 22 Decembrie:

 

O, Doamne, / Acesta e Bucureştiul?

 Pe-aici trecut-a parcă pojarul ! / O, Doamne, / Aceasta e patria mea?

 Ce cataclism a pustiit-o astfel ?! / Sau ce tiran nebun

 A subjugat-o minții sale oarbe ?! Dictatorul a fost împușcat

 Inima țării bate năvalnic din nou / Radio România transmite:

 Sîntem liberi, sîntem liberi, sîntem liberi!!!        (Alexandru Dugneanu, clasa VII-a)

 

 

”Crăciun, colinde, colindători, sărbători. Altă viață!”

 

Sâmbătă, 23 decembrie 1989: Probleme în București, în special cu acele grupuri de teroriști, mercenari (?!) ce mai rezistă pe ici, pe colo, dar cu suficiente pierderi umane.

 

La  TV s-au perindat tot felul de invitați: scriitori, actori, sportivi: Cristian Gaţu, Victor Rebengiuc (cei ce l-au  proslăvit pe Ceaușescu înainte ar fi trebuit să încerce să spună o dată NU, iar acum înainte de a vorbi ar trebui să se șteargă la gură - a adus pe masă un sul de hârtie igienică…) a recitat Doina, Ilinca Tomoroveanu, Măricica Puică, un traducător sârb, Ion Caramitru, Tudor Mărăscu… Ilie Ceaușescu, când a fost arestat și i s-au luat obiectele personale, a început să se pieptene…, generalul Postelnicu a rugat să nu i se ia batista, că-l doare capul…

 

 

Pe la 18.00 - 19.00 s-a anunțat că Nicolae și Elena Ceaușescu au fost arestați și-s bine păziți.

 

Se vorbește de Crăciun, de colinde, colindători, de sărbători. Altă viață!

 

Pe la Băneasa iar se trage…

 

Filmul ”Ringul” (regia Sergiu Nicolaescu, 1984) cu Sergiu Nicolaescu, Marin Moraru. Pe la jumătatea filmului, Teodor Brateş, crainic la TV, anunţă că unii telespectatori nu sunt de acord să se dea filme amuzante, când în stradă mai mor oameni… în fine, dar și bucuria trebuie scoasă în evidență într-un fel…

 

Dimineață în oraș: Curcă a fost aplaudat (cuvântul "tovarăș" și-a stricat conținutul), P.V. a fost oarecum huiduit… dna ZP a afirmat ceva de genul: toți cei ce-au avut privilegii, n-au stat la coadă, s-au mutat dintr-un apartament bun în altul și mai bun să nu între în Comitetul Provizoriu.

 

Cei din Chișinău vor să ne ajute în tot felul.

 

Mulți ziariști și-au făcut mea culpa.

 

Nici nu-ți vine a crede că poate fi și așa.

 

Duminică, 24 decembrie 1989: Ceva mai răcoare. TV este în plină activitate. Se mai dau lupte la București, Timișoara, Sibiu… A fost prezentată arestarea Zoei Ceausescu… 

 

Imagini ale televiziunii franceze referitoare la ce se petrece la noi.

 

Gheorghe Zamfir, Tudor Gheorghe, prezentați cu multe dintre cântecele lor.

 

 

”Diferite persoane și de la noi din oraș își fac autocritica…”

 

Luni, 25 decembrie 1989: Colinde, La Mulți ani! Dumnezeu să ne ajute! Dumnezeu e cu noi!

 

Deținuți politici își povestesc viața din închisoare (la televizor). Păcat că bunicu’ nu a apucat zilele acestea.

 

"He! Bonjour, bonjour la vie! / Aujourd’hui comment vas-tu?

 Et! Bonjour, bonjour la vie / Moi je vais bien et je m’habitue", pot cânta și eu după modelul lui Gilbert Becaud.

 

Cântăreți, muncitori, sportivi… vorbesc despre ce a fost și mai ales de cum va fi.

 

Diferite persoane și de la noi din oraș își fac autocritica…

 

S-a anunțat judecarea și condamnarea prin împușcare a lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Cam rapidă acțiunea!

 

Marți, 26 decembrie 1989: Emisiunile la TV încep cu noaptea-n cap, adică pe la 9.00. Se face de pază în școală, e ora 17.00 și respect programarea: sunt la școală, televizorul merge. Mai devreme au vorbit: Doina Cornea, Silviu Brucan, Dumitru Mazilu… Se fac anunțuri insistente ca populația din București și din alte orașe să nu dea crezare persoanelor ce-i cheamă la adunare în capitală (prin porta-voce, din mașini, prin ferestre) pentru că armată n-ar mai fi de partea poporului. Destabilizare de-o parte sau de alta?

 

Acum Ion Iliescu, șeful statului, Nicolae Militaru, ministrul armatei, și alți membri ai Frontului Salvării Naționale sunt în studioul 4. Șeful guvernului, un tip tânăr (și ce bine arată!, e mai modern îmbrăcat), parcă Petre Roman, e destul de optimist. Habar nu are cum a ajuns să vorbească de pe baricade, poporul l-a împins la toate actele (Ola la!)

 

De la RM (soldat în termen la București) auzite, povestite nouă de mama lui: sâmbătă, când a fost arestată Zoe, în casa bunicii ei (mama Elenei C.) , soldații au luat-o și pe bunica și pe cei trei teroriști și i-au dus la spital. Bătrâna are 102 ani și nu vrea să mănânce fasole, cere portocale și banane. Teroriștii  seamănă bine între ei, le lipsește câte un dinte din față (care maxilar, superior sau inferior ?),au cămăși anti-glonț și altele pe deasupra, nu mănâncă nimic, li se fac perfuzii și doar atunci spun: Apărăm pe Ceauşescu! Azi aveau buzele și unghiile puțin vinete. Medicul crede că le lipsește drogul. Nu știu ce să cred despre RM, care mi-a fost elev 6 ani…

 

Virgil Tănase vorbește la TV…  Se promite prezentarea procesului…

 

S-au redeschis posturile de radio din Iași, Timișoara…

 

Imagini din  casa familiei Ceaușescu din strada Primăverii…

 

 

”La școală: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim”

 

Joi, 28 decembrie 1989: Marin Ceaușescu a fost găsit spânzurat în pivnița clădirii reprezentanței comerciale a României din Viena…

 

S-a revenit la prețul de 0,65 lei pentru 1 kw h.

 

Se dă filmul ”Dictatorul”, cu Charlie Chaplin.

 

Vineri, 29 decembrie 1989: ninge la București, soldaților le este frig în metrou.

 

108 sau 118 candidați la facultăți sau licee, ce nu au fost considerați admiși deși aveau medii egale cu ultimul intrat, au fost declaraţi studenți, liceeni… Cât de bucuroasă trebuie să fie familia P!

 

La școală, adunare de constituire a Consiliului Frontului de Salvare: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim (ar fi trebuit să spun și eu…)… Dacă într-un colectiv de 46 persoane (atâția eram) apar atâtea probleme, darmite într-o țară! 

 

Reportaje interesante din București: pierderi de vieți omenești, pierderi materiale.

 

Reapare muzica ușoară străină la radio și TV.

 

Măi, Măi ! Ce de idei au tipii din CFSN de îmbunătățire a situației din țară!!! De s-ar realiza!

 

Sâmbătă, 30 decembrie 1989: o căsătorie civilă și religioasă într-un hol al Muzeului de artă din București (doi tineri ce de o săptămână apără și muncesc în muzeu)!

 

Poșta nu prea merge bine.

 

Mihai Stănescu, caricaturist cu premii prin lumea largă, proaspăt întors din Franța. 

 

Zilele astea am auzit limba franceză foarte des folosită de către: ziariști, fotografi, medici…

 

De-o bucată de vreme ne sculăm cu televizorul, ne culcăm cu televizorul. Păcat că nu avem și-n bucătărie unul, că totuși trebuie să mâncăm câte ceva, nu numai televizor pe pâine.

 

Înainte de începerea vacanței de iarnă am adunat mai multe resturi de fire colorate de Garofiță, să-mi fac o bluză pentru vară.  Acum știu ce model voi face pe față și pe spatele bluzei.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
inpuff.ro
Loading...
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
”Aşa a debutat Enescu în viaţa mea, cu un unu la muzică, în cea de-a doua clasă a Liceului Laurian”
Cu greu ne putem imagina astăzi că pe scândura Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani au jucat Calboreanu, Birlic, Tănase, Vraca, Bulandra. Că pe scena micului oraş moldav au urcat pentru a cânta Enescu, pentru a conferenţia Iorga.
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO
În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.
După 30 de ani, despre ce a fost sau n-a fost la Botoșani: Nu vedeţi că ne schimbăm cu totul? Asta-i revoluţie, băieţi, ţineţi-vă bine!
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
Loading...
După 30 de ani - Moș Gerilă aduce cadouri în parcul orașului, un Crăciun cu fulgere și tunete la Botoșani: Oare ce ne rezervă anul ce va începe? Să fim optimiști sau pesimiști?
Cu un an înainte de Crăciunul lui 1989, pe 25 decembrie 1988, la Botoșani se petrecea un lucru ieșit din comun. Bătrânii spuneau că nu prinseseră o asemenea grozăvie în toată viața lor…
După 30 de ani - Bancurile botoșănenilor despre Ceaușescu, concerte și spectacole, însemnări din comunismul întunecat: Ajutaţi-mă să mor!
Deşi astăzi pare un lucru neînsemnat, înainte de 1989 scrisul te putea duce direct în închisoare. Pentru că a consemna întâmplări care incriminau regimul însemna condamnare sigură.
Ceaușescu reales, CUM au trimis botoșănenii la București 1.700 de telegrame și povestea mașinii de scris: Ai grijă ce faci cu ea, cine scrie la ea, că intrăm la zdup - FOTO
Și înainte de 1989, procesul de votare era precedat de o campanie electorală. Însă ea se desfăşura sub alte reguli.
Ziua neagră din istoria Liceului Laurian: MARELE INCENDIU care a mistuit zeci de mii de cărți, dosare și drapelul școlii
Palatul Liceului Laurian adăpostea cea mai mare bibliotecă din orașul Botoșani din vremurile acelea.
Botoșănenii și Operațiunea 1111: Această experiență trebuie să ne îngrozească și să ne facă să luăm din vreme toate măsurile
A fost cea mai amplă acțiune de evacuare din istoria militară și civilă a României. A purtat numele de cod Operațiunea 1111 și a implicat întreaga suflare, de la șeful statului până la cel din urmă român.
MEMORIAL Enescu: Tovarășii au dărâmat și reconstruit casa, au pietruit drumul, dar nu au vrut să audă de parastas
În vreme ce Suceava şi Iaşi au construit teatre, săli de spectacole somptuoase, cinematografe, amfiteatre şi tot soiul de obiective menite să ridice calitatea vieţii şi nivelul de educaţie al cetăţenilor, botoşănenii au fost martori ai prăbuşirii.
Daca ai veti ascult pe fiecare din cei ce se considera revolutionari eroi ai revolutiei firecare va avea varianta sa de sacrificiu morcum pentru mine o mare parte dintre acesti asa zisi revolutionari au facut revolutia ca la servici veneau dimineata, dupa masa plecau acasa noaptea sio petreceau in familie . ELOGIATII SUNT ERORII REVOLUTI beneficiari ai multor drepturi poate nejustificate dar asta e cei din urma sunt cei din tai .
22 decembrie 2019, 12:42
melimeloparis.ro%20
inpuff.ro
Sondaj
Credeți că se va găsi vaccin contra coronavirusului?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
”Să transmiteți mai departe, copiilor, nepoților dvs., următorul mesaj: învățământul, cultura și dragostea nu se pot face pe internet”,Florin Ionescu-Galați, violonist  ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.8397 lei
USD
Dolarul SUA
4.2964 lei
CHF
Francul elveţian
4.5479 lei
GBP
Lira sterlină
5.3548 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9859 lei
XAU
Gramul de aur
245.3126 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2475 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3676 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9748 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1643 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1812 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6494 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.