Botoşanii de altădată
Legenda Dorohoiului: Bărbatul care a alergat toată viaţa după o…himeră

Legenda Dorohoiului, ca având un sâmbure de adevăr, este susţinută de afirmaţia anonimului autor al cronicii Huru, care numea Dorohoiul – Doroca.

Generalul tânăr şi frumos, dar cu sufletul zbuciumat

 

De asemenea A. I. Odobescu – pe baza unor prime descoperiri – a emis părerea potrivit căreia colonii romani „se vor fi întins prin munţi dincolo de Bucovina”, iar săpăturile arheologice mai noi, efectuate în zona oraşului, au scos la iveală importante urme materiale de locuire din epoca dacic şi cea romană.

 

După ce romanii au cucerit Dacia şi s-au întărit în cetatea apărată de munţi a Transilvaniei, dacii liberi de prin părţile Dorohoiului de azi le tot stârneau liniştea, hărţuindu-i pe hotare. Împăratul plănuia să-i supună, măcar încetul cu încetul.

 

În vremea asta era în slujba măriei sale un general tânăr şi frumos, dar cu sufletul zbuciumat, pe nume Iperiod Dorohid.

 

"Tânjesc după cuvântul tată"

 

-    Spune-mi Dorohid, ce gânduri negre te frământă, de eşti aşa de amărât?

-    Vreau si eu măcar un copil, preabunule şi slăvite împărate, ca toţi oamenii. Tânjesc după cuvântul tată. Dar soaţa mea nici nu vrea să audă de asta.

Curând Dorohid primi scrisoare de la tatăl său:

-    Sunt bătrân, Iperiod, ca mâine am să plec pe celălalt tărâm şi voi muri cu inima îndurerată, ca n-are cine-mi duce focul vieţii mai departe. Cere-i împăratului să te trimită în Dacia. Caută-ţi  acolo soţie pe potrivă şi-mi trimite un nepot.

Cuvintele bătrânului l-au îndurerat şi mai mult pe general. Scrisoarea însă a căzut în mâna împăratului. Citind-o, s-a înduioşat şi l-a chemat la sine pe Iperiod:

-    Pleci în Dacia. Treci munţii să-i potoleşti pe dacii liberi. Ridică un castru şi rămâi acolo să-i vegheze. Nu va trebui să-ţi dai prea multă osteneală. Luaţi prin surprindere, ei vor înălţa steagul cel alb. Mai greu va fi să te opreşti la timp, legând cu dânşii prieteşug. Însă vezi că răposatului tarabostes i-a rămas o fată de-o ciudată frumuseţe, Doroca, nume, care, după spusa unora, ar însemna „suferinţă în aşteptarea celui ce va să vină”. Ai grijă să nu ţi se întâmple ceva rău…!

Astfel a trecut Dorohid munţii. Dacă i-a suspus pe dacii aceia, s-a împăcat cu dânşii, prilejuindu-le toată liniştea negoţului. Le-a cerut doar să o vadă pe Doroca. Ardea de nerăbdare s-o cunoască, socotind că zeii l-au ajutat să împlinească rugămintea tatălui său şi că tocmai de aceea l-au trimis aici. Dar oamenii tăceau privindu-l înspăimântaţi. Nimeni nu cuteza să-i răspundă. În cele din urmă un dac mai în vârstă ieşi înainte şi-i grăi:

 

Doroca nu-i o fiinţă ca oricare

 

-    Greu lucru ne ceri, generale. Asta nu-i cu putinţă!

Iperiod se încruntă, plin de îndoială.

-    De ce? Întrebă el cu glas stăpânit. Aţi văzut vreun general roman răpind fecioare?

-    Doroca nu-i o fiinţă ca oricare. E „zâna lacului” din vale. Are părul de aur şi trupu-i străluceşte ca gheaţa. Doar noaptea, pe lună plină, apare câteodată în luciul apei. Fă strajă şi poate că ai s-o vezi, numai să te ajute zeii voştri şi mai ales ai noştri, între care ş ea are un tărâm menit.

-    Amarnic de rău îmi pare…se poticni o clipă generalul dar să ştiţi că şi-n Elada şi-n Troia cea veche au trăit oameni pământeni ce-au putut cunoaşte zeiţe… O fi adevărat că tatăl ei a fost chiar răposatul tarabostes şi slăvit rege?

-    Acest slăvit rege a fost un zeu, generale, care-a plecat nu prea departe de noi! – îndrăzni semeţ bătrânul. Doroca va fi o pământeană, urmă dânsul mai potolit, numai când s-o ivi „cel ce va să vină”…Asta i-au prezis ursitoarele., încheie bătrânul ocolind sfada.

-    Voi sta de strajă nopţi în şir, până o voi vedea. Credinţa mea este că Doroca va fi o pământeană, neaflându-se prea departe de noi. Iar eu îi sunt ursitul, precum se arată în semnele sacre.

Legendele Botoşanilor de Elidia Agrigoroiei spun că ,bătrânul dac, credincios zeilor vechi, ar fi cântărit cu înţelepciune asemenea veste, socotind împreună cu ceilalţi daci cum că străinul poate avea dreptatea lui, dacă-l va ajuta soarta.

 

O fată neînchipuit de frumoasă

 

Dar iată, că, din senin,cerul se acoperi. Un întuneric ca înserarea cuprinsă lumea în plină zi. Şi vara întreagă se arătă bogată în ploi. Norii plumburii trimiteau stropi grei, nemiloşi. Apa lacului creştea zbătându-se învolburată între maluri. Şi luna nu se arăta. Iperiod aştepta cu nerăbdare. Ca să-şi treacă vremea, muncea din greu, cărând piatră şi lemn pentru palisadă, dimpreună cu oştenii săi. Curând, castrul începu să-şi arate înfăţişarea.

 

Într-o bună zi apăru şi soarele. După vreo săptămână zarea s-a limpezit cu totul şi fu lună plină. Afară se vedea ca în palmă şi Dorohid se puse pe strajă. Era linişte, o linişte dincolo de lume. Lacul şedea neclintit. Deodată se s-a auzit un clipocit. Apoi altul şi altul. Cineva se apropie şi Dorohid sta înmărmurit, pradă parcă unei năluciri. În faţă i s-a arătat o fată neînchipuit de frumoasă, cu zâmbet luminos. Îl privea printre răchiţi şi stufărişuri şi, învârtindu-se  iute când şi când, asemenea unui vârtej, îi zâmbea iar încă mai frumoasă.

-    Dorohid, Dorohid, de când te aştept, i-a şoptit fata, dat tot atunci se făcu nevăzută.

Apoi un vânt vrăjmaş începu să sufle. Zarea se întunecă iarăşi şi ploile nu mai conteniră pănă-n  târzie toamnă, când ninse din belşug.

-    Of, amar de sufletul meu! Se tângui Iperiod.

Slăbise şi gândurile nu-i mai erau decât la Doroca.

 

Într-o dimineaţă porni prin zăpadă, spre lac. Viscolise, iar fulgii sclipitori luceau ici şi acolo la soare, într-un tărâm al liniştii neclintite. 

-    Doroca! Strigă el, dus tot înainte în dalba împărăţie. Doroca! Ieşi de acolo şi vino la mine!

-    Ce faci omule, aici? Îl bătu pe umăr o bătrână. Au nu ştii tu oare că Doroca este o nălucă? Când ai să înalţi acolo sus o cetate, în care trăiască laolaltă dacii cu romanii, numai atunci Doroca va fi pământeană.

-    De eşti tu o vrăjitoare, ce stăpâneşti lacul, în genunchi te rog: dă-mi-o pe Doroca. Îndură-te de-un suflet ostenit şi nu-mi mai chinui zilele. E tot ce mi-am dorit pe lumea asta!

-    Zarurile au fost aruncate, omule! Prezicerea s-a făcut şi drum nu-i decât înainte. Doroca va avea copii mulţi , aşa cum doreşti tu!

 

"Vom face cetate şi-i vom zice Doroca"

 

S-a întors generalul şi, sfătuindu-se cu dacii şi romanii, aceştia  i-au spus, toţi ca unul:

-    Vom face cetate şi-i vom zice Doroca! Una strălucitoare, din aur şi raze de lună, ca nimeni alta.

Au înălţat ei cetate mândră, în care s-au mutat daci şi romani. Şi-au venit pe lume copii, mulţi copii daco-romani.

 

Dar în fiecare noapte cu lună plină, Iperiod Dorohid era văzut rătăcind pe malul apei.

-    Doroca, Doroca! şoptea el.

-    Dorohid, Dorohid! Răspunea hăţişul apelor, poate din tainice străfunduri, poate din neclintita singurătate a stuhurilor şi a bătrânelor sălcii răsucite bizar.

 
 

După numele lui Dorohid şi al Dorocăi, acelei aşezări i s-ar fi zis Dorohoi, căci oamenii locului s-au socotit urmaşi din ginta slăviţilor întemeietori.

download from google playdownload from apple store

 

loading...
Legenda Botoşaniului: Un copil sărac şi fără tată a dat numele oraşului 

 

Cătălina CHIRU
Geniul exmatriculat din liceul botoșănean: Şi faţă de alţii şi faţă de mine însumi, nedreptatea mi-a fost totdeauna odioasă
Astăzi se împlinesc 151 de ani de la nașterea, la Botoșani, a celui mai mare istoric al românilor. 
În așteptarea unui moment istoric: Cum a mutat Iorga clopotnița Bisericii-simbol și documentul secret ascuns în zid acum mai bine de un secol - FOTO
Luna aceasta, orașul cunoscut de vreo jumătate de secol drept Târgul Doamnei - probabil cea mai frumoasă denumire pe care o poate primi o așezare - va consemna încă un moment istoric.
”Școala” de genii, locul din Botoșani care a dat țării minți luminate, de la academicieni la scriitori și pictori: Am devenit profesor, poate şi datorită acestei pregătiri iniţiale
Lumea academică este în doliu. Unul dintre cei mai mari lingviști ai țării - absolvent al unei școli botoșănene - a trecut la cele veșnice.
S-a stins un medic botoșănean - Trei generații, trei oameni de valoare, trei povești impresionante de viață - FOTO
O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
Povestea unei spargeri cu autori neidentificați nici după 20 de ani și un obiect care leagă aproape misterios trei familii cu blazon
Un loc din nordul județului Botoșani are o poveste incredibilă, ce poate deveni oricând subiectul unui film documentar cu accente dramatice pe destinul unei familii care a dat țării politicieni de primă mână, scriitori de excepție, artiști și încă mulți oameni destoinici.
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               
După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu
Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, spectacolul ”monumental” care a adunat toată suflarea artistică a orașului - FOTO
În ianuarie 1978, Nicolae Ceaușescu împlinea 60 de ani de viață și nu mai puțin de 45 de ani de activitate revoluționară. De 11 ani conducea Partidul Comunist și ducea România ”pe cele mai înalte culmi ale socialismului”.
Cum arătau mătușile lui Eminescu și cum îl descrie pe Mihai chiar fratele său: Când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer – GALERIE FOTO
Sărăcia Botoșanilor, atât de des invocată în rapoarte, studii, statistici, nu ține doar de lipsa banilor, a investitorilor, a locurilor de muncă. Ci mai ales de lipsa de perspectivă atunci când vine vorba de a dezvolta și promova ceea ce există deja.
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
"Mama, tata vor fi foarte fericiți. Ei m-au susținut întotdeauna în ceea ce fac. Dar modelul meu în viață a fost fratele meu. Mai mare cu trei ani, pompier de meserie, în el am văzut întotdeauna ambiție, perseverență",...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9090 lei
USD
Dolarul SUA
4.7494 lei
CHF
Francul elveţian
5.0470 lei
GBP
Lira sterlină
5.8036 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.5814 lei
XAU
Gramul de aur
273.2231 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2485 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2442 lei
AUD
Dolarul Australian
3.3726 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.7215 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2016 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6598 lei
Vremea
astăzi
Botosani
19.0 o C
Dorohoi
16.8 o C
Bucecea
18.8 o C
Darabani
16.2 o C
Saveni
17.1 o C
Ştefăneşti
19.2 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.