Botoşanii de altădată
MEMORIAL Enescu: Tovarășii au dărâmat și reconstruit casa, au pietruit drumul, dar nu au vrut să audă de parastas

În vreme ce Suceava şi Iaşi au construit teatre, săli de spectacole somptuoase, cinematografe, amfiteatre şi tot soiul de obiective menite să ridice calitatea vieţii şi nivelul de educaţie al cetăţenilor, botoşănenii au fost martori ai prăbuşirii.

În ultimii 30 de ani scurşi de la Revoluţie, cultura în Botoşani a fost nu doar vitregită, ci năruită la propriu. Ce șanse avem să redevenim județul geniilor, dar nu doar la modul declarativ, ci și ca administrație care își cinstește înaintașii? Cu un colos în ruină în mijlocul orașului, Botoșanii nu au, la ora actuală, o sală decentă de spectacole care să găzduiască o gală, un concert, un spectacol. Nu la fel stau vecinii noștri, care au investit sume uriașe în astfel de obiective.

 

Muzeul Judeţean Botoşani a anunţat de curând o finanţare obţinută pentru reabilitarea Casei Memoriale ”George Enescu” de la Liveni, printr-un proiect aprobat de Biroul Regional de Cooperare Transfrontalieră Iași.

 

Proiectul prevede refacerea completă a Casei Memoriale „George Enescu”, plus dotări, utilități, încălzire. De asemenea, se are în vedere construirea unei scene pentru activități cu publicul, conducerea Muzeului sperând chiar că va atrage la Liveni o componentă a Festivalului George Enescu de la București.

 

Potrivit datelor oficiale, proiectul are o valoare de 1,365 milioane euro, din care 900.000 de euro din fondurile Programului Operațional România – Republica Moldova 2014-2020, suma de 424.000 euro contribuția Muzeului, în timp ce  47.000 de euro va fi contribuţia Consiliului Județean Botoșani.

 

Rămâne de văzut cât de eficientă va fi această investiție la Liveni, în condițiile în care Enescu nu s-a bucurat, la Botoșani, de o atenție deosebită.

 


Memoria culturală, o poveste care sună bine şi atât

 

Istoria caselor memoriale în Botoşani nu este una tocmai fericită. Începând cu Eminescu (casa actuală este o construcţie identică, pe vechea fundaţie a casei în care a copilărit poetul născut în 1850 la Botoşani, însă din fericire activitatea culturală compensează situația casei), Iorga (casa de astăzi, în care savantul a copilărit, este de asemenea o reconstrucţie) sau Luchian (a cărui casă nu mai există, muzeul care a funcţionat decenii la rând, la Ştefăneşti, fiind o clădire fără legătură cu pictorul).

 

Din păcate, o iniţiativă de a amenaja la Botoşani o casă memorială (muzeu) dedicată matematicianului Octav Onicescu a fost şi ea sortită eşecului, iar casele Antipa, deşi rămase în picioare, sunt astăzi departe de a deveni un obiectiv cultural.

 

 

Casa natală a lui George Enescu, dărâmată de comunişti şi reconstruită tot de ei

 

”O bătrână şi simpatică casă gospodărească, ca din vechime”, aşa o descria preotul Hodoroabă, cel care dă mărturie asupra unui timp aproape dispărut şi din cronicile vremii. Aici, într-un iatac înalt de 2,5 metri, lung de 3,5 metri şi lat de 2 metri, s-a născut George Enescu.

 

”Iaca, părinte, aici l-o făcut duduca pe conaşu”, zice o babă din sat, iar părintele Nicolae Hodoroabă notează fiecare cuvinţel în carneţelul ce îl poartă pretutindeni. Are să scrie mai târziu o carte ce va purta prin decenii mărturii ale lumii de demult. Lumea lui Enescu.

 

Născut la 19 august 1881, la Liveni, judeţul Botoşani, George Enescu a părăsit definitiv România 65 de ani mai târziu. Şi-a iubit cu veneraţie poporul şi ţara, însă comuniştii îi voiau nu doar talentul, muzica, notorietatea, ci şi sufletul.

 

Înainte de a pleca, pentru a nu stârni suspiciuni, şi-a organizat un turneu în URSS. În fapt, Enescu şi soţia lui, Maruca, aveau să plece în SUA pe 10 septembrie 1946, luând vaporul de la Constanţa. În America a supravieţuit cu greu, a dat lecţii particulare, a susţinut concerte, conferinţe. La fel în Franţa, unde va ajunge mai târziu.

 

Important de ştiut că George Enescu nu a renunţat la cetăţenia română. A trăit până la sfârşitul vieţii sărac, bolnav, chinuit de dorul de Moldova lui pe care nu o va mai revedea. La începutul lui mai, anul 1955, moare departe de ţară şi de ţăranii pe care atât de mult i-a iubit.

 

La Liveni, casa părintească fusese ”dărâmată din eroare”, de către autorităţile Sfatului Popular în 1949, după cum specifica o adresă din 24 martie 1954 a Sfatului Raional Dorohoi către Direcţia Muzee şi Monumente din cadrul Ministerului Culturii.

 

Desigur, comuniștii nu își asumau dărâmarea casei. Enescu era bolnav, însă nu era loc în lume care să nu îi fi auzit numele. În ţară, tovarășii se frământau.

 

La doar două săptămâni de la moartea lui Enescu, Sfatul Popular din Dorohoi îşi joacă din nou cartea. Solicită Ministerului Culturii sprijin, în acest sens formulând chiar şi o serie de propuneri pentru înfiinţarea casei memoriale George Enescu în Liveni şi Dorohoi. Este vorba despre adresa nr. 5052 din 17 mai 1955, în care oficialii de la Dorohoi pun accentul pe Liveni, acolo unde casa natală a lui Enescu fusese complet demolată.

 

Se propune ca noua casă să fie ridicată cu ajutorul Întreprinderii Regionale de Construcţii Suceava, iar construcţia să respecte întocmai planurile vechii case, aşa cum era ea descrisă în cartea preotului Hodoroabă – ”George Enescu. Contribuții la cunoașterea vieții sale. Cu 16 clișee în text”.

 

Dintr-o adresă din 11 iunie 1955 (nr. 7227), aflăm că va fi ridicată o nouă casă pe locul celei demolate, cu aceleaşi dimensiuni şi cu acelaşi fel de material. "Planurile și devizul vor fi întocmite de către Serviciul Regional de Arhitectură, după urmele fundațiilor vechi, fotografiile existente și după mărturia vecinilor care au cunoscut casa veche", se precizează în adresa de la Ministerul Culturii.

 

De asemenea, Ministerul Culturii transmite ca la Dorohoi noua casă memorială să adune tot mobilierul autentic ce se mai găseşte în zonă.

 

O şedinţă din 25 iulie 1955 adună la un loc, la Dorohoi, o seamă de personalităţi începând cu muzicologul Viorel Cozma (reprezentantul Uniunii Compozitorilor), cel care solicită ca, odată cu refacerea casei de la Liveni, să se purceadă şi la electrificarea întregului sat. De asemenea, nu este uitat nici Mihăileniul, locul naşterii mamei lui Enescu: "La Mihăileni este casa mamei compozitorului și trebuie ca acesteia să i se acorde o atenție deosebită. Se va îngriji mormântul mamei maestrului de la Mihăileni".

 

 

Tovarășii nu vor parastas pentru Enescu

 

Tonul uşor autoritar al muzicologului nu convine tovarăşilor de la Raionul Muncitoresc, care se grăbesc să spună răspicat că trebuie musai aprobare de la partid. De altfel, se înteţesc reclamaţiile şi nemulţumirile, tovarăşii de la Dorohoi reproşând că  "tov. Cozma a venit la Dorohoi cu o atitudine de sus și spunând că nu s-a făcut nimic pentru G. Enescu".

 

Până la urmă se acceptă propunerile lui Viorel Cozma, dar până la parastasuri.  

 

"Nu sunt de acord să acționăm noi pentru a face parastasuri". Iar pentru ca lucrurile să nu capete dimensiuni periculoase, tovarul Latiş decretează: "Ar fi bine ca această problemă să fie cunoscută și de regiunea de partid".

 

Latiş nu este singurul care îi reproşează muzicologului tonul folosit. Tovarăşul Lazarovici, de la Sfatul Popular Raional, spune că "tov. Cozma a vorbit cu ton de comandă, când poate era mai bine să discutăm tovărășește".

 

În 29 iulie 1955, de la Dorohoi pleacă o nouă adresă către Ministerul Culturii, din care aflăm că, pentru reconstruirea casei natale de la Liveni, împrejmuirea cu gard și refacerea unei fântâni în fosta grădină, suma necesară ajunge la 30.000 de lei. Se mai solicită ca de la București să se trimită un arhitect care să execute planul de refacere a casei. Pentru un cămin cultural la Liveni, se cere suma de 60.000 de lei. 

 

A doua zi, pe 30 iulie 1955, Sfatul Popular Raional Dorohoi emite decizia nr. 168 (din 30 iulie 1955), prin care, la Art I, se stabilește că fostul sat Liveni, din comuna Cracalia, în prezent denumit Gh. Doja, se va numi satul George Enescu.

 

Taifunul Enescu cuprinde întreg mapamondul, uriaşa moştenire culturală a geniului ivit din pământ botoşănean pare asemenea unui vulcan nestăpânit. La Dorohoi, tovarăşii se calcă în picioare pentru a dovedi că Enescu este al lor, încercând astfel să spele din multele păcate. Totul era prea târziu.

 

În prima jumătate a lunii august, la nivelul Ministerului Culturii apare o comisie care, alături de autoritățile din Dorohoi, cu sprijinul Raionului și Regiunii PMR, dispune măsurile pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor partidului și guvernului în problema George Enescu.

 


Procesul-verbal în care sunt trecute aceste măsuri consemnează că în rândul sătenilor "s-a constatat o stare de spirit de pioasă admirație pentru George Enescu și de dispreț și desconsiderare pentru cei care au dărâmat casa de naștere a maestrului".

 

Festivitatea deschiderii Casei-Muzeu George Enescu din Dorohoi are loc pe 18 august 1957 , iar după un an, pe 17 august 1958, se anunţă inaugurarea Casei muzeu ”George Enescu” din satul George Enescu (Liveni).

 

Cu prilejul împlinirii a 10 ani de la moartea compozitorului, Sfatul Popular Raional Raional Dorohoi anunţă un nou Plan de măsuri privind organizarea comemorării. Astfel, prin secția de drumuri a Sfatului Popular Raional, se vor lua măsuri de nivelare a traseelor Dorohoi – Dragulea și Dorohoi – Cracalia și așternerea de pietriș acolo unde se simte nevoia. De asemenea, pe porțiunea de drum Dragulea – G. Enescu și Cracalia – G. Enescu se va așterne un strat gros de pietriș, care să fie presat cu compresorul. Se vor completa locurile libere cu pomi și vor fi văruiți pomii existenți. Se mai au în vedere: șanțurile și bornele kilometrice, tablele indicatoare, panourile din intersecții.

 

DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită
Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
Țărani băgați în dube în toiul nopții după ce i-au pus pe fugă pe oamenii lui Gheorghiu-Dej: ”Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”
Milițienii, însoțiți de securiști, au înconjurat satul și, în miez de noapte, au început arestările. Oamenii ”erau scoși în izmene” din case, aruncați în dubă și duși direct la Securitate. Și astăzi, după mai bine de 70 de ani, în sat parcă mai bântuie teroarea acelei veri.
Loading...
30 de ani de la Podul de flori, ziua în care botoșănenii și basarabenii s-au încins în horă în apa Prutului: ”Tată, mi-ai promis că-mi arăți români. Care-s ei?” - GALERIE FOTO
Pe 6 mai 1990, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică desface sârma ghimpată și românii de pe ambele maluri ale Prutului se întâlnesc. Entuziaști și plini de nădejde că a venit vremea întoarcerii acasă. Speranță deșartă, după cum se va vedea…
Povestea primului bust al lui Eminescu: 600 de studenți au asistat la dezvelire, defilare cu călăreți și muzică militară pe străzile orașului
Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Medicii care au înfruntat moartea: ”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale”
Botoșanii nu au fost ocoliți de nenorociri. Însă aceste ținuturi au avut parte, în istorie, de ceva mai puternic decât orice epidemie: oameni valoroși care au înfruntat boala, care au dat piept cu moartea.
Istoria la feminin: De la Cornelia din Moldova la mucenița din Petru Vodă
Au fost mame, soții, iubite. Au fost medici, poete, artiste, creatoare de cuvânt și de frumos. Au suferit pentru Hristos. Din umbra timpului, străbat uneori până la noi prin faptele lor trecute.
Instituție de prestigiu încă necunoscută după aproape 70 de ani de activitate? Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva
Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
Loading...
Mărturii din iadul exterminărilor politice: ”Când mi-a văzut chipul schimonosit de durere, s-a luminat”
Închisoarea de la Botoşani a fost loc de exterminare a celor care, într-un fel sau altul, se opuneau regimului comunist.
”Aşa a debutat Enescu în viaţa mea, cu un unu la muzică, în cea de-a doua clasă a Liceului Laurian”
Cu greu ne putem imagina astăzi că pe scândura Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani au jucat Calboreanu, Birlic, Tănase, Vraca, Bulandra. Că pe scena micului oraş moldav au urcat pentru a cânta Enescu, pentru a conferenţia Iorga.
Agaftonul Domnului Eminescu: Plâng pentru vărul meu, că a avut o viaţă zbuciumată şi a murit de tânăr! - GALERIE FOTO
În cimitirul de la Agafton odihnesc astăzi maicile Olimpiada, Sofia, Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, mama poetului, dar și Xenia, verișoara lui Mihai.
După 30 de ani, despre ce a fost sau n-a fost la Botoșani: Nu vedeţi că ne schimbăm cu totul? Asta-i revoluţie, băieţi, ţineţi-vă bine!
După 30 de ani – Revoluția la Botoșani: Crăciun, colinde, colindători. Altă viață! Diferite persoane de la noi din oraș își fac autocritica…
Nici bine nu a căzut comunismul, că la Botoșani începeau deja să apară probleme, chiar la adunarea de constituire a Consiliului Frontului Salvării Naționale: reproșuri, refuzuri, scoateri în relief a propriilor greutăți datorate vechiului regim.
După 30 de ani - Botoșănenii lui Ceaușescu: Cozi enorme la ulei, zahăr, lapte. Jigniri, ironii, lupte, bătăi. Greu, foarte greu. Umilitor!
În ziua în care Nicolae Ceaușescu a vizitat Botoșaniul, o gospodină a lăsat ferestrele casei deschise și a plecat în oraș. Curățase parchetul și voia să aerisească. Seara, când s-a întors acasă, toate ferestrele erau închise. Pe dinăuntru!
Atatia oameni care se duc acolo de ce nu pun bani in cutia milei pt gard la alte culte enoriasii nu fumeaza si banii de tutun ii pun bani pt gard .
8 septembrie 2019, 13:11
Respectele mele celor care scriu de lipsa implicarii autoritatilor botosanene in cultura si turismul botosanean..de 1 an de zile promit asfaltarea drumului vorona manastirea voronei- sihastria voronei -cosula si nu s a facut nimic...nu sunt in stare sa faca un gard din piatra manastirii sihastria voronei care arata superb..respectele mele celor care au contribuit la refacerii manastirii cosula dar cu o floare nu se face primavara
8 septembrie 2019, 08:55
melimeloparis.ro%20
Sondaj
Credeți că se va găsi vaccin contra coronavirusului?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Astăzi emoțiile sunt mult mai mari decât în momentul lansării, atunci am luat-o așa, ca pe o joacă, dar astăzi mi-am dat seama că joaca e serioasă”.Roxana Țurcanu, candidat ALDE la Primăria Botoșani ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8344 lei
USD
Dolarul SUA
4.0836 lei
CHF
Francul elveţian
4.4894 lei
GBP
Lira sterlină
5.3431 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8238 lei
XAU
Gramul de aur
253.5118 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2471 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4015 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9265 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.0866 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1851 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6492 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.