În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Și este destul să rostim cuvântul holeră. Maladia infecţioasă acută, foarte contagioasă, care a izbucnit și în aceste ținuturi și a provocat uriașe pierderi de vieți omenești.
Trăim vremuri atipice, într-un timp care s-a dovedit a fi îngăduitor, în care am fost feriți de molime, de războaie, de catastrofe.
De un an și jumătate, însă, ne aflăm într-un război în care (dez)informația pare să fie adevărata boală care ne-a cuprins pe toți. Și asta, în parte, și din pricină că ne lipsesc mințile limpezi, specialiștii care altădată băteau amfiteatrele marilor universități ale lumii și apoi reveneau în țară cu toate lecțiile învățate.
Anul 1831 aduce prima epidemie de holeră la Botoșani.
”Cu privire la numărul morţilor, o catagrafie a timpului de atunci a înregistrat 710 morţi la o populaţie de 13.725 de locuitori. Însă ceea ce a urmat a fost cu mult mai rău”, se consemnează în ”Monografia orașului Botoșani”, scrisă de Ștefan Ciubotaru.
Și nu avea să fie doar atât. În 1848 se înregistrează a doua epidemie, mult mai cumplită decât prima. În iulie, Botoşanii aveau cei mai mulţi morţi - 140. Nu au scăpat nici doctorii de crunta boală.
”La cancelaria Isprăvniciei rămăsese un singur funcţionar ce nu mai dovedea cu evidenţa morţilor, ceilalţi fiind bolnavi sau fugiţi din localitate. Spre sfârşitul lunii iunie, epidemia de holeră se întinsese practic peste toate localităţile ţinutului, pentru ca la începutul lunii august să se oprească la Botoşani şi să intre în descreştere la sate”, aflăm din ”Monografia oraşului Botoşani”.
În 14 octombrie 1848 se consemnează pentru Botoșani: 6.804 îmbolnăviri, 4.536 de însănătoșiri și 2.268 de morți.
1855. Holera intră din nou în țară. 264 de decese raportează Botoșaniul.
1865 – 1866. 2.032 de bolnavi, din care 542 decedați.
”Botoșani a înregistrat o scădere simțitoare a numărului de locuitori și paralizarea vieții economice și sociale. Spre bucuria botoșănenilor, holera apărută în țară în anii 1872, 1893, 1911 și 1913 nu le-a dat târcoale. Plătiseră suficient tribut acestei boli”, spune în ”Monografia orașului Botoșani”, Ștefan Ciubotaru.
S-a născut pe 21 august, în urmă cu 215 ani, în Hilișeu Horia, din județul Botoșani, în familia căminarului Vasile Vârnav, vechi boieri moldoveni ce dăduseră Moldovei, până atunci, cărturari și oameni politici participanți la Revoluția din 1848, dar și la Unire.
Costache avea 7 ani când rămâne orfan de tată. După doi ani, mama sa se recăsătorește cu spătarul Constantin Rosetti din Botoșani, un om instruit, cu studii de filosofie, poetică și limbi străine la Constantinopol. Noua familie se mută la Botoșani, iar copilul Costache beneficiază din plin de erudiția tatălui vitreg.
Costache a studiat mai târziu la Viena filosofia și medicina, cea din urmă continuată la Pesta.
La 30 de ani devine doctor în medicină, fiind prima diplomă obținută de un doctor din Moldova. Erudiția și inteligența l-au făcut repede cunoscut. Costache Vârnav obține dreptul de a practica medicina în toate statele Imperiului austro-ungar. Cu toate acestea, refuză toate ofertele din străinătate și se întoarce pe meleagurile natale, unde în 1937 primește dreptul de liberă practică.
Părăsește din nou țara după doar trei ani, fiind trimis în Austria, Germania și Bavaria, pentru a studia organizarea sanitară din aceste state. Își ia în serios misiunea și, cu minuțiozitate și răbdare, relatează în rapoarte tot ce ”poate să aducă folos patriei”.
Revine acasă, unde este numit protomedic al Moldovei, apoi medic la Spitalul Epitropiei ”Sf. Spiridon” din Iași.
O preocupare permanentă a fost pentru Costache Vârnav îmbunătățirea asistenței medicale în Moldova. Însă mai presus de toate este preocupat de răspândirea cunoștințelor medicale către popor.
Editează chiar, începând cu 1 martie 1844, revista ”Povățuitorul Sănătății și a Economiei, foaie periodică pentru poporul românesc”.
Este un fapt fără precedent , revista fiind foarte apreciată în special în rândul intelectualității românești di toate țările române.
”C. Vârnav a fost un adept condus al medicinii profilactice. În bogata sa activitate practică el a dus o luptă susţinută pentru combaterea variolei prin vaccinare după metoda lui Jenner, aducând el însuşi vaccin antivariolic şi lanţete de la Viena. De asemenea, o luptă acerbă a dus în contra holerei "care - spunea el - au îngrozit, nu Europa întreagă, ci toate părţile lumii", ne spune Vasile Bânzar în Hierasus (1989).
Concepţia preventivă a doctorului Vârnav este expusă deosebit de limpede într-una din lucrările sale:
"Scopul şi ţintirea medicinei nu este numai de a vindeca boalele omeneşti; ea are şi alt scop, mult mai înalt şi mult mai folositor pentru omenire, adică de a feri pe om de boale, şi care îl îndeplineşte prin ramul ei numit dietetică sau igienă".
Nicolae Iorga vorbește despre Costache Vârnav ca fii un ”om remarcabil în domeniul său ca spirit inovator", publicist ”încălzit de speranţele nației sale”.
Vestea despre marele medic scoborât din boierii moldoveni face înconjurul lumii. Oameni foarte bogaţi din Franţa, Austria sau Germania, vin pentru a fi trataţi după noile metode de medicul Vârnav.
Un merit incontestabil este acela de a fi reorganiza la Iaşi spitalele, de altfel Spitalul „Sfântul Spiridon” devenind printre primele unităţi sanitare moderne din Moldova. Dotează și Maternitatea din Iași la standarde europene.
Costache Vârnav nu s-a oprit. Visul revoluționar – pentru că nimeni până la el nu mai îndrăznise atât - era de a duce medicii la sate. Și reușește!
Însă, mai presus de toate, Costache Vârnav rămâne medicul care a învins holera.
”Când, la 1847, holera cea mare a devastat Moldova, murind Mitropolitul, un fiu al comisarului otoman şi mulţi alţii, el, care îngrijea fără teamă pe bolnavi, cu leacuri mai ales populare, proclamând că boala nu e molipsitoare cum e ciuma, publică o cărticică „Despre holera epidemicească sau istoriea ei în scurt, chipul în care să arată şi în care să lăţăşte, cât şi mijloacele de a să feri şi de a să vindeca de ea şi fără doftor“, spunea istoricul Nicolae Iorga.
Cărticica se răspândește în Moldova şi Ţara Românească și, astfel, salvează mii de vieți. Ceea ce nimeni până la el nu reușise!
S-a stins din viață în 1877, la 71 de ani.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
Urmărește-ne și pe Google News
