Botoşanii de altădată
Orașul Domnului Profesor și o scrisoare la microfon de acum 40 de ani: ”Stau la Botoșani fiindcă iubesc locul acesta” - FOTO

Un om de o rară modestie, de o extremă delicateţe, cu o foarte bine dozată demnitate şi o inteligenţă impresionantă. A iubit mai presus de toate arta și oamenii săi.

Profesorul Aurel Dorcu s-a stins din viață pe 4 septembrie 2009. A fost pentru sute de botoşăneni punctul luminos către care paşii se îndreptau spre a primi îndrumare, spre a învăţa bucuria de a fi prin muzică, prin culoare.

 

Aurel Dorcu nu a fost doar un mare iubitor de muzică, de pictură, de oameni frumoşi. A fost şi un om cald, un bunic târziu şi un ghiduş care a găsit bucurie în faptele mici ale zilei, în joaca sprinţară a unui copil, într-o prietenie pe care şi-a ales-o în ultimii ani ai vieţii. Alegea oamenii cu acribia și responsabilitatea colecționarului. Pentru Profesorul Aurel Dorcu, un om  prețuia asemenea unei opere de artă.

 

 

”Nu a dorit să fie o povară pentru nimeni”

 

"Domnul Profesor Dorcu ca un dor nesfârșit”, după cum scria în urmă cu câțiva ani un bun prieten al legendarului Profesor.

 

”Din păcate, nu a vrut să mai trăiască. Nu a dorit să fie o povară pentru nimeni. Bunul simț este o calitate rara avis astăzi. El avea prea mult bun simț. Meschinăriile celor din jur îl destabilizau. Îl uluiau pentru că nu putea să gândească meschin”, continua același bun prieten, prof.univ.dr. Corneliu Iațu, care i-a fost și elev la ”Laurian”.

 

”Botoșani și Laurian însemnau totul pentru el. Și le-a dat totul. Fără opreliști sau regrete. Și Eminescu era un zeu pentru domnia sa. De aceea, cele mai valoroase tablouri au fost donate muzeului de la Ipotești. A fost ultimul său omagiu pentru Eminescu. Dar ce omagiu! (…) În inimile noastre este prezent permanent și așa trebuie să fie. A aparținut unei generații poate umilite de un regim politic, dar care a căutat să compenseze prin cunoaștere, cultură deosebită, dar mai ales prin apropierea de oameni. Știu că lucra la o nouă carte însă era foarte exigent. Nu a mai reușit să o termine. Dar ne-a lăsat o carte permanent deschisă despre frumos. Și cred că asta este moștenirea cea mai de preț pe care o avem",

Corneliu Iaţu, prorector al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi și preşedintele Societăţii Române de Geografie.

 

 


(Prof. Aurel Dorcu)

 

 

”Stau la Botoșani fiindcă iubesc locul acesta”

 

”La blocul S7, unde stă profesorul Aurel Dorcu, ajungem prin mirosul de tei, pe sub bolțile copacilor bătrâni, îndrumați de o fetiță cu obraji foarte rotunzi. Profesorul Dorcu vine din spița de cărturari adevărați de care vom avea nevoie mereu. Chiar și în viitorul extraplanetar. Poate atunci mai mult ca oricând”.

 

Sunt cuvinte pe care romancierul George Bălăiță (1935-2017)  - sub genericul ”Scriitori la microfon” – le-a citit în ziua de 7 februarie 1980 la Radio București, în pauza concertului Orchestrei Radioteleviziunii Române.

 

”Stau la Botoșani fiindcă iubesc locul acesta”, spunea Profesorul Aurel Dorcu.

 

Iar la Botoșani, concluziona George Bălăiță, ”niciodată nu s-a pierdut interesul pentru cultură”.

 

Și continua, citind la microfon:

”Există o tradiție, un climat, o înțelegere pentru spirit, pentru artă. Atâția oameni mari s-au ridicat și au plecat de aici. Afară de Eminescu, Iorga, Luchian, îmi amintesc de numele matematicianului Pompei, de Sanielevici, Grigore Antipa, Brândză și alții.

Există aici un sol fertil, o febră a sufletului care primește cu o lăcomie fericită cultura și o înapoiază înzecit. La concertele filarmonicii, la teatru, sălile sunt întotdeauna pline. Librăriile luate cu asalt. Mulți tineri sunt totdeauna prezenți. Discurile, cărțile, albumele de artă dispar în ziua apariției”.

 

Mărturia romancierului George Bălăiță este cu atât mai impresionantă cu cât, consemnată în urmă cu peste 40 de ani, ne introduce în universul intim al Profesorului: casa în care Aurel Dorcu adunase o adevărată colecție de artă.

 

”Casa profesorului Dorcu, profesor emerit, este plină de cărți și tablouri: Luchian, Tonitza, Pallady, Petrașcu, Dărăscu, Băncilă, Catargi, Ștefan Popescu. Pânze prețioase, adunate o viață, păstrate cu evlavie. Nu multe, dar cu atât mai prețioase, cu cât fiecare în parte este săpată adânc în sufletul său.

De altfel, prin vocație, iubit de generații succesive de elevi, de o vârstă când unii sunt sătui peste cap de ore și așteaptă pensia, profesorul Dorcu este inițiatorul unor cercuri de studii care sunt adevărate mici universități populare.

Folosind discuri, reproduceri din albume, cartea rară, ducând informația până la erudiție și stârnind interesul multor categorii de oameni, de la elevi la medici și ingineri, el ține prelegeri de cultură, pe teme largi.

Îl ascult, îl înțeleg, îl notez, cum vorbește despre elevii lui, despre misiunea profesorului. Vorbește fără trufie, ca un om al datoriei, pentru care discreția este prima lege. De reținut chipul lui, fața unui om care doarme puțin și trăiește intens, având viața proprie, dar și viața munci căreia i s-a dedicat întru totul”,

George Bălăiță, 7 februarie 1980, Radio București

 

 

 

 

”Munca și pasiunea pentru frumos sunt sensul existenței mele”

 

O altă mărturie este datată 25 aprilie 1986 și poartă semnătura, de data aceasta, jurnalistului Corneliu Filip.

 

”De multe ori miezul nopții îl prinde la masa de lucru. Citește, notează, întocmește fișe, audiază zeci de discuri pentru a stabili fragmentele cele mai adecvate temei pe care și-a propus-o. ”Munca și pasiunea pentru frumos sunt sensul existenței mele. Ele s-au dovedit a fi cel mai bun și mai nobil medicament”, mi-a spus-o cu convingere”,

scria Corneliu Filip.

Urmărește-ne și pe Google News

Povestea dramatică a unei pianiste de geniu: ”Dacă pașii te poartă vreodată spre cimitirul de la bariera Suliței, oprește-te și la locul de veci al Ruselei!”
Destinul tulburător al fetei care ar fi putut scrie istorie în muzica secolului al XIX-lea nu s-a scris până la capăt. A murit înainte de a împlini 26 de ani. La înmormântare, Scipione Bădescu scria despre stingerea “celei mai gingașe și mai strălucitoare flori din grădina societății botoșănene”.
Cum a ajuns tatăl lui Eminescu să fie ”închis” la mănăstire, după ce a botezat un viitor mire în biserica de la Ipotești
Destinul familiei Eminovici este unul deseori analizat, detalii de tot soiul apărând de-a lungul timpului, fie că vorbim despre surse credibile, științifice, ori dintre cele care fac mai degrabă obiectul senzaționalului.
Geniul exmatriculat din liceul botoșănean: Şi faţă de alţii şi faţă de mine însumi, nedreptatea mi-a fost totdeauna odioasă
Astăzi se împlinesc 151 de ani de la nașterea, la Botoșani, a celui mai mare istoric al românilor. 
În așteptarea unui moment istoric: Cum a mutat Iorga clopotnița Bisericii-simbol și documentul secret ascuns în zid acum mai bine de un secol - FOTO
Luna aceasta, orașul cunoscut de vreo jumătate de secol drept Târgul Doamnei - probabil cea mai frumoasă denumire pe care o poate primi o așezare - va consemna încă un moment istoric.
”Școala” de genii, locul din Botoșani care a dat țării minți luminate, de la academicieni la scriitori și pictori: Am devenit profesor, poate şi datorită acestei pregătiri iniţiale
Lumea academică este în doliu. Unul dintre cei mai mari lingviști ai țării - absolvent al unei școli botoșănene - a trecut la cele veșnice.
S-a stins un medic botoșănean - Trei generații, trei oameni de valoare, trei povești impresionante de viață - FOTO
O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
Povestea unei spargeri cu autori neidentificați nici după 20 de ani și un obiect care leagă aproape misterios trei familii cu blazon
Un loc din nordul județului Botoșani are o poveste incredibilă, ce poate deveni oricând subiectul unui film documentar cu accente dramatice pe destinul unei familii care a dat țării politicieni de primă mână, scriitori de excepție, artiști și încă mulți oameni destoinici.
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               
După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu
Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Daca in lume ar trai mai multi oameni cum a fost profesorul Aurel Dorcu, viata noastra ar fi mult mai frumoasa.
11 septembrie 2022, 13:21
Ne-a luminat tineretea cu lectiile despre cultura din liceu! De o profesionalitate academica a incercat sa trezeasca in inimile si mintea noastra gustul pentru frumos si mandria faptului ca suntem romani traitori ai acestor meleaguri! Va ramane vesnic in amintirea mea cu vocea lui blanda cu glumele de nivel academic pe care ni le spunea si la care la inceput nu radea nimeni pentru ca eram copii neobisnuiti cu umorul intelectual, nevulgar dar care izbucneam in ras cand preciza "GLUMESC".Respect si tristete ca se nasc din ce in ce mai rar astfel de oameni !
11 septembrie 2022, 10:25
Sondaj
Ce alegeți între o deplasare cu un taxi și una cu un automobil Bolt?
Taxi
Bolt
Prefer altceva
Declaraţia zilei
„Am scos de trei ori la concurs postul de medic pediatrie neurologică și nu s-a înscris nimeni. Este într-adevăr cred o specialitate și mai rară. Rog pe toată lumea care are copii la facultate să aleagă la Rezidențiat aceast ...
starshiners.ro%20
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.9410 lei
USD
Dolarul SUA
5.0408 lei
CHF
Francul elveţian
5.0873 lei
GBP
Lira sterlină
5.6488 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4791 lei
XAU
Gramul de aur
277.3997 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2572 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.1660 lei
AUD
Dolarul Australian
3.2373 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.6767 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2014 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6642 lei
Vremea
astăzi
Botosani
21.6 o C
Dorohoi
19.5 o C
Bucecea
19.8 o C
Darabani
19.0 o C
Saveni
20.8 o C
Ştefăneşti
23.0 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.