Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Mineriada din 13-15 iunie 1990 avea să fie prima dintre cele șase incursiuni ale minerilor în București și, spun istoricii, prima uriașă amenințare la democrația abia instalată în România după Revoluția din 1989.
Astăzi vă (re)aducem în atenție un fapt care decupează o pagină din istoria încă neelucidată a acelor zile, și anume cei doi oameni care aveau în comun un loc: Botoșaniul. Întâmplător sau nu, erau și oamenii care au decis atunci mersul evenimentelor.
În timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, ministru de Interne era generalul-colonel Mihai Chițac, iar prim-adjunct al lui Chițac era nimeni altul decât fostul șef al Miliției din Botoșani, proaspăt ajuns în Capitală. Cel din urmă conducea, de altfel, și Inspectoratul General al Poliţiei: Corneliu Diamandescu.
Născut în 4 noiembrie 1928, în comuna Suharău, județul Botoșani, Mihai Chițac absolvise Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, specialitatea Infanterie (1948-1949) și apoi Academia Militară din București - Facultatea de Arme Întrunite (1950-1952). A urmat o carieră ce avea să îl ducă până la funcția de ministru de Interne. Astfel, a îndeplinit funcțiile de ofițer în Direcția Operații a Marelui Stat Major (1952-1954), șef al Secției P.L. din Comandamentul Trupelor Chimice, a fost comandant al Școlii de Ofițeri de Chimie (septembrie 1960 - iunie 1961), conferențiar la Academia Militară (1961 - 1968), comandantul Trupelor Chimice (23 ianuarie 1968 - 3 ianuarie 1990) și comandant al Garnizoanei București.
De precizat că, pe 17 decembrie 1989, Mihai Chițac a făcut parte din echipa de generali trimisă de Nicolae Ceaușescu la Timișoara, ca să reprime revoluția. Cu toate acestea, după ce cuplul Ceaușescu a fost omorât prin împușcare (25 decembrie 1989), la numai trei zile (28 decembrie 1989), generalul-locotenent Mihai Chițac este numit în funcția de ministru de Interne în Guvernul Petre Roman, prin Decret semnat de președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, și înaintat la gradul de general-colonel.
Așa se face că, la 13 iunie 1990, când minerii luau cu asalt Bucureștiul (dovedit, ulterior, la chemarea lui Ion Iliescu), Mihai Chițac era ministru de Interne. Funcție din care avea să fie eliberat a doua zi, pe 14 iunie 1990. Anchetat mulți ani în dosarul Mineriadei, Mihai Chițac a murit pe 1 noiembrie 2010, în urma unui cancer devastator.
În acele zile, șeful Inspectoratului General al Poliţiei era un personaj abia venit… din Botoșani. Este vorba despre Corneliu Diamandescu, cel care ocupase până în 28 decembrie 1989 funcția de șef al Miliției Botoșani.
Despre Corneliu Diamandescu am mai amintit în interiorul acestei rubrici, atunci când aduceam în atenție povestea ”novembriștilor” din Brașov deportați la Botoșani.
Născut pe 5 ianuarie 1936, la București, Corneliu Ion Diamandescu a absolvit în 1955 Şcoala medie tehnică de instalaţii din Bucureşti, după care s-a înscris la Şcoala tehnică de transporturi aeriene Bucureşti cu durata de un an (1955 – 1956). La 20 de ani era repartizat ca radiotelegrafist la Aeroportul Băneasa, acolo unde şi-a desfăşurat activitatea doar pentru trei luni de zile, deoarece în același an 1956 a fost admis la Şcoala militară de ofiţeri de miliţie Bucureşti (1956 – 1958). După absolvirea şcolii militare de ofiţeri activi a MAI şi obţinerea gradului de locotenent de miliţie a fost repartizat la Direcţia economică din Direcţia Generală a Miliţiei, acolo unde a ocupat funcţiile de lucrător operativ prim (1958 – 1961) şi şef al Secţiei industrie (1961 – 1963). În 1963 a fost mutat la Direcţia regională de Miliţie Iaşi în funcţia de şef al Serviciului economic (1963 – 1967), iar după absolvirea facultăţii de Drept a fost promovat în funcţia de locţiitor al şefului Direcţiei regionale de Miliţie Iaşi/Miliţia judeţului Iaşi (1967 – 1974).
Trei ani mai târziu, în 1974, Diamandescu se întoarce în Direcția Economică a Inspectoratului General al Miliției în funcția de șef serviciu, ca în 1976 să fie trimis în Pakistan cu misiunea de a organiza poliția din acest stat.
După patru luni se întoarce la București, unde până în 1985 este locțiitor șef al Miliției Capitalei. Pentru că nu este agreat la București, este mutat în aparatul central al IGM, ca locțiitor al șefului Direcției Judiciare (1985-30 aprilie 1986).
În aprilie 1986, Corneliu Diamandescu este trimis la Botoșani, ca șef al Miliției Județene, unde va rămâne până 28 decembrie 1989. În orașul moldav, ofițerul Diamandescu dădea dovadă de un ”spirit civic” exemplar, dacă ar fi să ne luăm după articolele publicate în presa dedicată Ministerului de Interne. Ultimul articol din revista ”Petru Patrie”, datat noiembrie 1989, purta titlul: ”Pe cine invităm la video”.
Autorul relata pățania unui hoț din Botoșani. Acesta se deghizase în lucrător la întreprinderea locală de electricitate și astfel reușise să sustragă mai multe obiecte din casa unei botoşănence care deţinea un videocasetofon şi care îşi pusese casa la dispoziţia prietenilor pentru vizionarea filmelor pe casete video. Potrivit celor relatate cu entuziasm de către Corneliu Diamandescu în revista amintită, cazul a fost rezolvat cu „operativitate” de către ofiţerii din Miliţia judeţului Botoşani.
Imediat după evenimentele din 1989, Corneliu Diamandescu pleacă de la Botoșani și, la 8 ianuarie 1990 este deja avansat la gradul de general-maior. După mai puțin de 10 zile (17 ianuarie 1990) este numit în funcţia de adjunct al ministrului de Interne şi şef al Statului Major al Ministerului de Interne.
Rămâne în funcție până pe 25 aprilie 1990, când este din nou numit prim-adjunct al ministrului de Interne (Mihai Chițac) şi şef al Inspectoratului General al Poliţiei, de această dată până pe 23 iulie 1990.
Așadar, în timpul evenimentelor din 13 – 15 iunie 1990 (mineriada din București), Corneliu Diamandescu era în funcţia de şef al Inspectoratului General al Poliţiei.
Așadar, în iunie 1990, ministru de Interne era botoșăneanul Mihai Chițac, iar la comanda Inspectoratului General al Poliţiei, dar și… prim-adjunct al ministrului de Interne, era Diamandescu. Mineriadele au constituit, vreme de 30 de ani, subiectul multor studii ale cercetătorilor. Unul dintre aceste studii, arhivat de IICCMER, este semnat de Mihai Burcea și Marius Stan.
Cei doi specialiști aduc în atenție, atunci când vine vorba despre general-maior Corneliu Diamandescu, discuțiile dintre cel dintâi și general-colonel Mihai Chițac, din ziua de 13 iunie 1990. Discuții care, opinează cei doi cercetători, ”pot da în mare măsură o explicație asupra lanțului cauzalităților în intervenția forțelor de ordine”.
De precizat că cei doi – Corneliu Diamandescu și Mihai Chițac – apar în convorbire radiotelefonică cu următoarele indicative: 52 – Mihai Chițac și 53 – Corneliu Diamandescu.
Iată o discuție (video jos) din care reiese cu prisosință faptul că Diamandescu a fost implicat direct și consistent în coordonarea acțiunilor forțelor de ordine din data de 13 iunie. Cei doi cercetători din Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului spun, de altfel, că pasajul din convorbirea menționată ”a făcut carieră în toate tentativele ulterioare de interpretare a evenimentelor din 13-15 iunie 1990”.
Pasajul care a făcut istorie:
53 – Două atacuri succesive, aruncă cu pietre, ne mutilăm aparatul, un autobus e distrus, ăsta a fost sprijinul de azi-dimineaţă până acum.
52 - Şi să ştiţi că nu mai vine. La 23 August [Uzinele „23 August” – Bucureşti, n.a.] a zis că sindicatele nu au fost de acord să trimită.
53 – Vă rog să-l informaţi pe domnul preşedinte [presupunere: Ion Iliescu, n.a.]: ne dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înţelegerea. Vă rog să-l informaţi
În tipul anchetelor ce vor urma în următorii 30 de ani, Diamandescu a declarat că Mihai Chiţac ar fi fost cel care a comandat intervenţiile din Piaţa Universităţii.
Dacă după acel 13 iunie 1990 generalul-locotenent Mihai Chițac este eliberat din funcția de ministru de Interne, Corneliu Diamandescu este numit, chiar din 23 iulie 1990, timp de două luni, secretar de stat şi şef al Departamentului Poliţiei din MI. Peste doi ani (1992) devine ataşat militar la Seul, iar în 1996 consilier la Preşedinţia României. În același an primește gradul de general de divizie, iar pe 1 iulie 1997 trece în rezervă.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
Urmărește-ne și pe Google News
