Botoşanii de altădată
Povestea neștiută a primilor angajați ai Filarmonicii, directorul a făcut preinfarct, mărturii din prezent: Astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită

Nebunia frumoasă a unor visători avea să le ofere botoșănenilor decenii întregi de muzică. Istoria a consemnat, de-a lungul vremii, succese și momente extraordinare, cu invitați celebri și un repertoriu pe măsură.

Rămâne și astăzi întrebarea, formulată în urmă cu aproape 20 de ani de criticul muzical Ioan Prelipcean: ”Dacă n-o făcea el, cine știe dacă și când ar fi făcut-o altcineva?”. Este vorba despre Max Weber, cel care ne prilejuiește astăzi o necesară întoarcere în timp. Timpul muzicii.

 

 

Botoșani, martie 1944

 

Anul 1944 înseamnă, pentru Botoșani și nu numai, declanșarea celei mai ample acțiuni de evacuare din istoria militară și civilă. Coordonată de Marele Stat Major Român, acțiunea viza evacuarea unităților și formațiunilor militare, dar și a administrației publice, instituții, arhive, obiective economice.

 

Cu numele de cod Operațiunea 1111, pregătită încă din toamna anului 1943, acțiunea de evacuare propriu-zisă a început în martie 1944. Potrivit istoricului Sergiu Balanovici, din cadrul Muzeului Județean, plecau din Botoșani liderii partidelor istorice, români care prin activitatea lor ar fi constituit obiectul represaliilor ocupantului, familiile ofițerilor. 

 

 

Botoșani, mai 1944

 

Ținând cont de situația din Botoșani și din țară, este cu atât mai surprinzătoare preocuparea unora dintre cetățenii urbei pentru artă.

 

La 16 mai 1944, un grup de iubitori ai muzicii a înființat Asociația Artistică Culturală. Asociația se afla sub patronajul Primăriei din Botoșani, însă funcționa fără fonduri publice. În schimb avea un sediu, în clădirea fostei librării Izbânda, de pe Calea Națională.

 

Orchestra avea șapte membri: trei violoniști, un pianist, un acordeonist, un contrabasist și un percuționist.

 

Instrumentiștii concertau în școli, în spitale, în unități militare sau în aer liber.

 

(Max Weber, primul director al Filarmonicii Botoșani)

 

Inițiativa înființării acestei asociații îi aparținuse lui Max Weber. Un visător îndrăzneț, l-ar caracteriza astăzi unii. Cunoscut ca avocat, puțini știu că Max Weber nu era cu totul străin de muzică. Soția acestuia, Viorica Weber, mărturisește că, pe când avea doar 16 ani, imediat după primul război mondial, Max Weber a plecat la Conservatorul din Viena să studieze vioara.

 

”Câțiva ani mai târziu, la revenire, a fost întâmpinat cu întrebarea: ”Ei, acum ce-o să studiezi, ca să ai din ce trăi?”. Și a plecat la Cernăuți să studieze dreptul, după cum cereau vremurile. A trăit o mare parte din viață practicând dreptul, dar n-a abandonat niciodată gândul de a dărui celorlalți muzică”, spune Viorica Weber.

 

Mărturisirea este consemnată în Caietul aniversar al Filarmonicii de Stat Botoșani, la împlinirea a 50 de ani de la înființare.

 

 

1945 – Prima subvenție

 

În anul 1945, Primăria Botoșani a decis să susțină parțial orchestra, acordându-I o subvenție de 30.000 lei lunar.

 

Banii sunt investiți în primul rând în instrumente și în atragerea altor membri. Se ajunge, astfel, la impresionanta cifră de 34 de membri, organizându-se pe lângă orchestră și un cor mixt.

 

 

24 august 1945

 

Este data la care Adunarea Generală a Asociației Artistice Culturale a decis ca av. Max Weber, violonist în cadrul orchestrei, să devină președintele asociației și dirijorul orchestrei.

 

”A considerat aceste funcții nu privilegii, ci uriașe responsabilități față de ceilalți, colegi și concetățeni deopotrivă, ceea ce a declanșat o muncă titanică. Pentru cei care-l cunoșteau doar din activitățile publice, Max Weber era o persoană calmă, echilibrată, care obținea ceea ce dorea prin forța unor argumente imbatabile. Cei care îi erau apropiați însă, sau cei care lucrau alături de el, știau că nu cunoștea cuvântul oboseală, că era de o perseverență și tenacitate remarcabile. Se spunea despre el că era dat afară pe ușă și intra pe geam”, scrie, cu prilejul aniversării semicentenarului Filarmonicii Botoșani, Viorica Weber.

 

Asociația funcționa cu statut privat, însă beneficia de un buget alocat de autorități. Însă ingeniozitatea lui Max Weber avea să contribuie pe deplin la obținerea unor instrumente importante.

 

 

În 1946, ”Botoșanii visează”

 

În 1946, în Sala Popovici, astăzi sediul Teatrului de Păpuși, a avut loc premiera revistei muzicale ”Botoșanii visează”, sub bagheta lui Max Weber, care realizase și aranjamentele muzicale.

 

Pasiunea nu avea limite. O orchestră de instrumentiști voluntari, pentru care muzica devenise un mod de viață.

 

”Era evident că viața lui era legată tot mai mult și mai mult de cea a orchestrei pe care o conducea. Cum însă toată această activitate era voluntară, în 1946 s-a angajat secretar al Primăriei din Botoșani. Pentru lumea de azi cred că pare greu de înțeles cum, alături de Max Weber, toți membrii orchestrei, devenite semi-simfonice în 1950, au voluntariat ani de zile pentru viața culturală a Botoșanilor. Mai ales că, în timp, nevoia repetițiilor de mai multe ori pe săptămână devenise presantă”, își amintește Viorica Weber.

 

 

Momentul astral al înființării Filarmonicii…

 

… cu ”angajați” păcăliți, la un pas de a rămâne pe drumuri.

 

Un fapt cu totul ieșit din comun de petrece în 1953. Atunci când Max Weber forțează, cu riscuri norme, actul de înființare al Filarmonicii Botoșani.

 

”Cât timp am trăit alături de Max Weber am fost convinsă să era un om echilibrat care punea rațiunea înaintea pasiunii și își calcula cu atenție mișcările. Acum, privind în urmă, nu mai sunt deloc sigură de asta. Îmi dau seama că și-a asumat riscuri uriașe, pe care foarte puțini ar fi avut curajul să și le asume”, mărturisește Viorica Weber.

 

Toate zbaterile erau în zadar. Orice încercare de a transforma orchestra în filarmonică erau sortite eșecului.


Nevoia de a funcționa ca o orchestră de profesioniști devenise acută.

 

Astfel că Max Weber…

 

”… a făcut ceva ce astăzi mi se pare o nebunie desăvârșită: le-a cerut membrilor orchestrei, oameni cu familii, cu copii de întreținut, să-și lase locurile de muncă pe care le aveau și să vină permanent la orchestră asigurându-I că decizia de înființare a Filarmonicii de stat Botoșani exista. Ceea ce nu era deloc adevărat. Vreo două luni i-a tot dus cu vorba, asigurându-i că întârzierea salariilor se va remedia.

Gândindu-mă că asta se întâmpla în 1953, mi se pare imposibil. Dar a fost posibil și îmi aduc aminte de nenumărate nopți nedormite în acea perioadă, de desele drumuri pe care le făcea în acea perioadă, de desele drumuri pe care le făcea la București pentru a obține aprobările necesare.

Și într-o bună zi, chiar a venit cu decizia de înființare a Filarmonicii de stat!!”, spune soția lui Max Weber.

 

(Viorica Weber, soția lui Max Weber)

 

Cea care i-a fost alături spune că cel căruia botoșănenii îi datorează astăzi Filarmonica a plătit cu propria sănătate zbaterea și zbuciumul.

 

”De emoție, dar și urmare a stresului în care trăise în ultimele luni, a avut preinfarct. În afară de familie și de medicul care l-a tratat nimeni n-a știut nimic. În câteva zile era deja pregătit pentru următoarele bătălii: Filarmonica nu avea doar o orchestră simfonică, ci au fost înființate și corul și orchestra populară.

Anii care au urmat, indiferent câte probleme trebuiau soluționate în fiecare zi, au fost ani de extraordinare satisfacții profesionale, Filarmonica din Botoșani devenind un reper cultural la nivelul întregii țări”, conchide Viorica Weber.

 

 

Vremuri în care Filarmonica Botoşani realiza încasări mai mari decât cele ale Filarmonicii din Bucureşti...

 

Consultantul artistic al Filarmonicii Botoșani, Ioan Țurcanu, în prezentarea primului concert din stagiunea 2013-2014, amintește, la rândul său, de faptul că înființarea instituției de cultură se datorează în primul rând inteligenței ”avocatului pasionat de muzică”.

 

”Ne place să credem că ţinutul nostru a fost şi este aşa, un spaţiu cultural plin de har, că existenţa în Botoşani a unei filarmonici şi a celor două teatre este cel mai natural lucru. Ba chiar obligatoriu. Nici nu ne mai gândim cât a depins înfiinţarea Filarmonicii de acţiunea inteligentă şi pragmatică a avocatului pasionat de muzică, Max Weber, care a reuşit să oficializeze ca instituţie de concerte o asociaţie de muzicieni mai degrabă diletanţi decât profesionişti”, spunea în urmă cu șapte ani Ioan Țurcanu.

 

Au căpătat aură de legendă, mai spune Ioan Țurcanu, vremurile în care artişti precum Ion Voicu şi Ştefan Ruha ori o întreagă galerie de solişti de operă umpleau sala de concerte, când teatrele de operă şi operetă din Bucureşti jucau la Botoşani cu casa închisă câte o săptămână întreagă (cu soliştii şi decorurile lor şi cu orchestra filarmonicii); sau vremurile în care botoşănenii rupeau uşile sălii de concert ca să-i asculte pe artiştii din Republica Moldova invitaţi de Filarmonică.

 

”Au fost vremuri în care Filarmonica Botoşani realiza încasări mai mari decât cele ale Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, când îşi permitea să aibă o orchestră populară şi se pregătea să oficializeze un cor propriu”, spune Ioan Țurcanu.

 

 

... și vremuri de restriște

 

Nu toate momentele, de la acel 1 septembrie 1953, au însemnat doar muzică, satisfacții și strălucire.

 

În istoria Filarmonicii sunt consemnați și ani de restriște, ani în care artiștii au muncit cu sacrificii enorme.

 

”Nu pot fi uitate nici momentele grele în care se cânta la lumina felinarelor, când deplasările se efectuau cu tractorul cu remorcă, când se cânta în săli îngheţate, când instituţia trebuia să se autofinanţeze în proporţie de 80% şi oamenii primeau salariul cu două-trei luni întârziere; fiind atât de apropiat nu poate fi omis nici anul 2010, când s-au tăiat salariile cu 25%, când se mai putea angaja un artist doar dacă plecau alţi şapte, revenind astfel la numărul de instrumentişti (circa 40) cu care a început Filarmonica Botoşani la 1 septembrie 1953”, mărturisește același Ion Țurcanu.

 

 

Beethoven la Dorohoi

 

Tenorul Ionel Voineag își amintește acei ani în care pe scena de la Botoșani cânta cu entuziasmul tinereții în concerte extraordinare, dar și de turneele pe care le-a făcut alături de orchestra de la Botoșani.

 

(Tenorul Ionel Voineag)

 

De la Ionel Voineag aducem în atenție un moment care, spune tenorul, l-a ”impresionat teribil”:

 

”Era într-o iarnă cumplită prin anii 80 și se cânta Simfonia a IX-a de Beethoven. După concertul de la Botoșani, care a avut un imens succes, ne-am deplasat cu toții la Dorohoi, într-o hală a unei mari uzine, în fața unui public numeros, format în principal din oameni simpli. .. Atunci când a răsunat ”Oda bucuriei”, acel public, mai puțin avizat, a reacționat într-un fel pe care nu-l pot uita nici acum: am văzut pe chipurile lor lacrimi de bucurie, iar la sfârșitul concertului s-au manifestat cu un entuziasm de nedescris! Consider că menirea noastră s-a împlinit în acea seară… am văzut oameni fericiți… pentru că le-am transmis o puternică emoție!”.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Istorie cu parfum de romanță: Pe lângă plopii fără soț cu Rița, fecioara cu ochii sprințari… - FOTO&VIDEO
Le-am ascultat de sute, de mii de ori. Ne-au înmiresmat viața, ne-au bucurat sau înlăcrimat inima. Prea puțin se știe, însă, că unele dintre celebrele romanțe pe versurile lui Eminescu, de pildă, au fost create chiar în timpul vieții Poetului, acum mai bine de 130 de ani.
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Astăzi se împlinesc 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Revolta care a anunțat prăbușirea comunismului în România.
Botoșăneni hăituiți de Securitate din cauza unei scrisori: ”Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatari”
Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
PRESA liberă la Botoșani: Primul ziar independent cu bani de la ”Azur”, scriitorii-publiciști ba în plus, ba… în minus - FOTO
Continuăm în această săptămână, în rubrica Botoșanii de altădată, să aducem în atenție contribuțiile în domeniul presei botoșănene, fie că e vorba de creatori de ziar, fie că privim către cei care au încercat de-a lungul timpului o istorie a presei locale.
PRESA noastră: Eminescu aprecia ”smântâna inteligenţei literare” botoșănene, Ceaușescu lăuda Clopotul pentru ”mobilizarea şi antrenarea oamenilor muncii”
În urmă cu aproape 40 de ani, un jurnalist se întreba, într-un articol publicat în una dintre puținele reviste care circulau la acea vreme: ”Care este, totuși, cel mai vechi ziar din Botoșani?”.
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE
Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Loading...
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO
Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
Loading...
Ceaușescu supărat că poporul folosește prea mult detergent, MINUNEA din ogradă la care țăranii nu au renunțat nici astăzi
De luni bune, cuvinte precum dezinfecție, dezinfectant, spălat pe mâini, igienă, precauție sunt tot mai des folosite, fie că vorbim despre mediul familial, privat sau cel public (media sau rețele de socializare).
Fetița din necropola de la Mihălășeni, singurul caz de trepanaţie pe un craniu de copil din România
Copila a supravieţuit postoperator peste un an de zile. Cazul este unic în România și, se pare, și în zona balcanică, fiind consemnat în tratatele de istorie a medicinei.
Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani
Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.
Ordinul activistului de partid sau cum a decis tovarășul Duminică soarta unei importante instituții: ”Mi s-a întunecat în faţa ochilor. Mi-am închipuit că…”
Un activist de partid a fost, într-un moment important din istoria culturală a orașului, omul potrivit la locul potrivit, spun istoricii.
A fost odată ca niciodată: Copilăria în opinci, joaca în marginea tranșeelor sau pe maidanul Botoșanilor de odinioară
Și oamenii mari au fost mici. Iar poveștile sunt adesea adevărate lecții de viață. Într-o zi de 1 Iunie, vă invităm să privim către oamenii mari care au fost odată copii. Artiști, scriitori, medici, profesori și copilăriile lor de demult.
Copiii Revoluției vs. elevii din anul COVID: Dorințe de 1 Iunie, de la ”să-mi aducă părinții blugi din străinătate” la ”să se oprească circulația mașinilor”
În septembrie 1989 pășeau în școală purtând la gât cravata roșie, ”pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului”. Nimeni nu se gândea atunci că, peste doar trei luni, lumea veche se răsturna pentru a face loc alteia: cea în care aveau să trăiască, peste ani, copiii și nepoții lor.
melimeloparis.ro%20
astratex.ro
Sondaj
Doriți să vă vaccinați contra Covid-19?
Da
Încă nu m-am hotărât
Nu
Declaraţia zilei
„ În perioada aceasta analizăm și după aceea vom lua o decizie. Sigur sunt propuse mai multe acțiuni, dar nu am luat o decizie finală la nivel central. Am avut săptămâna trecută o întâlnire și vom avea din nou săptămân ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8741 lei
USD
Dolarul SUA
4.0207 lei
CHF
Francul elveţian
4.5221 lei
GBP
Lira sterlină
5.5103 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8742 lei
XAU
Gramul de aur
239.7608 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2318 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3648 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1094 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.1670 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1865 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6553 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-0.4 o C
Dorohoi
-0.4 o C
Bucecea
-0.3 o C
Darabani
-2.3 o C
Saveni
-0.4 o C
Ştefăneşti
2.2 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2021 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.