Botoşanii de altădată
Povestea unei spargeri cu autori neidentificați nici după 20 de ani și un obiect care leagă aproape misterios trei familii cu blazon

Un loc din nordul județului Botoșani are o poveste incredibilă, ce poate deveni oricând subiectul unui film documentar cu accente dramatice pe destinul unei familii care a dat țării politicieni de primă mână, scriitori de excepție, artiști și încă mulți oameni destoinici.

Familia Pillat a așezat pe hartă Miorcanii, dându-i sens și rost într-o Românie în care valoarea era terfelită, în care ideologia comunistă se amesteca fraudulos cu naționalismul găunos. Un loc intrat în legendă prin fiecare popas spiritual, prin fiecare pagină scrisă în odăile conacului, prin întâmplările tulburătoare care s-au petrecut în ani de cumpănă.

 

Scriitoarea Monica Pillat dă mărturie cum tatăl său, Dinu Pillat, în corespondenţa cu familia, vorbea despre schimbările dramatice prin care a trecut conacul, ”de la atmosfera idilic-pastorală, desprinsă parcă dintr-un roman de Turgheniev, la transformarea parţială, după Primul Război Mondial, a locului în infirmerie pentru bolnavii satului, sub îngrijirea Mariei Pillat, născută Brătianu”.

 

”Dinu Pillat a trăit drama pierderii şi a distrugerii locului care tatălui său (Ion Pillat, nota red.) i se păruse nemuritor. Senzaţia de imuabil, de stabilitate şi dăinuire s-a risipit cu totul în anii celui de Al Doilea Război Mondial şi după, când arborii au fost tăiaţi, obiectele şi mobilierul – furate. După venirea comuniştilor, conacul şi parcul au fost rechiziţionate, iar cărţile din biblioteca poetului au fost arse în curte, focul fiind aprins de săteni pentru pârjolirea porcilor”,

povestește Monica Pillat.

 


(Monica Pillat)

 

Monica Pillat își amintește cum, prin anii 70, venea la Miorcani alături de tatăl său, la invitația Centrului de cultură din Botoșani.

 

”Atunci am fost găzduiţi de poetul Lucian Valea, mare iubitor al poemelor lui Ion Pillat şi prieten cu părintele meu. Când am ajuns pe înnoptate, la Miorcani, ne aştepta o mare de oameni care veniseră să îl întâmpine pe fiul poetului. Din anii 80 până în 90, s-au organizat sărbăoriri anuale ale bunicului meu la Botoşani şi Miorcani, iar în acel interval, mama mea, Cornelia Pillat, şi cu mine am adus cărţi, fotografii, mobile, tablouri ale Mariei Pillat-Brates, covoare pentru alcătuirea unui muzeu al familiei Pillat, în casa administraţiei, deoarece conacul fusese transformat în casă de naşteri pentru sătenii din Miorcani”.

 

 

Marea spargere devenită legendă

 

Venea marea eliberare de comunism. Pline de emoție, Monica Pillat și mama ei, Cornelia Pillat, veneau din nou la Miorcani. Era primãvara anului 1990 şi la Botoşani se organiza ”o comemorare a poetului”.

 

”Mama şi cu mine am fost primate cu ostilitate de către autoritãţile locale, care se temeau ca nu cumva să revendicăm proprietatea. Nici prin cap nu ne trecuse un asemenea gând. De atunci nu s-a mai făcut nici o sărbătorire a poetului Ion Pillat, ba mai mult, în 2002, într-o noapte, muzeul a fost vandalizat, covoarele şi perdelele au fost furate, cărţile au fost împrăştiate pe câmp. Poliţia, care nu a descoperit nici până astăzi vinovaţii, a reuşit să recupereze doar o piesă de mobilier, câteva tablouri şi fotografii”,

spune mai departe Monica Pilat.

 

 

 

Îngrozite de acest fapt, în 2003, ”mama mea şi cu mine am hotărât să donăm Mitropoliei Moldovei conacul şi parcul, nădăjduind că Biserica va apăra şi proteja proprietatea, dându-i, conform clauzelor donaţiei, o destinaţie cultural-pastorală”.

 

Așadar, când calvarul părea că s-a sfârșit, punctul muzeal de la Miorcani a devenit scena unei spargeri. Au dispărut, cum spunea Monica Pillat, obiecte de patrimoniu, unele dintre ele niciodată recuperate. Chiar dacă Poliția a cercetat cazul, nici până astăzi autorii spargerii nu au fost găsiți.

 

 

Ce se adunase în muzeul de la Miorcani

 

Potrivit datelor existente în arhiva Muzeului Judeţean Botoşani, în anul 1988 au achiziţionate, prin Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Botoşani, de la diverşi particulari, nu mai puțin de 65 de piese de interes muzeal, plus 55 de fotografii de epocă şi 6 litografii.

 

Printre aceste bunuri se găseau și 12 obiecte care proveneau de la Cornelia Pillat (soţia lui Dinu Pillat).

 

Cele 12 obiecte au fost introduse fuseseră introduse în patrimoniul Muzeului Județean de la numărul de inventar 3004 la 3015.

 

Era vorba, conform procesului-verbal încheiat la acea vreme, de un jilţ lemn spaniol, un fotel, banca de Transilvania, 4 tablouri, o carpeta caramani, o carpetă persană, două farfurii, una de epocă şi una de Maramureş,  şi o oală de Transilvania.

 

În prezent, opt piese dintre cele provenite de la familia Pillat se află sub acoperişul Muzeului Judeţean, în patrimoniul secţiei Memorialistică.

 

Dintre obiectele provenite direct de la familia Pillat, banca de Transilvania a fost transferată în patrimoniul Muzeului de Etnografie (cu număr de inventar 2441), secţie care face parte tot din Muzeul Judeţean. Două farfurii, una de epocă şi una de Maramureş, au fost transferate la Muzeul George Enescu din Dorohoi (nr. inv. 3014, înregistrată cu nr.inv. 1361 la Dorohoi, şi nr.inv. 3015, la Dorohoi primind nr.inv 1362).

 

 

 

 

La desfiinţarea punctului muzeal de la Miorcani, obiectele au fost aduse la Muzeul Judeţean Botoşani, însă nu toate 12, ci numai 11 dintre ele. Unul avea să dispară, fără a mai fi recuperat vreodată.

 

"Dintre cele 12 piese s-a furat un obiect numit oală de Transilvania, estimată atunci la 200 de lei, sub numărul de inventar 3013. Până astăzi, din câte ştiu, autorii furtului nu au fost identificaţi şi piesele nu au mai fost recuperate. Restul pieselor sunt în stare foarte bună. Noi intenţionăm ca unele dintre ele să le propunem pentru clasare în categoria Tezaur, ca bun de patrimoniu naţional, este vorba despre patru tablouri în acuarelă semnate de Maria Pillat Brateş, fiica lui Ion Pillat, tablouri care se află la noi",

spunea în urmă cu câţiva ani Sergiu Balanovici, şeful secţiei Memorialistică din cadrul Muzeului Județean Botoșani.

 

Autorii furtului nu au fost identificați nici până astăzi, în ciuda adreselor repetate făcute de către specialiștii Muzeului, una aparținând regretatului istoric Ionel Bejenaru, în 2008.

 

 

Propusă pentru clasare în categoria Tezaur

 

Etnograful Steliana Băltuță își amintește că, după ce muzeul de la Miorcani a fost prădat, istoricul Ionel Bejenaru a adus banca la Muzeul Județean.

 

”Însă ea stătea pe un hol în secția de Istorie, alături de dulapul de epocă. Și atunci l-am întrebat pe domnul Bejenaru dacă nu ne dă lada pentru secția de Etnografie. Și am transferat-o. Altfel ea nu își găsea loc în altă parte. Am luat-o și am dus-o la subsol, unde erau piese de mobilier plus alte lăzi de zestre aduse de la Biserica ”Sfântul Dumitru”, o ladă unde stătuseră cărți bisericești. I-am pus noul număr de inventar, i-am făcut dosar pentru clasare în categoria Tezaur. Până la amenajarea în Casa Ventura a sosit la Botoșani cineva din partea familiei Pillat, a spus că nu vrea lada, ci doar să o fotografieze. Este o ladă asemănătoare lăzilor din Brașov, deși este trecută doar ca bancă-ladă. Nu știa nici domnul Bejenaru proveniența exactă.  A rămas ca o legendă că toate lăzile de zestre pictate sunt din Brașov. Însă unele proveneau și din Basarabia, plus cele din Bucovina, meșterii de la Cernăuți”,

spune Steliana Băltuță.

 

Etnograful și-a manifestat convingerea că banca transilvană va fi clasată în categoria Tezaur...

”...pentru că are toate datele necesare. Când va stabili comisia de etnografi, care se întrunește și analizează dosarul, vom afla ce s-a stabilit”.

 

Etnograful Steliana Băltuță este de părere, de asemenea, că pictura băncii este cea originală, fiind posibil ca Sandra Slătineanu să fi intervenit doar pentru curățarea culorii.

”S-a păstrat în bună stare pictura. Eu nu am cum să contrazic, familia știe ce a fost, s-ar putea face o analiză de culoare, însă Muzeul Județean nu are laborator pentru lemn pictat”.

 

 

”Frumuseţea lăzilor de zestre pictate”

 

Potrivit lucrării ”Meşteşuguri artistice tradiţionale”, de Georgeta Stoica și Olga Horşia (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001), Muzeul Judeţean Botoșani deţine în inventarul Secţiei de Etnografie un număr de 10 lăzi pentru zestre decorate cu ferecătură, incizate, pictate.

 

”Piesele la care ne referim au intrat în muzeu prin achiziţie şi donaţie. Cei care le-au deţinut n-au mai păstrat în timp, pentru a oferi muzeului, date despre centrele de meşteri unde au fost lucrate. Doar făcând comparaţie cu piese asemănătoare din alte zone, am putut stabili, parţial, provenienţa. Unele dintre lăzile pictate au ajuns din atelierele meşterilor transilvăneni şi prin 3 târgurile din Moldova”,

aflăm din lucrarea citată.

 

Specialiștii spun că, în zona Botoşani, ”nu sunt dovezi nici de arhivă, nici din vreo altă sursă, că ar fi existat vreun centru de meşteri lădari”.

 

”La o analiză mai atentă, frumuseţea lăzilor de zestre pictate este conturată de motivele decorative predominant florale şi dispuse în registre la partea din faţă, într-o bogată gamă cromatică. Ca vechime, lăzile amintite se încadrează în secolul al X IX-lea”.

 

Lucrarea menționează, însă, ”existenţa ca unicat a unei lăzi - bancă datată în anul 1853”, înscris central în faţă (înscris într-o inimioară) şi donată Muzeului Botoşani de familia Pillat pentru expoziţia memorială de la Miorcani.

 

”Această piesă unică face parte din Colecţiile Secţiei de Istorie Modernă, fiind temporar transferată în custodie pentru expoziţia Secţiei de Etnografie. Prin decorul floral policromat, şi această piesă ne conduce în atelierele meşterilor din Transilvania secolului al XIX-lea. Aşa cum şi un recunoscut studiu etnografic menţionează, lada de zestre, cu răspândire în arta populară europeană, s-a menţinut până târziu în multe case ţărăneşti româneşti ca o piesă esenţială a interiorului și rămâne peste secole ca o dovadă documentară că această piesă de mobilier are valoare utilitară şi artistică până în prima jumătate a secolului XX”.

 

 

 

 

Potrivit aceluiași studiu, cumpărate din iarmaroacele organizate in târgurile şi oraşele din zonă sau din apropiere, lăzile pictate proveneau, de fapt, din Braşov sau din alte ateliere învecinate.

 

 

Pillat - Slătineanu - Sturdza

 

Banca de Transilvania sau lada săsească pare să fie, ea însăși, martorul tăcut al unei istorii de peste un secol și jumătate. Din fericire, le-a fost greu celor care au prădat muzeul, în anii 2000, să care lada cu ei, altfel probabil ar fi ajuns scrum și pulbere.  

 

”…prin 2002, încăperile au fost prădate, covoarele, perdelele, tablourile și mobila au fost furate. Poliția a găsit cărțile rupte și împrăștiate pe câmp. Cu greu s-au mai putut recupera două-trei picturi și lada săsească, aflate acum în depozitul muzeului din Botoșani”,

scrie Monica Pillat în cartea ”Ceasuri de demult”.

 

Povestea băncii s-a pierdut în timp, însă ea se identifică, de la un punct, cu destinul familiei Pillat.

 

”Nu știu povestea acelei bănci, dar știu că a fost pictată, la dorința mamei, de Sandra Slătineanu, fiica scriitorului, etnografului și colecționarului Barbu Slătineanu, mort în închisoare în anii 60”,

ne mărturisește doamna Monica Pillat.

 

Facem câțiva pași în istorie și aflăm că Barbu Slătineanu (14 iulie 1895, Paris – 31 octombrie 1959. București) fusese școlit la Munchen, absolvind apoi în țară Școala de Ofițeri de Artilerie. Interesant este că, dacă în 1941 era profesor la Școala de Război, zece ani mai târziu preda istoria ceramicii la Institutul de Arte Plastice, fiind chiar autorul unor lucrări despre ceramica și arta populară română, însă a scris și nuvele, povestiri, chiar și un roman apărut postum (”Sub semnul paloșului”). În 1958 este arestat de autoritățile comuniste. Este eliberat din cauza sănătății precare, însă i se cere să devină informator. Refuză și, în septembrie 1959, este din nou arestat. Două luni mai târziu moare în spitalul Penitenciarului Văcărești.

 

Cea care avea să îi moștenească talentul și pasiunea pentru arta populară era chiar fiica sa, Alexandra Maria Slătineanu. Povestea ne duce și mai departe sau, mai precis, vine și mai aproape de zilele noastre. Pentru că Alexandra Maria (cunoscută sub numele Sandra) se va căsători cu arhitectul Ion Sturdza. Cei doi Sanda și Ion Sturdza, sunt nimeni alții decât părinții lui arhitectului Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România și membru corespondent al Academiei Române.

 

 


(Alexandra Maria Slătineanu)

 

În încercarea de a continua povestea băncii transilvane, l-am contactat pe arhitectul Șerban Sturdza, pentru a ne confirma sau nu faptul că obiectul muzeal a fost pictat de către mama sa.

 

Aveam să aflăm că Sandra Slătineanu-Sturdza doar a restaurat (și ne referim doar la pictură, nu la lemn, cel mai probabil) banca ce datează din 1853.

 

”Banca a fost restaurată de Sandra, pictura este cea originală. Am o amintire vagă a acestui obiect, dar o mare bucurie că ea mai există. Mama s-ar bucura și ea, căci familia Pillat și Slătinenii erau prieteni”,

ne-a transmis arhitectul Șerban Sturdza.

 

O istorie de mai bine de un secol și jumătate, care unește destinul a trei familii, de la Pillat la Slătineanu și până la Sturdza.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
”Școala” de genii, locul din Botoșani care a dat țării minți luminate, de la academicieni la scriitori și pictori: Am devenit profesor, poate şi datorită acestei pregătiri iniţiale
Lumea academică este în doliu. Unul dintre cei mai mari lingviști ai țării - absolvent al unei școli botoșănene - a trecut la cele veșnice.
S-a stins un medic botoșănean - Trei generații, trei oameni de valoare, trei povești impresionante de viață - FOTO
O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               
După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu
Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
Loading...
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Loading...
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, spectacolul ”monumental” care a adunat toată suflarea artistică a orașului - FOTO
În ianuarie 1978, Nicolae Ceaușescu împlinea 60 de ani de viață și nu mai puțin de 45 de ani de activitate revoluționară. De 11 ani conducea Partidul Comunist și ducea România ”pe cele mai înalte culmi ale socialismului”.
Cum arătau mătușile lui Eminescu și cum îl descrie pe Mihai chiar fratele său: Când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer – GALERIE FOTO
Sărăcia Botoșanilor, atât de des invocată în rapoarte, studii, statistici, nu ține doar de lipsa banilor, a investitorilor, a locurilor de muncă. Ci mai ales de lipsa de perspectivă atunci când vine vorba de a dezvolta și promova ceea ce există deja.
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Florentina dragă, ce spui tu despre ,,nemernicul comunism” nu se potrivește deloc cu propriile constatări: că, de fapt, cele mai importante evenimente de comemorare a scriitorilor din familia Pillat și de amenajare a conacului în muzeu s-au petrecut în anii comunismului, nu după 1990 -noua epocă ,,plină de lumină și candoare” . Deci, mizerabilii comuniști l-au sărbătorit pe Pillat și au achiziționat obiecte care au aparținut familiei, iar imaculații oamenii de cultură ,,produși” de revoluția din 1989 au distrus aproape tot prin nepăsarea lor. Nu ți se pare că ai tras concluzii greșite ?
20 februarie 2022, 11:53
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Fiecare antrenor are calitățile lui. Eu pe cei pe care-i aduc încerc să găsesc ceva special. Cred că am nimerit multe lucruri la Mihai, îmi place mult cum relaționează cu jucătorii, că vrea să avem posesie. Eu cer spectacol ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9454 lei
USD
Dolarul SUA
4.8344 lei
CHF
Francul elveţian
4.9860 lei
GBP
Lira sterlină
5.7743 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.5733 lei
XAU
Gramul de aur
274.3444 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2509 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2073 lei
AUD
Dolarul Australian
3.2863 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.7087 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1997 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6647 lei
Vremea
astăzi
Botosani
19.4 o C
Dorohoi
18.4 o C
Bucecea
18.8 o C
Darabani
17.9 o C
Saveni
18.8 o C
Ştefăneşti
19.7 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.