Botoşanii de altădată
Pustnicul fără biserică, atins de harul lui Dumnezeu: ”A trăit 100 de ani. Umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavii cu rugăciuni” – GALERIE FOTO

Istoria unui loc se construiește în secole, prin oamenii care o trăiesc. Pustnici sau simpli creștini, pelerini care bat cărările pe ploaie sau ninsoare, călugări care prin sfințenia lor tămăduiesc suferința semenilor.

Zidurile se ridică și se năruiesc sau sunt purtate dintr-un loc în altul, spre salvarea altor suflete. Domnitorii fac legi și desfac legăminte, însă nu pot opri rugăciunea și nici amenda credința.

 

În mijlocul unei păduri de stejar, pe Dealul Mănăstirii, la un kilometru și jumătate este de satul Oneaga, o poiană stă în calea pelerinilor care se avântă pe drumul anevoios care coboară dinspre sat.

 

La început au fost trei pustnici ruşi, în poiana din mijlocul pădurii. Aflându-le nevoința, un boier a ridicat acolo biserică de stejar. Era anul 1780. Peste opt decenii, lăcaşul a fost desfăcut bucată cu bucată şi mutat în alt sat. În vechea vatră monahală a rămas doar Sfânta Masă.

 

 

Trei sihaștri în poiană

 

Au trecut 240 de ani de când un boier, pe numele lui Neculai Cristescu, proprietar al moșiei și al satului Cristești deopotrivă, scotocea pădurea în căutarea pustnicilor ruși despre care se spunea că și-au făcut locaș de închinăciune pe acele meleaguri.

 

Acolo, în locul unde s-au aciuat cei trei pustnici, boierul a ridicat, în 1780, mai întâi o biserică din bârne de stejar. Sub binecuvântarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

 

Schitul aparținea încă de atunci de Mănăstirea Sihăstria Voronei și aduna laolaltă călugări rugători și răbdători. Mulți ani, schitul a fost întreținut de urmașii boierului Cristescu, cei care trimiteau către călugări lemne de foc și hrană.

 

Slujbele în mica bisericuță erau ţinute de ieromonahi de la Vorona sau preoţi de mir din Oneaga.

 

 

 

Schitul este desființat, apoi mutat bucată cu bucată

 

Mai bine de opt decenii s-au nevoit călugării în pădurea de la Oneaga. Până în 1862, când schitul este desființat cu ordin de la domnie. Din gură în gură, vestea purtată prin veacuri vorbește și astăzi despre o cununie necanonică, peste care autoritatea vremii nu a lăsat să se aștearnă tăcerea.

 

Alte izvoare istorice spun, însă, că ordonanța domnească din 1862 desființa nu mai puțin de 30 de mănăstiri și schituri din Moldova.

 

Nu putem ignora, însă, că ne aflăm aproape de anul 1863, când Alexandru Ioan Cuza dispunea și legifera secularizarea averilor mănăstirești.

 

 

 

Legea lui Cuza și supărarea lui Iorga

 

Prin Legea secularizării averilor mănăstirești,  Domnitorul Alexandru Ioan Cuza prelua toate proprietățile și averile anumitor biserici și mănăstiri, cu scopul de a le trece în proprietatea statului, pentru „a spori avuția țării”.

 

Așa se face că, în timpul lui Cuza, zeci de mănăstiri și schituri au fost desființate total sau transformate în biserici de mir.

 

De asemenea, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a instituit un impozit de 10% asupra veniturilor nete ale mănăstirilor, bisericilor, anumitor seminarii, centre de asistență socială etc.

 

În total, s-a preluat de la biserici aproximativ 25% din suprafața agricolă și forestieră a Țării Românești și a Moldovei.

 

Legea nu a fost bine primită de oamenii politici ai vremii, domnitorul nefiind iertat nici de istoricii veacului următor.

 

Botoșăneanul Nicolae Iorga, de pildă, chiar după mulți ani, critica aspru legea lui Cuza.

 

”Vodă – Cuza voia să desăvârşească opera începută de Alexandru Ghica şi Mihail Sturdza, a dezbrăcării de orice autonomie, putere şi autoritate a bisericii surghiunită în regiuni pur spirituale care sunt, bisericeşte, vecine cu moartea”, spunea marele istoric Nicolae Iorga despre  iniţiativa lui Alexandru Ioan Cuza.

 

Pentru a mai îndulci criticile, autorităţile au încercat să le ofere despăgubiri călugărilor. Aceștia, îndurerați de nedreptatea ce li se făcuse, nu au acceptat sumele oferite de către noul stat roman. Iar statul a sfârșit prin a nu mai acorda niciun fel de despăgubire.

 

Călugării s-au tras pe lângă mănăstiri. Mulți preoți au prins a munci la camp, alături de familie, pentru a se întreține. Istoricii spun că puteau fi deosebiţi de ţăranii de rând doar prin faptul că aveau barbă. Au răbdat, cei mai puternici, până în anul 1893, când Regele Carol I a dat Legea clerului şi a seminariilor, în urma căreia preoţii erau plătiţi din bugetul statului.

 

Cert este că nici biserica Schitului Oneaga nu avea să mai rămână pe locul pe care fusese construită. Bucată cu bucată, a fost desfăcută și mutată în alt sat. Tot, în afară de Sfânta Masă…

 

Biserica din pădure de la Oneaga a fost transferată în satul Vânători, comuna Gorbăneşti, din judeţul Botoşani.

 

 

Pustnicul care a trăit 100 de ani

 

După desființarea schitului în 1862, în poiană, spune ieromonahul Teodosie Bahnă, egumenul Schitului Oneaga, au mai rămas doi schimonahi. Ioan și Veniamin. Cel din urmă a și încheiat, pentru vreme îndelungată, șirul pustnicilor din codrii de la Oneaga. Un adevărat rugător și vindecător, despre care oamenii mai șoptesc și astăzi, închinând în amintirea lui, o rugăciunea.

 

”Dacă numele de călugărie al celor trei pustnici ruși nu se cunosc, în schimb se cunosc nume de monahi ca Mihail, Isaia, Ghervasie, Ilarion, Inochentie, Ioil. Conform ordonanței domnești de desființare a schitului, monahii au avut dreptul să locuiască în continuare în chiliile lor până la moarte. Au rămas în codrii de la Oneaga, în condiții de adevărată pustnicie, foștii egumeni Ioan și Veniamin, ambii schimonahi”, spune egumenul Schitului Oneaga.

 

Unul dintre cei doi, Veniamin, a trăit 100 de ani. Despre el, bătrânii au lăsat mărturie celor tineri povestind despre sfințenia și smerenia cu care umbla prin lume. Chiar fără biserică, Veniamin nu a întrerupt niciodată rugăciunea.

 

(Ieromonahul Teodosie Bahnă, egumenul Schitului Oneaga)

 

”Schimonahul Veniamin a trăit 100 de ani și a ajuns atât de sporit și plin de harul lui Dumnezeu încât umbla desculț vara și iarna, vindeca bolnavi cu rugăciuni și era respectat pentru sfințenia vieții sale. Cu cei doi s-a încheiat șirul pustnicilor din poiană”, mărturisea ieromonahul Teodosie Bahnă, egumenul Schitului Oneaga.

 

Sfânta Masă din poiană a mai strâns laolaltă credincioșii o vreme, care luau deseori cărarea știută de zeci și zeci de ani, în căutarea bisericii lor. Aprindeau o lumânare, se rugau, apoi porneau îndărăt cu inimile lăcrimânde. Într-o zi, credincioşii de la Oneaga au împrejmuit Sfânta Masă cu gard şi au acoperit-o.

 

 

Sfânta Masă a mai așteptat… vreme de 128 de ani!

 

Un preot de la Sihăstria Voronei poposea, după un secol și încă 28 de ani, pe locul unde în urmă cu aproape două secole și jumătate cei trei pustnici ruși se aciuaseră. Și unde, după alte zeci de ani, niște creștini acoperiseră Sfânta Masă pentru a o proteja de vitregiile vremii.

 

 

Era anul 1990. Pe călugăr îl chema Teodosie Bahnă. Împreună cu ieromonahul Pimen Chirilă, au purces din nou la treabă, pentru o biserică nouă la Oneaga, pe vechea vatră monahală.

 

Peste alți patru ani, în 1994, la inițiativa lui Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și cu aprobarea mitropolitului de atunci al Moldovei şi Bucovinei, Daniel, se reînființa oficial Schitul Oneaga, sub păstorirea ieromonahului Teodosie Bahnă. S-au construit mai întâi câteva chilii și o fântână. În 1995 se punea piatra de temelie pentru o nouă biserică.

 

Pe 1 octombrie 1999 se sfinţea biserica. Au urmat clopotniţa, gardul de piatră, catapeteasma. În 2011, după ce pictura a fost finalizată, s-a resfinţit biserica.

 

Hramul este pe 1 octombrie, în ziua în care creștinii prăznuiesc Acoperământul Maicii Domnului. Astăzi, Schitul Oneaga aparține de Mănăstirea Sihăstria Voronei.

 

(Shitul Oneaga, 2020)

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, spectacolul ”monumental” care a adunat toată suflarea artistică a orașului - FOTO
În ianuarie 1978, Nicolae Ceaușescu împlinea 60 de ani de viață și nu mai puțin de 45 de ani de activitate revoluționară. De 11 ani conducea Partidul Comunist și ducea România ”pe cele mai înalte culmi ale socialismului”.
Cum arătau mătușile lui Eminescu și cum îl descrie pe Mihai chiar fratele său: Când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer – GALERIE FOTO
Sărăcia Botoșanilor, atât de des invocată în rapoarte, studii, statistici, nu ține doar de lipsa banilor, a investitorilor, a locurilor de muncă. Ci mai ales de lipsa de perspectivă atunci când vine vorba de a dezvolta și promova ceea ce există deja.
”Steaua sus răsare, Ceaușescu moare”: Cum au trăit botoșănenii primele ore ale libertății, copilul care își dădea sângele pentru răniți și botoșăneanul care și-a urcat familia pe clădirea Teatrului
1989. Până pe 21 decembrie, la Timișoara muriseră deja 73 de oameni, alți aproape 300 erau răniți. Pe 22 decembrie, la ora 12.08, cuplul Ceaușescu fuge. Până la decolarea elicopterului cu cei doi dictatori, la București muriseră 49 de oameni, alți 600 sunt răniți. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în prezent de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.
Povestea maicii Atanasia, alungată din Agafton: A muncit în fabrică, a îngrijit bolnavii, apoi s-a întors să moară Acasă
Într-o zi de 11 decembrie închidea ochii pentru veșnicie o măicuță pentru care viața fusese nu doar o luptă, ci o mărturisire. Rugăciunea continuă, munca cinstită și iubirea de aproapele i-au fost crez și hrană pentru suflet.
Ultimul primar necomunist al Botoșanilor: Ne-a lăsat Fata Moartă și o extraordinară lecție de demnitate
Într-un sfârșit de noiembrie 30 se stingea din viață, în urmă cu 75 de ani, unul dintre marii oameni ai Botoșanilor. Avea 55 de ani și trăise cât pentru zece vieți.
Istorie cu parfum de romanță: Pe lângă plopii fără soț cu Rița, fecioara cu ochii sprințari… - FOTO&VIDEO
Le-am ascultat de sute, de mii de ori. Ne-au înmiresmat viața, ne-au bucurat sau înlăcrimat inima. Prea puțin se știe, însă, că unele dintre celebrele romanțe pe versurile lui Eminescu, de pildă, au fost create chiar în timpul vieții Poetului, acum mai bine de 130 de ani.
Povestea mai puțin știută a ”novembriștilor” deportați la Botoșani și a șefului Miliției care a anunțat Revoluția cu o lună înainte: Stai dracului liniștit în banca ta, că oricum nu te prinde Crăciunul aici!
Astăzi se împlinesc 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Revolta care a anunțat prăbușirea comunismului în România.
Loading...
Botoșăneni hăituiți de Securitate din cauza unei scrisori: ”Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatari”
Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
PRESA liberă la Botoșani: Primul ziar independent cu bani de la ”Azur”, scriitorii-publiciști ba în plus, ba… în minus - FOTO
Continuăm în această săptămână, în rubrica Botoșanii de altădată, să aducem în atenție contribuțiile în domeniul presei botoșănene, fie că e vorba de creatori de ziar, fie că privim către cei care au încercat de-a lungul timpului o istorie a presei locale.
PRESA noastră: Eminescu aprecia ”smântâna inteligenţei literare” botoșănene, Ceaușescu lăuda Clopotul pentru ”mobilizarea şi antrenarea oamenilor muncii”
În urmă cu aproape 40 de ani, un jurnalist se întreba, într-un articol publicat în una dintre puținele reviste care circulau la acea vreme: ”Care este, totuși, cel mai vechi ziar din Botoșani?”.
AMICUL ȚĂRANILOR înmormântat la Eternitatea: Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, ”o figură care va sta și în istorie” – FOTOGALERIE
Cu adevărat un personaj atipic al vremii sale. Intelectual, entuziast și patriot – uneori peste măsură -, scriitor, excelent avocat și, așa cum avea să îi rămână și faima, un prieten al celor necăjiți. 
De la pojarnicii de ieri la pompierii de azi: Salvatori plătiți cu bani de la bogați, săracii ”să nu fie supăraţi la această dare”, pedepse cu amenzi sau 10 lovituri în fața casei
Astăzi, 13 septembrie, ne înclinăm cu respect în fața salvatorilor de vieți. Intră în foc, în apă, sub dărâmături. La înălțime sau în străfundul pământului, înfruntând intemperiile și dezastrele de tot soiul. În mijlocul oricărei nenorociri, prezența lor ne conferă siguranță, încredere, speranță. Ei sunt pompierii. Cărora le spunem astăzi La mulți ani!
Loading...
De pe scena de la Botoșani la Ursul de Aur de la Berlin: Debutul meu n-a fost numai un eveniment, a fost o încântare, o vrajă – GALERIE FOTO
Avea doar 23 de ani când debuta pe scena de la Botoșani. Și astăzi, după aproape jumătate de secol, își amintește cu emoție rolurile, dar mai ales oamenii alături de care a jucat în micul oraș moldav.
Artistul care a pictat îngerii cu aureole negre și muza ”inspiratoare” care s-a călugărit: ”Pentru moldoveni e un mare câştig, pentru botoşăneni e o reală mândrie”
Botoșaniul deține tezaure inestimabile, dar și locuri care încă ne oferă povești, istorii, întâmplări. Prea puțin cunoscute, de prea puțini aflate.
Un general botoșănean se sinucide: Cazul era închis pentru oficialităţi. Pentru istorie nu există, însă, cazuri 'închise'
O dramă care, chiar dacă are în mijlocul ei un nume prea puțin cunoscut astăzi, poartă în spate o poveste ale cărei semnificații sunt mult mai importante decât par la prima vedere. Un nume care merită să fie cunoscut aici, la Botoșani.
Castelul de pe deal, ruina în care sătenii așteaptă să își aline bătrânețea: ”Erau oameni buni cu țăranii, tare buni” – FOTO & VIDEO
A trecut de un război, dar a fost devastat de sătenii care, în holul castelului, au aruncat în flăcări întreaga bibliotecă. Preluat de comuniști, apoi părăsit și ros de scurgerea nemiloasă a timpului, astăzi străjuiește dealurile ca o fantomă a unui trecut pe care îl mai povestesc doar bătrânii satului. Bătrâni care așteaptă să se petreacă ceea ce se zvonește de o vreme: că la castel se va înființa un azil de bătrâni…
Securitatea lui Ceaușescu și intelectualii botoșăneni: ”Mi-am dat seama ce colegi am. Pentru un blid de linte te omoară” - FOTO
Când vorbim despre Securitate, gândul imediat merge către anii 50-60, cu odioasele arestări, torturi, hărțuiri, crime sau, nu de puține ori, reeducări și racolări ale celor care cedau în timpul anchetelor. Mai puțin s-a vorbit/scris despre Securitatea anilor ‘80.
Primele luni ale ocupației sovietice la Botoșani, ”Clopotul” scrie înflăcărat despre întâlnirea cu ”o nouă lume, cu o nouă mentalitate”
Primăvara anului 1944, Botoșani. Orașul după refugiu nu mai păstra nimic din parfumul grădinilor de odinioară, din farmecul străzilor colindate de trăsuri, nici măcar forfota vechiului târg pe care războaiele nu reușiseră să o potolească întru totul.
multumim pentru urmele inaintasilor nostri de care sa amintit si de credinta puternica pe care au avuto
13 martie 2021, 20:25
Schitul Oneaga a fost reinfiintat de ieromonahul Pimen Chirila care a primit binecuvantarea episcopului Calinic in anul 1994. Dupa ce s-a imbolnavit grav parintele Pimen a fost ingrijit la Manastirea Popauti, unde a murit dupa cativa ani. Parintele Pimen a fost un calugar imbunatatit si a fost inmormantat la Schitul Oneaga.
19 iulie 2020, 13:53
Frumoase pilde, avem nevoie de ele. Mulțumim, Florentina Toniță!
19 iulie 2020, 10:44
melimeloparis.ro%20
astratex.ro
Sondaj
Trebuie impuse anumite restricții persoanelor privind participarea la evenimente culturale, sportive, private în funcție de imunizarea sau neimunizarea cu vaccinul anti Covid?
Da
Nu
Nu știu
Declaraţia zilei
„Am fost învăţat de mic în familie: când am posibilitatea să ajut pe cineva, să ajut. Dacă nu pot să ajut, să nu încurc, să îmi văd de ale mele. Chiar şi părintele Arsenie Papacioc spunea vorba asta: Dacă nu poţi să ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9250 lei
USD
Dolarul SUA
4.1340 lei
CHF
Francul elveţian
4.4992 lei
GBP
Lira sterlină
5.7441 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.7521 lei
XAU
Gramul de aur
238.2808 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2321 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3889 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1162 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3425 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1931 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6623 lei
Vremea
astăzi
Botosani
19.3 o C
Dorohoi
18.4 o C
Bucecea
18.6 o C
Darabani
18.0 o C
Saveni
19.0 o C
Ştefăneşti
13.7 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2021 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.