Botoşanii de altădată
Străzile de odinioară ale Botoşanilor: Înghesuială la modernizarea drumurilor pline de gropi ale oraşului

Până pe la 1820 nu s-a acordat nicio atenţie străzilor oraşului, care au apărut fără nicio cât de mică idee de sistematizare, de modernizare. Înguste, întortocheate, pline de praf în timpul secetos, pline de gropi cu apă şi desfundate în timpul ploilor, dădeau oraşului un aspect neplăcut, fapt remarcat, nu o singură dată, de cei ce păşeau pentru prima dată în oraş.

Botoşaniul de odinioară – un sat mai răsărit

Călătorul străin ce intra prin una din bariere avea impresia că se află într-un sat mai răsărit. Deoparte şi de alta a străzilor, case şi bordeie sărăcăcioase. Pe străzi, la tot pasul, întâlneai cârduri de orătenii, în deosebi raţe şi gâşte ce se bălăceau în băltoacele din mijlocul străzilor. Pe sub garduri păşteau animalele. Caii şi vacile ajungeau cu păscutul până aproape de centrul oraşului. Câinii vagabonzi şi chiar din cei cu stăpâni, colindau nestingheriţi uliţele, în căutare de hrană.

 

Această situaţie a determinat pe poliţiaiul oraşului, C. Placa, să înainteze Primăriei, la 22 aprilie 1875, un raport prin care cerea înfiinţarea unui ocol în care să fie închise animalele „de pripas”, pentru care să se perceapă amenzi. Astfel, „este oprită cu desăvârşire vagabondarea a orice soi de vite pe stradă, cei care găsindu-se se vor prinde iar pe proprietarii unor asemenea  animale se vor pune la amendă conform Legii.” nota Ştefan Ciubotariu în Monografia oraşului Botoşani.

 

Primele preocupări de modernizare a străzilor 

 

Primele preocupări de sistematizare a străzilor au început după 1820, când au avut loc schimburi de locuri (grădini) între proprietari, pentru deschiderea de uliţe, exproprieri de utilitate publică făcute de autorităţile locale, alinieri, lărgiri de străzi. În aceste sens, s-au eliberat la cererea autorităţilor şi locuitorilor trei hrisoave domneşti, ce cuprind informaţii detaliate despre modernizarea străzilor ce-au avut loc în acea perioadă.

 

Ultimul hrisov a hotărât noi taxe ce urmau a fi taxate de obştea târgului, care se constituiau apoi în venituri proprii: două parale pentru carele ce intrau în oraş cu marfă, zece parale pentru o vadră de rachiu, holercă şi păcură, 2 lei pentru o bute cu vin, zece parale pentru vadra de rachiu şi holercă ce se fabrica în oraş.

 

Mai târziu, în 1822, s-a introdus pentru prima dată prestaţia obligatorie a locuitorilor ce erau obligaţi să lucreze la amenajarea uliţelor după cum urmează: birnicii de mahalale şi scutiţii trebuiau să lucreze cinci zile pe an, cei care posedau care cu boi sau căruţe cu cai, urmau să le folosească şi pe acestea.

 

„Batacurile (mocirlele) constituiau cea mai mare nenorocire a străzilor. În sezonul ploios, căruţele şi trăsurile intrau în apă şi noroi până la butucul roţilor de unde se putea ieşi cu mare greutate. În 1833 s-a încercat astuparea lor de către Eforie, încheindu-se un contract cu locuitorii din satul Vorniceni, prin care aceştia s-au angajat să care moloz cu 30 care cu boi, de două ori pe zi.”

 

Prima acţiune de modernizare se pare a fi cumpărarea , în 1830, de la hatmanul Teodorache Studza a unui lot, cu 140 de galbeni, necesar pentru deschiderea unui drum care să ducă până în piaţa târgului. În 1833, Eforia avea amenajate câteva drumuri noi, a căror batacuri au fost astupate cu moloz rezultat din demolarea bisericii Sf. Acsinte. În acelaşi timp s-a trecut şi la pietruirea pieţei.

 

 „Uliţa podită”

 

Botoşaniul a avut şi o stradă podită cu scânduri. Eforia raporta Departamentului că strada centrală s-a început a se podi cu scânduri în anul 1833, avea o lungime de 25 de stânjeni şi o lăţime de doi stânjeni şi două palme. Nu după mult  timp s-a stricat „şi la vremuri de sloată nu numai că trecătorii cu sloboda nu pot umbla, dară şi trăsurile apoi nici cum”. Prin urmare, s-a renunţat la ideea de a mai reface străzile în acest mod.

 

Starea dezastruoasă a uliţelor 

 

În 1855, va descinde în oraş Mihai Sturdza, în drumul său spre Mihăileni, care va constata starea dezastruoasă a uliţelor Botoşaniului. A propus Eforiei să găsească un sat de 40 de oameni care să lucreze la repararea şi întreţinerea străzilor. Eforia urma să suporte birul ce-l datora acel sat. Acelaşi domn a catadixit să se plimbe pe jos, prin oraş şi să ajungă chiar într-o mahala, unde a observat că uliţele sunt strâmte şi strâmbe din cauza locuitorilor care au mutat gardurile spre mijlocul străzilor, în dorinţa de a-şi mări grădinile.

 

Domnul a ordonat Eforiei ca toate gardurile ieşite în linie să fie distruse de către poliţie, atât în centru cât şi în mahalale. Cu toate măsurile luate de conducerea oraşului, starea uliţelor botoşănene nu s-a îmbunătăţit prea mult. Starea jalnică a drumurilor împiedica aprovizionarea oraşului cu mărfuri, ducea la accidentarea animalelor şi , ce era mai important, la împuţinarea negustorilor.

 

Denumirea oficială a străzilor

 

La Botoşani, s-a folosit mai întâi numerotarea caselor şi apoi denumirea oficială a străzilor. În decembrie 1884, Ministerul de Interne făcea cunoscut Primăriei că, deoarece urma să  aibă loc un recesământ al populaţiei, era nevoie să treacă imediat la denumirea străzilor şi numerotarea caselor. Străzile acestea, numite pe  atunci uliţe, hufiţe, drumuri şi „botezate” ad-hoc fără nicio hotărâre administrativă, au supravieţuit până după 1890, când Primăria a atribuit fiecărei străzi câte un nume. 

 

În ceea ce priveşte actuala stradă principală, Calea Naţională, se poate face precizarea că ea a purtat câteva denumiri: Drumul Dorohoiului, Drumul Hotinului, Uliţa Veche, Uliţa cea Mare, Strada Mare.
În privinţa denumirii străzilor, botoşănenii s-au dovedit traditionalisti. Mai există astăzi fparte multe străzi de atunci care şi-au păstrat numele: Cuza-Vodă, Ştefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Dragoş-Vodă, Vasile Lupu, M. Kogălniceanu, Marchian, unirii, Independenţei, Călugăreni, Griviţa, Tătarilor, Viilor etc.

 

Oferte din toată ţara pentru modernizarea străzilor oraşului

 

Problema modernizării străzilor a fost pusă serios în Consiliul comunal abia în 1872 de către primarul C.I. Placa, când s-au luat unele hotărâri importante, printre care alocarea sumelor încasate din „veniturile prestărilor şi jugăritului” în valoare de 2.000 galbeni pe an. Dându-şi seama că lucrările vor reclama sume uriaşe şi că ele nu vor putea fi executate prin forţe locale, Primăria a propus în 1873 concesionarea lucrărilor prin licitaţie la nivel naţional şi împrumuturi bancare.

 

În urma publicării hotărârii în Monitorul Oficial, au început să sosească la Botoşani, din toată ţara, oferte care mai de care îmbietoare: H.K. Iassinchi din Iaşi ce oferea să paveze străzile cu asfalt, o societate ango-austrică din Cernăuţi propunerea asfaltarea cu calcit bituminos, cum s-a procedat la Viena, două oferte au mai venit din Iaşi (Otto Beilig şi Dimitrie Anghel), alte două din Bucureşti (Iam Freudi şi firma Freind), una din Galaţi (F. Dumares).

 

Bancherul care s-a oferit să împrumute Primăriei o sumă uriaşă de bani

 

Se vede treaba că se putea câştiga bani mulţi la o asemenea lucrare. Bancherul botoşănean H. Gutman s-a oferit să împrumute suma uriaşă de 1.000.000 de lei pe termen de 6-7 ani, cu dobândă de 2 % şi comision de  1%. Primăria urma să garanteze împrumuturi prin veniturile sale şi toată averea imobilă. Până la urmă Primăria a renunţat la aceste planuri de anvergură. Modernizarea reţelei stradale centrale a început în 1890, sub primariatul lui Ilie (Luţă) Ciolac. Acesta, într-un singur an, a expropriat 18 locuitori pentru alinierea unor străzi pentru a deschide altele noi. În 1891 au avut loc alte 14 exproprieri, iar în 1895, 19. Aceste lucrări de modernizare au durat până în preajma Primului Război Mondial.

 

„Lada de gunoi a oraşului”

 

Oraşul devenea tot mai arătos, mai curat, mai împodobit cu edificii impunătoare. O notă discordantă o făcea Cacaina, ce-şi avea izvorul chiar în faţa frumosului local al Primăriei şi care constituia „lada de gunoi” a oraşului. S-a impus asanarea pârăului care a avut loc în cursul anului 1899. A fost o lucrare de mari proporţii, având în vedere mijloacele de atunci pentru săpatul şi transportul pământului, care n-ar fi putut fi executată decât de lipovenii oraşului. În felul acesta a dispărut legendarul Pod de Piatră, de la care a rămas doar numele. Şi numele primarului: Jules Ciolac.

loading...
Primele cafenele din Botoşaniul de odinioară: Localul de pe Unirii unde tinerii aveau interzis

 

DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Cătălina CHIRU
Geniul exmatriculat din liceul botoșănean: Şi faţă de alţii şi faţă de mine însumi, nedreptatea mi-a fost totdeauna odioasă
Astăzi se împlinesc 151 de ani de la nașterea, la Botoșani, a celui mai mare istoric al românilor. 
În așteptarea unui moment istoric: Cum a mutat Iorga clopotnița Bisericii-simbol și documentul secret ascuns în zid acum mai bine de un secol - FOTO
Luna aceasta, orașul cunoscut de vreo jumătate de secol drept Târgul Doamnei - probabil cea mai frumoasă denumire pe care o poate primi o așezare - va consemna încă un moment istoric.
”Școala” de genii, locul din Botoșani care a dat țării minți luminate, de la academicieni la scriitori și pictori: Am devenit profesor, poate şi datorită acestei pregătiri iniţiale
Lumea academică este în doliu. Unul dintre cei mai mari lingviști ai țării - absolvent al unei școli botoșănene - a trecut la cele veșnice.
S-a stins un medic botoșănean - Trei generații, trei oameni de valoare, trei povești impresionante de viață - FOTO
O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
Povestea unei spargeri cu autori neidentificați nici după 20 de ani și un obiect care leagă aproape misterios trei familii cu blazon
Un loc din nordul județului Botoșani are o poveste incredibilă, ce poate deveni oricând subiectul unui film documentar cu accente dramatice pe destinul unei familii care a dat țării politicieni de primă mână, scriitori de excepție, artiști și încă mulți oameni destoinici.
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               
După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu
Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Nepoata lui Sadoveanu a debutat pe scena de la Botoșani, povestea unui interviu care a durat 500 de kilometri: S-a năpustit asupra mea să mă felicite și a refuzat să coboare
S-a bucurat de gloria lui, dar a și suferit după moartea scriitorului, când comuniștii nu au vrut să o mai știe în țară. O carieră în teatru începută la Botoșani, care continuă și astăzi, după zeci de ani de străinătate.
Tânărul Ceaușescu pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu”, spectacolul ”monumental” care a adunat toată suflarea artistică a orașului - FOTO
În ianuarie 1978, Nicolae Ceaușescu împlinea 60 de ani de viață și nu mai puțin de 45 de ani de activitate revoluționară. De 11 ani conducea Partidul Comunist și ducea România ”pe cele mai înalte culmi ale socialismului”.
Cum arătau mătușile lui Eminescu și cum îl descrie pe Mihai chiar fratele său: Când râdea, râdea cu mare poftă, râs sincer – GALERIE FOTO
Sărăcia Botoșanilor, atât de des invocată în rapoarte, studii, statistici, nu ține doar de lipsa banilor, a investitorilor, a locurilor de muncă. Ci mai ales de lipsa de perspectivă atunci când vine vorba de a dezvolta și promova ceea ce există deja.
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
"Mama, tata vor fi foarte fericiți. Ei m-au susținut întotdeauna în ceea ce fac. Dar modelul meu în viață a fost fratele meu. Mai mare cu trei ani, pompier de meserie, în el am văzut întotdeauna ambiție, perseverență",...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9090 lei
USD
Dolarul SUA
4.7494 lei
CHF
Francul elveţian
5.0470 lei
GBP
Lira sterlină
5.8036 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.5814 lei
XAU
Gramul de aur
273.2231 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2485 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2442 lei
AUD
Dolarul Australian
3.3726 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.7215 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2016 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6598 lei
Vremea
astăzi
Botosani
18.4 o C
Dorohoi
16.3 o C
Bucecea
18.0 o C
Darabani
15.7 o C
Saveni
16.6 o C
Ştefăneşti
18.6 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.