Nu regretă nicio clipă alegerea făcută. Astăzi este medic rezident nefrologie și spune că cel mai mult își dorește să ajute oamenii.
Dr. Alexandra Alexa are 28 de ani şi este medic rezident Nefrologie în anul III la Spitalul Clinic „Dr. C. I. Parhon” Iaşi.
Tânăra a ales să urmeze Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, deoarece îi place să ajute oamenii
Deşi Facultatea de Medicină nu a venit pentru dr. Alexandra Alexa ca o continuare firească a parcursului din liceu, a absolvit cu brio, iar acum este medic rezident nefrologie, în anul III, la Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon” Iaşi. Tânăra este foarte pasionată și implicată în ceea ce face și a mărturisit că după finalizarea rezidențiatului își dorește să profeseze într-un spital din România.
A absolvit un liceu cu profil filologie. Mai exact, Colegiul Național ”Mihai Eminescu” din Botoșani.
”...total opus de medicină. Îmi place să ajut oamenii și nu pot să zic că am o înclinație didactică încât să mă fi făcut profesor, așa că am zis să ajut pe altă cale. A fost singura opțiune la facultate, am zis că, dacă intru, e bine, dacă nu, stau un an și mă pregătesc”, a povestit pentru bzi.ro Alexandra Alexa.
Tânăra îşi doreşte ca după finalizarea rezidenţiatului să profeseze într-un spital din România.
„Mă gândeam să plec în străinătate în timpul rezidențiatului, dar soțul lucrează în Iași și nu are posibilitatea să plece. Am vorbit cu alți colegi mai mari care au fost plecați, mi-am dat seama că pe secția noastră chiar facem foarte multe. Au fost câțiva colegi de la nefrologie în Franța, iar curricula, modulele, lucrurile pentru care suntem pregătiți sunt similare. După terminarea rezidențiatului vreau să rămân tot în România, nu știu exact dacă la Iași sau în alt oraș”, a precizat tânăra.
Dr. Alexandra Alexa a mărturisit că, deoarece lucrează cu pacienţi care fac dializă şi aşteaptă perioade lungi de timp să primească un rinichi funcțional, dar şi cu cei care au trecut printr-un transplant, iar acum sunt monitorizați, între personalul medical și aceștia se creează o relație apropiată. Pacienţii sunt conştienţi de ajutorul pe care îl primesc şi arată mereu un respect deosebit personalului medical.
„Lucrând în transplant, urmărim pacienții îndeaproape. Când avem un donator cadaveric și chemăm mai mulți pacienți compatibili din care în final o să rămână doar unul care va face transplantul, fiecare are câte un preferat și stăm ca pe ace până vedem cine primește organul. Și în rândul pacienților transplantați avem pe cineva care ne este mai drag. Avem un tânăr de 24 de ani care a făcut transplant la începutul anului 2022. Tatăl lui decedase în pandemie, băiatul începuse să se simtă din ce în ce mai rău, iar mama sa se gândea că e o depresie, de fapt, nu era așa, s-a inițiat dializa în urgență, iar apoi a primit un transplant de la mama sa. Acum e în evidența noastră, e un băiat care are un tonus bun, este vesel, ne bucură și pe noi. Chiar dacă a mai avut mici probleme, l-a mai durut câte ceva, niciodată nu transmite asta prin starea lui, el știe că o să fie bine.
Noi încercăm să-i încurajăm pe pacienţi, dar în același timp există și o limită, trebuie să fim profesioniști, trebuie să menținem o relație frumoasă medic-pacient, bolnavul să simtă că poate să ne spună lucruri, dar să existe mereu un echilibru, să nu se depăşească anumite limite. Sunt și cazuri mai triste, am avut un domn care avea în jur de 55 de ani, primise transplantul prin anul 1999. Fiind sub tratament imunosupresor pentru o perioada lungă de timp, există riscul ca aceşti pacienţi să dezvolte cancere, de aceea sunt monitorizați. Din păcate, domnul a descoperit acum vreo doi ani că are un limfom, o formă destul de urâtă. A început chimioterapia, dar în final s-a pierdut, din păcate”, a povestit Alexandra Alexa pentru sursa citată.
