Învățământul botoșănean este din nou în doliu. Ultimul dascăl ce a părăsit această lume este Adriana Daniliuc, profesor de limba engleză la Colegiul Național AT Laurian și soția omului de afaceri Ovidiu Daniliuc, administratorul firmei Dioconstruct.
Avea 66 de ani și a trecut la cele veșnice în Italia. Colegii de la Laurian i-au transmis un emoționant mesaj ce a fost postat pe blocul unității de învățământ.
Treptat, dar sigur, cu o precizie de invidiat, Laurianul pe care generația mea l-a cunoscut se mută la Cer!
După șocul pe care ni l-a produs dispariția timpurie a profesorului Cristian Markiewicz, aflăm, iată că nu mai este printre noi îndrăgita profesoară de limba engleză, d-na Adriana Daniliuc.
Mi-e tot mai greu, pentru că este intens dureros, să scriu, în condițiile acestea tragice, vorbe despre colegii mei care au plecat! Cuvintele sunt fără putere ca să exprime durerea, dragul, părerea de rău, iubirea, în fond, pe care am avut-o pentru ei!
Suntem, deseori, prea grăbiți și poate egocentrici! Dar dispariția unui coleg ne apropie parca mai mult de el, e o ciudată compensare târzie, moartea unui om drag!
Adriana Daniliuc a fost un spirit viu, puternic, plin de viață și de voința de a trăi frumos, de a păstra din viață doar ce e bun si folositor, de a uita tot ce nu este așa!
Imediat după ce s-a pensionat, ne-am întâlnit și am întrebat-o de ce nu mai vine să țină ore, pentru că legea permitea „tinerilor pensionari”, cum ne place să-i numim, să țină timp de încă un an sau doi, ore! E nevoie de experiența lor!
Mi-a spus că VREA SA TRAIASCA SI PENTRU EA PUȚIN! Și eu am dat neîncrezătoare din cap, dar acum înțeleg că a avut dreptate!
Profesorul nu prea trăiește pentru el, el arde, toată viața lui, pentru copii! Deseori, copiii nu înțeleg câtă zbatere e in inima profesorului, îl judecă greșit! Apoi, maturi fiind, încep să-și amintească! Uneori prea târziu!
Numai imagini frumoase a lăsat („dâra de lumina” de care am vorbit de atâtea ori aici!) profesoara Adriana Daniliuc! Am numai amintiri plăcute cu domnia sa!
Avea un dezvoltat simț al umorului și nu punea la inimă nimic din ce putea sa umbrească! Doar Iubire!
Cum bine am mai spus in atâtea rânduri, profesorii nu mai apucă sau nu mai rămân mult timp să trăiască la pensie! E prețul pe care ei îl plătesc pentru o viața plină de griji și de stres.
Aș dori acum să vă spun că , dacă aveți profesori pe care-i iubiți, SPUNETI-LE ASTA!!! Arătați-le asta, IN TIMPUL VIETII LOR! E atât de important!
Drum cu Lumină, Adriana, Cancelaria din Cer e tot mai plină, din păcate!…
Prof. Elena Agache
