Anul acesta, academicianul Leon Dănăilă va împlini 90 de ani. Născut la Darabani în zi binecuvântată, pe 1 iulie, când creștinătatea îi prăznuiește pe Sfinții Doctori fără de arginți, medicul a știut dintotdeauna că misiunea sa este aceea de a fi în slujba oamenilor.
Și așa a fost. A iubit oamenii și i-a salvat, aducând în România, pentru prima dată, tehnici inovative și metode de tratament eficiente, care aveau să reducă semnificativ rata mortalității.
Academicianul Leon Dănăilă este medic neurochirurg, cercetător şi inventator. Dar mai presus de toate este un om plecat dintr-o familie de țărani simpli, din Darabani.
”Am învățat toată viața și am învățat și pe alții. Am citit enorm de mult și am publicat zeci de mii de pagini, tratate întregi de specialitate, rodul unei activități didactice continue. Am fost decorat de trei președinți ai României. Am primit titlul de Doctor Honoris Causa al multor universități de prin toată lumea. Fac parte dintre cele mai importante asociații profesionale ale neurochirurgiei mondiale. Am pus la punct o tehnică operatorie care-mi poartă numele. Am efectuat peste 40 000 de operații pe creier sau măduva spinării, în țară sau în spitale din străinătate. Am investit și ultimul leu pe care l-am câștigat în cercetare. Trăiesc într-un apartament modest, folosesc metroul și nu-mi închipui viața altfel”, sunt cuvintele pe care medicul Leon Dănăilă le rostește apăsat, însă într-o simplitate devenită proverbială.
Nu regretă nimic. Dacă ar fi o ia de la capăt, ar proceda la fel, ”fără nicio ezitare”, spune Leon Dănăilă. Și asta pentru că, spune academicianul din Darabani, singura bogăție care îl împlinește este ”suma faptelor și gesturilor pe care le-ai făcut în slujba oamenilor”.
”Dacă aș avea din nou 17 ani, la fel aș face, fără nicio ezitare. Și, știți de ce? Deoarece cea mai de preț bogăție, în fapt singura cu care te poți duce liniștit în fața lui Dumnezeu, este suma faptelor și gesturilor pe care le-ai făcut în slujba oamenilor, fără să aștepți nimic la schimb. Trufia, ipocrizia, minciuna, hoția, neîncrederea, necinstea și toate celelalte rele care astăzi macină identitatea noastră colectivă vor ceda la un moment dat, să fiți siguri de acest lucru, în fața respectului, bunei cuviințe, cinstei și adevărului. Credeți-mă, știu ce spun! Altfel nu se poate!”, spune academicianul Leon Dănăilă.
Acesta ar trebui să fie crezul oricărui medic, nu doar din România.
”Din punct de vedere sufletesc sunt cel mai bogat din lume. Am inima plină, sunt foarte mulţumit, am făcut totul pentru oameni, iubesc atât de mult oamenii, să le fac bine oamenilor şi să îi fac pe oameni bine! Această iubire faţă de oameni pe mine mă mulţumeşte cel mai mult”.
Nu își uită niciodată obârșia. Nu își uită părinții din Darabani și merge de câte ori are ocazia la mormânt, pentru a le aprinde o lumânare. Știe că le datorează enorm, chiar dacă încă îl bântuie ”vina” de a-i fi părăsit pentru a merge la oraș spre a-și împlini un vis, acela de a deveni medic.
”Am fost acasă, la Darabani. Am aprins o lumânare la mormântul părinților mei. Le-am spus și lor care sunt noile mele planuri. În fotografia de pe cruce doar mama mi s-a părut un pic îngrijorată. Tata mă privea direct în ochi, zâmbindu-mi parcă, dar liniștit! Sunt fii-su, mă cunoaște. Știe că sunt încăpățânat, dar reușesc întotdeauna. Mi-am respectat și iubit părinții la o intensitate greu de imaginat. Sunt ca niște sfinți pentru mine. Și astăzi, după atâția ani, port, cu o oarecare vinovăție în suflet, povara momentului în care am decis să plec în lume, la școală, și să nu rămân alături de ei, la munca câmpului, în Darabani. Rămân însă de neclintit în credința mea că oamenii trebuie să facă ceva, să lase ceva în urma lor, să nu “moară” înainte să moară! Nu vreau și nu-mi doresc să fiu înțeleptul de conjunctură al nației. Este exclus așa ceva. Dar am atât de multe de spus și de povestit! Nu știu să strig ca să mă fac auzit. Nu știu să fac așa ceva! Știu însă a scrie, am făcut-o toată viața. Noi, românii, vom ști ce avem de făcut și de această dată, așa cum am știut întotdeauna. Va fi bine, veți vedea! Vă iubesc!”,
Academicianul Leon Dănăilă
