Istoricul va fi îngrijit la un centru specializat de la Văratec şi îşi donează Mitropoliei toată biblioteca.
Academicianul şi istoricul Alexandru Zub, care va împlini 88 de ani anul acesta (născut în 12 octombrie 1934, în localitatea botoşăneană Vârfu Câmpului), se va retrage din viaţa publică pentru a fi îngrijit la un centru al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei de la Mănăstirea Văratec.
Totodată, acesta şi-a donat întreaga sa colecţie de volume şi de manuscrise, opera proprie, fişe cu aprecieri personale, dar şi cărţi strânse de-a lungul anilor în posesia sa, către Biblioteca „Dumitru Stăniloae” a Mitropoliei.
„Tot ceea ce a acumulat academicianul de-a lungul anilor, întreg fondul de carte şi de manuscrise, nu doar lucrări tipărite, ci şi foarte multe fişe foarte valoroase pe care le are domnia sa, au fost donate către Biblioteca «Dumitru Stăniloae». Este o şansă pentru generaţiile care vin de a avea acces la această comoară istorică şi de a continua cercetarea distinsului nostru academician şi istoric”,
pr. Constantin Sturzu, purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Acesta a precizat că biblioteca va deschide o sală specială de lectură care va purta numele lui Alexandru Zub, dar şi un centru de cercetare cu acest nume, unde va fi găzduită şi analizată întreaga colecţie.
„A existat dorinţa sa de a se retrage şi de a fi îngrijit, şi noi cu toată dragostea şi inima am dorit să îl găzduim la aşezământul social de la Mănăstirea Văratec. Cu siguranţă va fi într-un mediu care-l ajută nu doar din punct de vedere al sănătăţii şi al liniştii, ci şi duhovniceşte, domnia sa fiind şi un om credincios care a trecut cu multă smerenie prin nenumărate umilinţe şi suferinţe în timpul comunismului”,
pr. Constantin Sturzu
(Academicianul Alexandru Zub la Mănăstirea Văratec)
Alexandru Zub nu este primul academician care a ales să se retragă la mănăstirea Văratec, în ultima parte a vieţii. Aici s-a retras şi academicianul Zoe Dumitrescu Buşulenga, care a devenit călugăriţă sub numele de sora Benedicta.
Alexandru Zub este istoric, biograf, eseist, fost profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, fost şef al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, este din 2004 membru al Academiei Române.
Pentru vina de a-l fi cinstit pe Ștefan cel Mare la Putna, a fost acuzat de complot împotriva statului. Comuniștii l-au arestat în tren, cu pistolul în ceafă. A trecut prin pușcăriile de la Jilava, Gherla, Balta Brăilei. A suferit, dar a știut și să își sfințească suferința.
Născut la 12 octombrie 1934, în comuna Vârfu Câmpului, din judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani, foarte numeroasă şi cu destule dificultăţi, Alexandru Zub a urmat Şcoala Normală din Şendriceni, până în vara lui 1953, și mai târziu a terminat studiile universitare la Facultatea de Istorie din Iași , pe care le-a absolvit în 1957.
În acel an 1957 se împlinea și jumătate de secol de la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare.
”Pentru a marca acest moment am pregătit, ca studenţi, unii tocmai terminam facultatea, o festivitate. A existat opoziţie la ceea ce aveam să facem, dar nu am dat înapoi, evenimentul a avut loc. Două zile la Iaşi şi una la Putna, unde s-a mers cu tren special, cu oameni care au venit pentru noi: unii pentru a participa, alţii sa supravegheze serbarea. Un tren întreg de oameni", povesteşte Alexandru Zub.
A fost un curaj pe care cei de astăzi nu îl mai pot pătrunde la adevărata sa semnificație. În anul 1957, numai să îl aminteşti pe Ştefan cel Mare era un fapt de mare îndrăzneală atunci, într-un timp excesiv sovietizat.
"Ni se spusese că existau mitraliere instalate pe traseu, în caz că vom încerca ceva... E posibil ca Securitatea însăşi să fi lansat zvonul acesta pentru a ne speria, dar nu e de mirare să fi fost adevărat".
Nu au dat înapoi. Îl aveau înainte, drept exemplu, pe Mihai Eminescu. În anul 1871, Eminescu, Ciprian Porumbescu, Slavici, făcuseră acelaşi lucru: un apel la unitate naţională!
"Ne-am gândit la ei. Acolo, la Putna, am închinat un pahar de vin pentru Eminescu, ceea ce a fost suspect pentru Securitate. Mănăstirea era foarte intimidată, presiunile erau enorme din cauza noastră. După noi s-a strâns şurubul, stareţul a fost scos de acolo", mărturisește academicianul.
Sărbătoarea de la Putna avea să îi schimbe pentru totdeauna destinul.
Iată povestea arestării, în mărturia Academicianului Alexandru Zub:
"În mod suspect, printr-o notă telefonică, am fost chemat la Academia din Bucureşti, pentru ziua de 7 martie 1958. M-am interesat peste tot şi nu am găsit nici o explicaţie plauzibilă a convocării. Nimeni din jur nu mai avusese o asemenea experienţă. Aşa se face că pe 6 martie, spre miezul nopţii, m-am suit într-un accelerat de Bucureşti, pentru ca a doua zi să pot fi la Academie. Instalat pe locul meu, la fereastră, am deschis pentru lectură Grădina lui Epicur, de Anatole France, un preţios volum de texte filosofice. N-am făcut însă decât puţină cale, când m-am trezit cu un individ care mă identifică, rugându-mă să ies puţin pe culoar. Acolo mă aştepta un altul, care agita un pistol, cu destulă dexteritate, prevenindu-mă să nu fac nicio mişcare, ar fi inutil. La uşă, era plasat un al treilea. Nu era loc pentru explicaţii, în pofida protestelor mele, de studios chemat la o întâlnire importantă. Astfel încadrat, am fost dat jos din vagon la prima staţie, probabil Ciurea, unde aştepta o maşină a Securităţii, tip Volga, plasată acolo pentru a nu se afla imediat de arestare. Legat la ochi cu propriul fular, am fost dus cu maşina într-o direcţie neştiută. Domnule, ca apelativ, a devenit brusc hai, neamule, ca să decadă în timp şi mai mult, până la banditule, acolo unde orice politeţe părea că e suspendată. N-au stat de vorbă cu mine, protestele nu aveau nici un efect. Mi-am dat seama iute că eram dus la Iaşi. Arestarea mea s-a făcut pe la miezul nopţii, într-o jumătate de oră, cel mult, eram la Securitatea din Iaşi. După percheziţia de rigoare, am fost ţinut pe un scaun tot timpul, apoi a început ancheta, ore, zile, săptămâni, cu ofiţeri ce se schimbau unul pe altul sau echipe de specialişti în asemenea cazuri. Eram pus în situaţii imposibile, până la exasperare, cu reacţii oarecum adecvate scenariului existent. Unii anchetatori s-au dovedit nişte experţi capabili a-şi ajusta metodele la subiect".
Prima acuzaţie: complot împotriva statului. Ulterior, s-a admis că era vorba de uneltire, apoi numai agitaţie contra ordinii sociale, pentru care se puteau găsi eventual probe.
Frumuseţea istoriei, spune Alexandru Zub, este că te obligă să cauţi ordinea, să institui ordinea acolo unde lucrurile par haotice. Dar, mai ales, istoria se trăieşte, nu se construieşte din hârtii. Iar oamenii care o străbat la pas prin timpul lor trebuie să îşi asume o atitudine şi o demnitate pe care timpul istoric o cere.
(Foto: Facebook)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
