Învăţămîntul botoşănean a dat vineri în clocot. Bătaia de joc salarială din domeniu a provocat răbufnirea cîtorva zeci de profesori care, într-o acţiune fără precedent, s-au dus la Inspectorat să ceară poate nu socoteală, ci măcar lămuriri unor şefi de educaţie care refuză să aplice nişte hotărîri judecătoreşti. Este ca şi cum unul condamnat nu se duce să-şi ispăşească pedeapsa. Diferenţa este că cei cu lefurile la profesori sunt de la PDL, adică îşi pot permite liniştiţi cîte-n lună şi stele, iar celălalt e unul care e posibil să fi furat de foame. În cazul primilor, care nu doar că refuză, ci şi incită şi alţii la neaplicarea unor hotărîri judecătoreşti, nu se sesizează vreo instituţie din ţara asta, iar în cazul celuilalt s-ar mobiliza tot aşa cum au făcut-o şi jandarmii cînd au venit la PDL să-i fugărească pe PSD-iştii care încercau s-o pună de-o pichetare fără autorizaţie. Ce e mai grav oare, că 40 de oameni fără să facă zgomot, fără să strige ceva obscen stau cu nişte hîrtii cu mesaje în faţa PDL sau că sute, poate mii de cadre didactice, nu îşi iau salariile la care aveau dreptul?
Şefii IŞJ sunt pe undeva de înţeles. Spun asta pentru că, din cîte am perceput, li s-ar fi transmis de la minister ca nu care cumva să accepte plata unor salarii care să includă şi sumele cîştigate în instanţă. Cică n-ar fi bani. Oaahhh, fraţilor, da faceţi şi voi, de exemplu, un patinoar la preţul european, adică de vreo patru ori mai ieftin decît în România şi poate vă mai rămîn nişte bani şi de salarii. Dar revin, pe undeva refuzul capilor Inspectoratului ar fi astfel de înţeles.
Ceea ce este de neînţeles, condamnabil chiar, este însă atitudinea afişată de Ada Macovei şi Horia Negrescu. Este de neînţeles pentru că oamenii ăia care au venit acolo să ceară lămuriri sunt profesori ca şi ei, cu singura diferenţă că ei au refuzat să se bage în mocirla asta numită politică. Dacă Macovei şi Negrescu nu aveau sprijin politic acum ar fi înjurat probabil Guvernul de răguşeau că nu le dau salariile mărite. Cum poţi să uiţi atît de repede de unde ai plecat? Cum poţi să uiţi că după ce o să-ţi dea, ori partidul tău, ori partidul care o să vină la putere, un şut undeva înspre şezut, o să fii coleg cu profesorii pe care i-ai ţinut vreo două ore la uşă? Cum o să te uiţi în ohii lor?
De la Negrescu nici nu mă aşteaptam să fie impresionat, să îl mişte în vreun fel protestul cadrelor didactice. Oricum mereu mi-a lăsat impresia că trăieşte pe undeva prin stratosferă şi nu îşi oboseşte preţiosul creier cu muritorii ăştia de rînd plictisitori şi neînsemnaţi, fie că se cheamă profesori, învăţători, jurnalişti sau cine i-o mai fi bătînd la uşă. Ce a făcut însă Ada Macovei este de neconceput. În primul rînd este o regulă de bun simţ ca atunci cînd aşteaptă nu unul, nu doi, nu zece sau 15, ci vreo 50 de oameni la uşă la tine, majoritatea mai în vîrstă decît tine, să îţi găseşti timp să stai de vorbă cu ei, indiferent dacă stă sau nu în puterea ta să le rezolvi problema. Măcar îi îndrumi…
Printre cei care au fost ţinuţi la uşă s-au numărat şi Corneliu Picealcă şi Constantin Manolache, oameni care au condus, bine sau rău, politic sau apolitic, mai bine de un deceniu învăţămîntul botoşănean. Măcar pe cel din urmă trebuia Ada Macovei să îl primeşti în birou. Nu ştiu unde ai fi fost în anul de graţie 2011 dacă acum vreo cîţiva ani, la Consiliul Judeţean şi apoi la Inspectoratul Şcolar, Manolache te-ar fi ţinut la uşă…
Mi-am reîntîlnit la protest o parte din profesorii pe care i-am avut la „Eminescu” în urmă cu ceva ani - dascăli în adevăratul sens al cuvîntului - şi am avut un sentiment de jenă, pentru că am ajuns să îi văd într-o asemenea situaţie, amestecat cu un altul de revoltă. Tot pentru că am ajuns să îi văd într-o asemenea situaţie. Da’ vorba d-lui adjunct, hai „să fiţi sănătoşi”.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
