Opera lui Eminescu - la fel ca întreaga sa biografie - este de la un an la altul tot mai expusă pe rețelele de socializare. Falsuri, mistificări, un extraordinar care nu are corespondență nici în manuscrise, nici în studiile cercetătorilor.
Scriitorul Gellu Dorian transmite o atenționare către cei care promovează falsuri despre Opera lui Eminescu, dar și pentru cei ce ar trebui sa o apere. Redăm, astfel, lămuririle cu privire la poezia ”Stelele-n cer”:
De o bună bucată de vreme se spune, fie pe rețelele de socializare, fie în întâlniri pe viu, dialoguri, cuvinte, predici ținute de preoți în momentele aniversare și comemorative de peste an, că poezia Stelele-n cer este - nu că ar fi!, ci cu siguranță că așa este! - ultima poezie scrisă de Eminescu în ultimele zile de viață, pe când era bolnav în spitalul doctorului Șuțu din București, afirmându-se că poezia scrisă pe o hârtie mototolită a fost găsită în buzunarul halatului în care era îmbrăcat când a murit. Și asta pentru a se arăta cât de lucid era poetul în acele zile de grea suferință.
Iată mai jos ce spune cel mai aplicat eminescolog, Valentin Coșereanu, izgonit ani în urmă de la Ipotești, târât iarăși prin procese:
"D. Vatamaniuc, în ediția lui din 2010 (ed. Național) datează poezia ”Stelele-n cer” ca fiind din 1879, perioada bucureșteană, dar nu aduce argumente. Eu am localizat-o, într-adevăr, în 1880-1881. Are multe prelucrări, variante și versiuni. Apare publicată întâi în "Fântâna Blanduziei", nr. 28 din 1 august 1889, apoi în ediția Morțun, în 1890 (pp. 240-241). În ed. Chendi, în 1905 (p.114). În ed. Scurtu, în 1908. Călinescu spune despre ea că este ”Cel mai scurt metru dactilic din poeziile cunoscute (...), a cărui strofă pare născocită”. (Călinescu, Opera lui Eminescu, p. 3-4). Se regăsește într-un singur mss: 2276, f. 142 orânduit pe 3 coloane. Datarea exactă este dificilă pentru că Perpessicius însuși, maestru într-ale descifrării, este împiedecat de faptul că e scrisă cu stiloul, mai puțin personalizat decât cele scrise cu penița. În ed. Perpessicius ”Stelele-n cer” apare în Opere, V, la pp. 397-406 (inclusiv facsimilul). În ed. Murărașu, în vol. III, p. 32-33, iar la comentarii, la p. 212. Vatamaniuc spune: ”Poezia este însoțită de un mare număr de exerciții ritmice pe tema florilor”.
În sfârșit, Petru Creția, care reconstituie ”Floare de tei”, care derivă din ”Stelele-n cer”, o datează în ediția Manuscriptum, omagială, în 1882.
A fost pusă pe muzică de Al. Filioreanu și Tudor Ciortea".
Iată deci câteva informații care ar fi putut sta la îndemână celor care scot tot felul de păreri despre Eminescu, despre Opera sa, falsificând, mistificând astfel adevăruri stabilite de adevărații cercetători ai lui Eminescu.
Aduc la cunoștință acestora, dar mai ales celor care sunt obligați să apere adevărul despre Eminescu și Opera sa, pe această cale, acest mic amănunt, care, expus pe rețelele de socializare, în falsitatea lui, intră pe cale orală într-o încetățenire care știrbește din ceea ce trebuie știut cu exactitate.
Prin urmare, după această perioadă rodnică din ivirea poeziei eminesciene, 1879-1882, Eminescu a mai scris încă și alte câteva poezii, unele datate până prin 1887, după care mintea lui afectată nu a mai oferit nimic, își încheie expunerea scriitorul Gellu Dorian.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
