timp de doi ani, în perioada 2007 – 2009 de Liviu Câmpanu, cel dat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) în 2006 pe o listă cu parlamentari care au colaborat cu fosta structură de represiune comunistă. Potrivit CNSAS, actualul senator, pe atunci deputat, ar fi avut numele conspirativ „Sergiu” şi ar fi semnat un angajament abia în toamna anului 1989, cînd era student, astfel încît nu a mai ajuns să trimită şi note conspirative. Demnitarul a recunoscut că a fost contactat de un ofiţer de securitate, dar a negat că ar fi încheiat un angajament, susţinînd că respectivul act este un fals. A făcut o contestaţie şi a obţinut ulterior un verdict favorabil. 
Unul dintre cei doi botoşăneni pe care ţărăniştii i-au trimis în Parlament după revoluţie a colaborat cu Securitatea. Eugen Hilote, deputat PNŢCD în mandatul 1996 – 2000, a fost prezentat de CNSAS în 2001 drept demnitar care a colaborat cu Securitatea. Dacă alţii aflaţi într-o asemenea situaţie au negat sau au declarat că nu au făcut nimănui rău, Hilote nu a dat vreodată o explicaţie pentru prezenţa sa pe această listă. El s-a retras din viaţa publică imediat după terminarea mandatului de parlamentar. Culmea este că ex-parlamentarul a fost într-o perioadă chiar preşedinte judeţean al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. De altfel, el a făcut temniţă comunistă alături de Corneliu Coposu tocmai pe considerente politice. S-ar părea că semnarea unui angajament cu Securitatea a fost condiţia principală ca acesta să fie eliberat.
PNŢCD mai este legat la Botoşani de un scandal pe această temă. Medicul Marius Bogdan din Flămîzi a fost nominalizat în 2000, cînd candida la Senat, ca şi colaborator al Securităţii, avînd chiar verdict de poliţie politică. Prim-vicepreşedintele PNŢCD Botoşani a făcut o contestaţie şi asemeni deputatului Câmpanu, a obţinut un alt verdict : nu a mai fost colaborator.Dacă unele partide au avut în conducere turnători, PSD a avut şi încă mai are un securist get-beget. Mihai Darie a fost ofiţer de Securitate din 1976 şi pînă în 1989 şi a activat la Bucureşti. Într-un CV depus la PSD Botoşani (vezi fotocopie) acesta îşi menţionează trecutul de ofiţer, fără a preciza însă în cadrul cărei structuri a activat.
După revoluţie acesta s-a reorientat rapid şi a reuşit să deţină o mulţime de funcţii importante. Chiar în 1990 a devenit şef comisie dezvoltare economică în cadrul Consiliului FSN Bucureşti, director general Prefectura Bucureşti, vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională, consilier al liderului PSD Mircea Geoană şi al ministrului PD-L Vasile Blaga. Darie ar fi avut înainte de 1989 ca obiectiv un spital din capitală. Acesta şi-a recunoscut trecutul de fost ofiţer de Securitate dar, asemenea altora deconspiraţi, a declarat că a ajutat oamenii şi nu a făcut rău cuiva. „Mihai Darie este unul din foştii securişti cinstiţi", spunea în 1998 Traian Băsescu atunci cînd era doar vicepreşedinte la PD, iar Darie îi era coleg de partid. În prezent Darie este consilier judeţean PSD.
Pe de altă parte, la solicitarea fostului preşedinte al PSD Botoşani Constantin Conţac, cu care s-a aflat multă vreme în conflict, CNSAS a dat în aprilie 2009 un răspuns din care reiese că Egner ar fi fost chiar lucrător al Securităţii şi că decizia finală o ia Curtea de Apel Bucureşti. Instanţa din capitală a întărit decizia CNSAS, care ulterior a fost confirmată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cu toate acestea, fostul edil şef continuă să nege orice colaborare cu Securitatea şi să susţină că totul este o confuzie.
Actualul primar al Iaşului, cel care a orchestrat demiterea lui Conţac şi a coordonat cîteva luni activitatea PSD Botoşani, a avut la rîndul său relaţii cu Securitatea. Născut în judeţul Botoşani, Gheorghe Nichita a semnat în 1978 un angajament de colaborare cu fosta Securitate. Informaţia a fost dată publicităţii printr-o adeverinţă emisă în vara acestui an de către CNSAS. „Dl. Nichita Gheorghe este titular al dosarului fond reţea nr. R 1688. Domnia sa a fost recrutat pentru «supravegherea informativă a studenţilor români din anul 2 de la Facultatea de Hidrotehnică». A semnat Angajament preluând numele conspirativ de colaborator «Mihai»“, se arată în adeverinţa CNSAS. Acesta ar fi semnat şi cîteva note despre activităţi ale colegilor, însă susţine că, de fapt, el vroia să se angajaze la Securitate şi cînd a fost contactat în anul II de facultate de ofiţeri nu a ştiut că semnează un angajament.Primari turnători şi la comuneNu doar primarii de oraşe au avut treabă cu Securitatea, ci şi cei de comune. Unul dintre aceştia, a cărei deconspirare finală este probabil de ordinul săptămînilor, conduce comuna Mileanca. Ioan Ursachi ar fi turnat la Securitate sub numele conspirativ „Pantelimonescu”, iar unul dintre cei pîrîţi ar fi fost profesorul de istorie al şcolii Gică Manole. Ursachi era atunci secretar al şcolii. 
„Am avut o cruntă deziluzie”, susţine Gică Manole, care spune că şi-a văzut dosarul de aproximativ 70 de pagini la CNSAS şi că actualul primar ar fi avut cele mai multe note informative.Alt primar turnător este cel de Suliţa. Costinel Ciubotaru are verdict de colaborator atît de la CNSAS, cît şi de la Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie. Sub numele conspirativ „Marinescu”, Costinel Ciubotaru a dat note informative despre colegii de la Şcoala Suliţa. A făcut acest lucru în perioada 1984 – 1988 şi, ca toţi ceilalţi depistaţi, a pus placa cu ajutatul oamenilor. „N-am fost turnător, din contră, mi-am apărat colegii”, a spus Costinel Ciubotariu. 
„N-o să vă vină să credeţi, dar eu i-am cîntat lui la nuntă. I-am cîntat la nuntă şi am să îi cînt şi la inmormîntare pentru cît rău mi-a făcut ... şase luni am tremurat”, spunea în această toamnă, la 73 de ani, Mihai Diaconu. Probabil ca un premiu pentru activitatea desfăşurată în slujba represiunii comuniste, după revoluţie Pînzariu a fost promovat şi a ocupat ani buni funcţia de şef al Serviciului de Paşapoarte.Cazul acestuia nu este o excepţie. În dosarul nefericitului Mugur Călinescu, tînărul care a murit subit după ce a fost anchetat de securişti în urma unor inscripţii anticomuniste de pe zidurile Palatului Administrativ apare cu atribuţii şi „lt.maj.Cliveţ C.”
În octombrie 1981 acesta primea ca misiuni „efectuarea de investigaţii la locul de muncă a lui Uncescu Rodica – mama şi Călinesc Mihai – tatăl urmăritului”. După revoluţie Serviciul de Informaţie şi Protecţie Internă, celebrul „2 şi-un sfert”, ar fi fost condus ani buni de Constantin Cliveţ, acum pensionar.
Dar asta nu e tot. Un alt securist notoriu a ajuns director adjunct la Direcţia Muncii. Este vorba de Dan Stîncescu, pe numele căruia CNSAS a emis în 2005 decizie definitivă şi irevocabilă în care se arată că acesta îndeplineşte „condiţiile legale pentru atribuirea calităţii de agent al organelor de securitate, ca poliţie politică”. Deşi ca majoritatea celor daţi în vileag a susţinut că n-a făcut decît să lucreze în slujba statului, n-a contestat decizia CNSAS. Printre altele, Stîncescu a semnat rapoarte, note de analiză şi adrese prin care s-au încălcat drepturile cetăţeneşti, inviolabilitatea domiciliului şi libertăţile fundamentale ale omului. Culmea este că, după 1989, Stîncescu s-ar fi ocupat într-o perioadă chiar de dosarele reparatorii ale foştilor deţinuţi politici.
Printre turnătorii din Botoşani se regăseşte şi preşedintele Comunităţii Evreilor, fost şef al clubului Voinţa înainte de revoluţie. Este vorba de David Iosif. Acesta l-a pîrît la Securitate pe Mihai Diaconu, muzicant şi şahist la Palatul Pionerului şi nu a negat că a făcut acest lucru. „Diaconu Mihai se manifestă mereu nemulţumit şi de pe această poziţie face unele comentarii duşmănoase la adresa conducerii locale de partid şi de stat”, este un pasaj din declaraţia pe care David Iosif, actual preşedinte al Comunităţii Evreilor din Botoşani, a dat-o Securităţii pe 19 septembrie 1998. El susţine însă că a fost constrîns să dea acele declaraţii şi că în viaţa de toate zilele l-a ajutat pe Diaconu.
La această întrebare am căutat răspunsul la doi profesori de istorie. Este vorba de Gică Manole şi Tudor Maxim. Ambii au avut probleme cu Securitatea înainte de 1989, cel de al doilea fiind unul din membrii Asociaţiei Revoluţionare 22 – 25 decembrie 1989. Amîndoi susţin acelaşi lucru : în martie 1990, după conflictul de la Tîrgu Mureş dintre români şi etnicii maghiari, s-a înfiinţat Serviciul Român de Informaţii, care a preluat cea mai mare parte a cadrelor fostei Securităţi. „Cei care au ucis prea mulţi oameni au fost pensionaţi, restul, întreaga structură, a fost trecută la SRI”, a afirmat prof.Manole. Securiştii au avut astfel acces la o bază de date colosală, au ştiut cînd, unde şi cum să acţioneze. „Aveau relaţii şi cunoştinţe peste tot şi au putut să îşi deschidă afaceri bănoase, au avut acces la credite avantajoase”, ne-a declarat prof.Maxim. Acesta crede însă că o bună parte din vină pentru menţinerea securiştilor şi turnătorilor în structurile de conducere o purtăm cu toţii. 
Urmărește-ne și pe Google News
