Ancheta săptămânii
”Șoferii iadului”, vinovații de serviciu în ”epoca de aur”: Mergeai non-stop până picai, mai ațipeai... / Când porneai motorul scotea o fumăraie că autogara nu se mai vedeaVIDEO & FOTOGALERIE

Despre modul inuman, un veritabil atentat la siguranța vieții, în care se circula în perioada comunistă...

A cui e vina până la urmă?


 

Marele vinovat al celui mai tragic rutier petrecut vreodată în România a fost scos în mod comod tocmai cel care se afla la volan. Șoferul. Care nu a mai trăit cât să se poată apăra. Iar alții, care ar fi vrut să o facă pentru el, ar fi avut de înfruntat un dușman necruțător: sistemul comunist condus de un tiran care acționa prin securiști. 


Ba chiar, în activitatea de documentare, am aflat că pe monumentul comemorativ care a existat la baza podului de la Huțani, numele șoferului Ioan Aparaschivei a fost intenționat omis, fiind considerat principalul responsabil pentru moartea celor aproape 50 de oameni. 

 

Deși Ioan Aparaschivei poate fi asemuit cu soldatul trimis la luptă fără baionetă și cu pieptul dezgolit. Într-un sistem în care dorința de a produce absolut totul în România, fără a se apela la importuri, a trecut și peste respectul sacru pentru viață. 

 

Șoferii iadului (?!)

 

Cum era oare să fii șofer în perioada comunistă? În mulțimea care se călca pe picioare în autobuzele vechi și nesigure am fost probabil toți cei care am prins frânturi mai mici sau mai mari din „epoca de aur”. Aceeași dramă adâncită de responsabilitatea uriașă a numărului de vieți dintr-un astfel de mijloc rudimentar de transport în comun, o trăiau și șoferii de autobuze. 

 

În fosta autogară a orașului administrată acum de Societatea Transport în Comun (STC) l-am găsit de Constantin Darea, șofer până în măduva oaselor și care de peste patru decenii nu s-a putut desprinde de locul care i-a devenit al doilea cămin. 

 


A fost șofer de autobuz încă din 1978, apoi spre apusul activității sale a lucrat ca șef de formație. Acum este dispecer și se află în continuare aproape de autobuzele pe care le-a iubit dintotdeauna. A cunoscut sistemul comunist din interior și a pășit în democrație, bucurându-se de beneficiile care au venit odată cu europenizarea mult dorită. 

 

Acum are 68 de ani și o sumedenie de povești de spus. 


Spuneți-mi, vă rog, în ce perioadă din comunism ați fost șofer și pe ce rută din județul Botoșani?


-    În perioada comunistă la transport persoane am început în 1978 până în momentul de față. Pe toate rutele din județ, pe timpul comunismului, și în afara județului: Vatra Dornei, Brașov, deci cam toate rutele din județ și din afara lui.


Erau la fel de multe rute cum sunt și în prezent sau erau mai limitate?


-    Nu, deci erau limitate, la un moment dat în timpul comunismului cursa de Brașov s-a redus până în Bacău. Iar cei de la Brașov veneau până în Bacău și acolo făceam transbordarea. Cei din Botoșani îi luam eu din cauza lipsei de combustibil. În interiorul județului se lucra normal, erau foarte multe trasee. Noi am avut peste 100 de trasee în județ. Toate localitățile din județ le făceam noi, nu erau alte firme, nu era ca acum.

 

„Ce să vă spun? Era un dezastru”

 


Și care erau condițiile de lucru, programul dvs. de lucru?


-    Condițiile erau foarte grele, începeam undeva la ora 3:00 dimineața. 4:00, până seara la ora 10.00, 11.00... În fiecare zi, era un turnus care se respecta. Iar când nu aveai cursă erai pus de rezervă, în caz că se defecta una, plecai. Nu era program de patru ore, să faci pauză la patru ore ca acum, nu, acolo băgai non-stop. 


Și, cât de aglomerate erau traseele pe care circulați?

 

-    Despre aglomerație, ce să vă spun? Era un dezastru. Ca să plec de la peronul autogării trebuia să trag cu vreo 40 – 45 de minute înainte, ca să lupt cu călătorii, să-i încarc, pentru că oricum nu încăpeau toți. Mergeam ticsiți. De multe ori, nici suspensia la mașină nu mai funcționa. Era un dezastru și în autogări, la casierie, se stătea la coadă pentru a lua un bilet. Plus de asta aveam în județul Botoșani în jur de 12.000 abonați pe care-i aduceam de la țară și lucrau pe șantiere în Botoșani, navetiști. Deci, vă dați seama, erau abonamente pe număr de curse, că altfel nu... foarte aglomerat, în privința asta era un dezastru. Lupte făceam până în încărcam, până plecam de la peron, se țineau de uși ca să urce, să meargă pe scară, așa era în perioada aceea. 

 

Dar ați avut vreodată vreu accident mai nefericit cauzat de faptul că erau atât de mulți călători? 

 

-    Din fericire, m-a ferit Dumnezeu. 


Oameni prinși între uși...


-    Nu, dar am avut colegi care au avut călători călcați pe picioare aici, la peron. Chiar un coleg de-al meu a călcat o fată, țin foarte bine minte, de prin Călărași. A rămas laba piciorului jos. Au fost multe...

 

Dar erau atunci puține autobuze, de era această aglomerație frecventă?

 

-    Nu ajungeau autobuzele câte avea autobaza atunci. Noi eram autobaza separată, autobaza 2 călători Botoșani. 

 

Și vă amințiți câte autobuze erau atunci în autobaza Botoșani?

 

-    Erau în jur de 106 autobuze numai. În afară de atelierul de aprovizionare și altele...

 

„Încărcau 180 până la 200 de călători”

 


Și totuși nu făceau față?

 

-    Nu. Inclusiv articulate aveam, din alea care încărcau în jur de 180, până la 200 de călători într-o articulată, care în general aveau 35 – 40 de locuri și restul în picioare. Erau cu scaune de lemn, nu erau cu pluș ca acum. Și, în jur de 180 – 200 luam. Majoritatea erau cursele de ora 23:00 care plecau de aici cu abonați, din schimburi. Plecau ticsite. Pline plecau, la cap de linie, în comunele din județul Botoșani. 

 

Și problema asta, a supraaglomerării autobuzelor era una frecventă?

 

-    Totdeauna, totdeauna. Îmi aduc aminte că mă rugam, când veneam din curse și ajungeam în stații, mă rugam: Doamne, de n-ar fi niciunul, de-ar fi numai doi, trei, până la urmă îi pot lua. Știți? Eh, unde? Când ajungeam acolo era dezastru. De multe ori nu mai opream, treceam cu atenție ca să nu sară în fața mașinii. Nu mai încăpeau, situația asta era groaznică pentru noi atunci în perioada aia. Asta e...

 

Vă amintiți, se făceau controale atunci în trafic?


-    Sigur că da. Se făceau controale dar nu era legea asta cu capacitatea locurilor în autobuz. Nu se respecta așa, deci nu era. Până la accidentul de la Huțani. După aia s-a reglementat un pic, aveai voie în picioare, depinde de tipul de mașină, de exemplu cinci în picioare la o mașină Turist, ceilalți aveau opt în picioare. Dar asta a fost o perioadă scurtă atunci, că după aia nu s-a mai respectat. Piesele, în special cauciucurile erau la pământ. Erau cauciucuri la talon, cu cameră, alea la temperatură imediat explodau. Nu erau cauciucurile care sunt în ziua de azi, erau cauciucuri făcute pe la Victoria, calitatea nu...


Și dvs. cât de des primeați cauciucuri noi, de exemplu, la autobuze?

 

-    La cauciucuri era o normă, nu mai rețin cât era norma...70.000 – 80.000 de km, cam așa ceva. Dar nu rezistau la aglomerația care era, mai ales în timpul verii, la temperatură bubuiau. Am avut un caz cu un coleg, în garaj făcea o pană și aveam un grilaj unde băgam cauciucurile acolo, închideam și umflam acolo, în grilajul ăla. Ei, vă dați seama, când a ajuns la presiunea de opt atmosfere a explodat cauciucul acela, el fiind în salopetă, la un metru jumătate de cauciuc. I-a făcut salopeta, parcă era tăiată cu foarfeca așa, cordeluțe intrate în corp. Și l-a aruncat la vreo trei metri presiunea exploziei. 


Care erau cele mai frecvente probleme de care vă loveați în activitatea dvs. de șofer în perioada comunistă?


-    În primul rând stresul era cea mai mare problemă, din cauza aglomerației, tot timpul să mergi în stres cu o groază de oameni în spate. Nu era legea ca acum, la patru ore jumătate faci pauză pe dreapta, obligat. Atunci, nu ca acum, ai plecat, conduci 9 ore și după aia trebuie să faci pauză 11 ore. Atunci mergeai non-stop până picai, mai ațipeai...

 

De accidentul de la Huțani, vă amintiți? 


-    În perioada aceea eram în concediu, eram cu soția și copilul, mergeam acasă. Am auzit salvările cu sirenele, foarte multe. Imediat chiar după vreo oră, am auzit ce s-a întâmplat la Huțani. Era o mașină cu direcție mecanică, din cauza aglomerației am înțeles că avea vreo 80 de călători, iar capacitatea era de 35 - 40. I-a explodat cauciucul dreapta – față exact la intrare pe pod. Acolo a rupt balustrada și s-a dus în cap, nimeni nu știa că acolo este o groapă cu apă atât de adâncă. Nu știa nimeni, se vedea acolo un heleșteu, dar nu știa nimeni cât de adâncă e apa aia acolo. Deci, autobuzul atunci s-a dus în cap, se vedea numai un pic partea din spate, afară. Au murit vreo 46 – 48 de persoane atunci, restul s-au salvat. 


 

Exploziile de cauciuc erau la ordinea zilei 

 


Ca un cauciuc nou, acest accident ar fi putut fi evitat?

 

-    Depinde de calitatea cauciucului. În perioada aia, v-am mai spus, nu erau cauciucurile care sunt acum. Și acela, din caza greutății, a supraaglomerării a cedat. Culmea e că a cedat tocmai acolo. 


Dvs. vi s-a întâmplat vreodată în activitatea de șofer să aveți explozii?


-    Da, de multe ori. Chiar și pe față. Dar, cum vă spuneam, s-a întâmplat pe drum drept, am evitat. Apăruseră mașinile cu servodirecție, era ușor de stabilit, de redresat mașina. S-a întâmplat de multe ori. Nu mai țin minte câte pene de cauciuc, în special vara făceam, sunt multe. Foarte multe. Nu aș putea să spun câte. Multe, crăpau, la temperatură nu rezistau, de aia vă spun că acum cauciucurile sunt fără cameră, au aerisire. Atunci erau cu talon cu cameră cauciucurile. Camera ceda sau cauciucul dacă avea uzură, imediat bubuia, mai ales pe spate. Eram dotați, cei care erau gospodari imediat schimbau camera în drum.

 

 

 

”Era motor Diesel, când îl porneai scotea o fumăraie că autogara asta nu se mai vedea, noi eram ca indienii pe față”

 

Dar starea drumurilor care era pe atunci, cum erau drumurile?

 

-    Erau unele trasee unde erau drumuri bune, pe altele nu. Erau drumurile strategice făcute de răposatul. Dar în județ erau drumuri de țară, cu piatră, nu era asfalt. Spre exemplu, astea principale, interjudețene erau asfaltate, dar în județ mergeam pe drum de țară, pe piatră, pe pământ. Iarna era dezastru, rămâneam pe la capete de linie, nu mai puteam pleca de acolo. Mașinile nu erau ca acum. Pornesc webasto, încălzesc motorul, dau cheie și plec. Feștila, exact cum erau dacii și cu romanii cu feștila. Puneam motorină pe o cârpă, pe o bucată de sârmă și îi dădeam foc și încălzeam motorul, încălzeam motorina, încălzeam filtrele ca să putem porni, că altfel nu pornea. Era motor Diesel, când îl porneai scotea o fumăraie că autogara asta nu se mai vedea, noi eram ca indienii pe față. Asta a fost. 


Nu mai spun perioada canalului, noi am făcut și canal. Canalul Dunărea Marea Neagră, mergeam în fiecare an câte trei luni la canal. Acolo erau „șoferii iadului”. Încărcam pământ din fundul canalului și ieșeam la suprafață, foarte greu, cu pământ din acesta moale, mocirlă, patinai, te răsturnai, te agăța, te trăgea. Te duceai la doi, trei km în depozitul de pământ, descărcai, veneai înapoi. În schimburi, și noaptea și ziua. Din toată țara erau chemați acolo, din toate județele, prin rotație. Sunt mulți și multe bascule au căzut în mare, că nu le-a mai găsit niciodată. Așa se auzea. Era la Cumpăna un canton cu barăci de carton, acolo stăteam fel de fel de oameni, fel de fel de nebuni mai bine spus, din toată țara. Asta e.


Și dvs. cât ați lucrat acolo, la canal?


-    În fiecare an până la Revoluție, câte trei luni. În ordinea alfabetică, unde lucrai. 


V-a fost teamă pentru viața dvs.?


-    La un moment dat ne-am obișnuit. Era foarte greu cu masa, cu spălatul, dar... trebuia să fii și foarte atent ca să poți să reziști și să nu mori. Mie mi-a și plăcut meseria asta, am încercat să evit necazurile și să rezist. Am rezistat până acum vreo 6 ani, pe autocar am lucrat. După aia am intrat șef de coloană, acum cu pandemia ne-a pus pe chituci, iar acum sunt dispecer. 


Nu vă puteți desprinde de acest loc...


-    Nu pot, e a doua casă, atâția ani, la transport persoane lucrez din 1978. Discutam odată cu un șofer de tir, venea cu mine de la Cluj și mă întreabă: câți ani ai de când lucrezi la persoane? Și i-am spus, asta e de acum câțiva ani, i-am spus că am în jur de 35. – Ești sănătos? (râde, n.r.). Da, deocamdată, da. Gândesc, sunt sănătos...


 

 

loading...
OMAGIU adus după 41 de ani de la tragedia în care au murit aproape 50 de botoșăneni - Troiță ridicată de Consiliul Județean și Primărie – VIDEO
Anchetă eveniment: Accidentul de la Huțani, cea mai mare tragedie rutieră din istoria României – VIDEO

 

DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store

”Reforma de la Apă” a născut până la urmă mai mulți șefi, instalatorii au fost rebotezați ”operatori circuite rețea apă” poate-poate vine cineva să se angajeze
Pe 20 aprilie, cu câteva zile înaintea Paștelui, Adunarea Generală a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) ”Aqua Botoșani”, structură constituită de Consiliul Județean și 73 de consilii locale, a avizat modificarea organigramei și statului de funcții la SC Nova Apaserv SA. După ce, în ianuarie, s-au redus directorii de la patru la doi, în aprilie numărul total al șefilor a crescut cu patru. În același timp, se găsesc foarte greu oameni pentru munca de jos.
Coșmar pe drumul Botoșani - Flămânzi: pietre, pământ, șanțuri și mult praf: Oamenii au rămas fără poduri, este disconfortul cu piatra, cu praful, cu penele... VIDEO & GALERIE FOTO
Pe 2 august 2021, Direcția Regională de Drumuri și Poduri (DRDP) anunța deschiderea șantierului de lucrări pe DN 28 B, Botoșani – Târgu Frumos.Odată frontul de lucru ajuns aproape de limita orașului Botoșani, pentru șoferi parcurgerea unui drum către Iași sau spre sudul țării a devenit un calvar.
Gata negocierile pe directori PNL - PSD: Doi liberali grei lăsați fără funcție, social-democrații au aplicat din nou tactica ”oricine, numai el nu”
Așa cum am anunțat spre finele săptămânii trecute, una dintre „victimele” negocierilor s-a nimerit a fi Ada Macovei, șefa educației botoșănene pe care, și de această dată, o urmărește trecutul.Negocierile au fost în cele din urmă închise și la Botoșani după intervenția unor șefi de la București.
DEZVĂLUIRI explozive despre „faimoasele autobuze” : Eltrans plătește taxă pentru fiecare kilometru suplimentar și are deja peste 100.000 km în plus - VIDEO
3.600 de euro plătește Eltrans pe lună pentru fiecare autobuz închiriat de la compania turcească cu care s-a încheiat un contract de leasing operațional.Autobuzele s-au defectat de 200 de ori în mai puțin de doi ani și sunt limitate și la numărul de kilometri parcurși.
Femeia comisar de la Protecția Consumatorilor reținută de procurori este pensionară de doi ani, Parchetul și boala au înjumătățit comisarii de la Botoșani
Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor (CJPC) Botoșani funcționează doar cu jumătate din personal după arestarea a doi comisari și îmbolnăvirea șefului. CJPC era condusă de Mirel Rogalschi, care oficial are funcția de comisar șef adjunct, pentru că postul de comisar șef este deținut la nivelul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Nord – Est (CRPC) Iași, căruia i se subordonează și unitatea de la Botoșani.
Îngrijitoare de lux la Spitalul Mavromati: Lefuri în plată de 6.000 - 9.000 de lei
Nu există posturi mai bine sau mai prost remunerate. În România angajatorii sunt cei care provoacă discrepanțele uriașe între mediul privat și cel bugetar.Și se ajunge astfel ca două persoane care prestează practic aceeași activitate, dar în locuri diferite, să aibă salarii diametral opuse, ca valoare.
După 31 de ani, Primăria Botoșani a înregistrat la OSIM „Premiul Național de Poezie Eminescu”: Eminescu este al nostru, al tuturor / Dacă dorește să-l provincializeze, să-l facă de nivel local, să implice și aprozarul nu știu care...
După trei decenii în care manifestările dedicate Zilelor Eminescu au fost organizate de Fundația Culturală Hyperion, de anul viitor organizatorii ar putea fi alții.Primăria municipiului Botoșani, finanțatorul principal al acestor evenimente culturale, a devenit proprietară pe titulatura premiului.
Lichidare până la capăt: S-a scos la vânzare și o cale ferată din ograda orașului - O să vină romii până la urmă să o cumpereGALERIE FOTO
Cabinetul Individual de Insolvență (CII) ”Dascălu Constantin Lulu” continuă încercarea de recuperare a datoriilor SC Termica SA. La 11 ani de la intrarea în faliment a fostei societăți de termoficare a orașului, în patrimoniul acesteia încă se mai găsesc bunuri care pot fi valorificate.
Marea ”pilăreală”: Statul a uitat de concursuri, puzderie de instituții conduse de interimarii cu pile la partid
”Exercită cu caracter temporar”, ”promovare temporară”, ”delegare atribuții”, ”preluare sarcini”, toate aceste expresii sofisticate nu fac altceva decât să ascundă la Botoșani un fenomen care a luat amploare în pandemie. La conducerile a tot mai multe instituții sunt propulsați oameni fără concurs, dar cu carnetul potrivit de partid.
Loading...
„Omul care mânca două pâini” la companiile orașului, dat afară de la societatea în faliment care a îngropat Primăria în datorii
S-au câștigat și se câștigă bani frumoși la societățile Consiliului Local Botoșani, indiferent de situația lor financiarăDirectorul cu două salarii din termie și-a încheiat contractele de șef și a rămas doar cu statutul de angajat la Modern Calor
TRAGEDIA de la Huțani reprodusă după 41 de ani! Cât de pregătit e Botoșaniul să intervină la un accident de o asemenea amploare? – VIDEO 
Seria articolelor privitoare la cea mai mare tragedie rutieră a României se încheie cu un exercițiu de imaginație. Colonelul Decebal Muraru, inspectorul-șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) „Nicolae Iorga”, a participat alături de Botoșăneanul la acest demers după un salt în trecut, pornind de la momentul în care s-a aflat de accident. 
Afaceri cu șomeri anchetate de Poliție și Agenția de Integritate, angajați de la AJOFM prinși în morișca subvențiilor
Polițiștii botoșăneni desfășoară o anchetă care vizează modul în care mai multe societăți comerciale și o organizație neguvernamentală au încercat, și unele chiar au și reușit, să obțină subvenții de la bugetul de stat și cel european prin Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM).
Femeia aruncată printre cadavre care a înviat la morgă: Mama, tu ai fost moartă și ești vie, ce ai văzut acolo?VIDEO & FOTOGALERIE
Aproape 42 de ani trecuți din ziua accidentului de la Huțani nu au fost nici pe departe suficienți pentru ca Virgina Varvarei, astăzi pensionară, să uite clipele îngrozitoare prin care a fost nevoită să treacă. Povestea acesteia este probabil cea mai tulburătoare dintre toate cele ale supraviețuitorilor pe care Botoșăneanul a reușit să îi găsească și să îi intervieveze.
Șoferul din autobuzul groazei a murit sub ochii soției și a lăsat orfani trei copii, două amenzi – singurele pedepse pentru 48 de morți
Cea mai mare tragedie rutieră din istoria României a avut eroul său negativ. Pentru că în comunism sistemul nu putea fi decât perfect, cei care greșeau erau doar oamenii. Chiar dacă, atunci când vorbim despre șoferi de exemplu, erau nevoiți să circule cu autobuze vechi, pline de improvizații și cu anvelope noi, dar cu defecte de fabricație.
Loading...
Tragedia de la Huțani, dezvăluită în presa comunistă doar la anunțurile de condoleanțe: A fost tratat drept un accident de muncă
Tragedia de la Huțani nu a existat și totul a fost doar un vis urât dacă ar fi să ne luăm după presa botoșăneană din acea perioadă. Presă ce însemna de fapt un singur ziar care nu a pomenit ceva despre cel mai mare accident rutier din istoria României.
Adevărul făcut scrum! Dosarul accidentului de la Huțani TOPIT de Parchet și Poliție – GALERIE FOTO singurele IMAGINI de la tragedia rutieră
Autoritățile au distrus toate dosarele și documentele cu fotografii anexate, declarații de martori, expertize sau rezultate ale cercetărilor penale care au existat în urma celei mai mari tragedii rutiere din țara noastră.Accidentul rutier cu morți colective a avut loc la Huțani pe 29 iunie 1980, când un autobuz s-a răsturnat cu roțile în sus într-o mlaștină, iar în jur de 50 de oameni și-au pierdut viața.
PREMIERĂ: Colonelul Vasile Botezatu, dezvăluiri amănunțite despre ancheta celei mai mari tragedii rutiere a României: Era o situație de război! VIDEO
Jumătatea vieții i-a fost marcată colonelului botoșănean Vasile Botezatu de cea mai mare tragedie rutieră care s-a petrecut vreodată în România, la Huțani – Botoșani.A avut implicare directă în cercetarea ulterioară și, acum, la venerabila vârstă de 81 de ani, își amintește clar modul în care s-a derulat ziua de 29 iunie 1980.
Dezvăluiri după 4 decenii: Anvelopa care a explodat era nouă, ”autobuzul morții” avea doar o ușă și transporta oameni pe... motor
A doua zi după accidentul din 29 iunie 1980 de la Huțani s-a constituit o comisie de constatare tehnică a condițiilor în care s-a produs tragedia. Autobuzul a fost scos din apă cu o macara și transportat la garajul IJTL – Întreprinderea Județeană de Transport Local Botoșani.
Televiziunea Română a ajuns la Botoșani pentru cea mai mare tragedie rutieră din România: Sunt încă întrebări la care după 41 de ani nu se știe răspunsul GALERIE FOTO & VIDEO
Seria de articole inițiată de Botoșăneanul despre accidentul rutier care a avut loc la Huțani în 29 iunie 1980, când un autobuz cu circa 85 de persoane s-a răsturnat într-o mlaștină, a readus în atenția publică această tragedie unică în România prin proporțiile sale. Atunci când s-a produs, a fost înregistrat drept cel mai groaznic accident rutier de pe glob.
Dumitru Zmău în fața celei mai mari tragedii din carieră: Erau distruși. Oameni plângeau, țipau, răcneau. O nenorocire ca asta sper să nu mai prind în viața asta - VIDEO
Doar cei care au prins o bucată din comunism își pot aminti cum decurgeau călătoriile între localități sau cele interjudețene. Autobuzele plecau exclusiv din autogări, nu existau firme private, cum sunt în zilele noastre, pentru transportul călătorilor la orice destinație dorită. Nu erau bilete rezervate, aer condiționat sau altele de acest gen.
Acum se fac bani din expedierea pachetelor.
14 februarie 2022, 10:30
Ai uitat sa spui despre cei ce nu primeau bilet. Unii se laudau ca faceau si 2000 lei pe zi! Ehe, alte vremuri.
14 februarie 2022, 10:04
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Mă rog la bunul Dumnezeu să prind eu vremea în viaţă când se va reface Mitropolia Bucovinei la Suceava, pentru că merităm. Noi am avut-o. Sunteţi aici preoţi, care alături de noi, de mireni, avem această obligaţie să ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.9430 lei
USD
Dolarul SUA
4.7005 lei
CHF
Francul elveţian
4.9319 lei
GBP
Lira sterlină
5.7237 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4468 lei
XAU
Gramul de aur
274.3717 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2440 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2478 lei
AUD
Dolarul Australian
3.2317 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.6495 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1998 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6644 lei
Vremea
astăzi
Botosani
35.4 o C
Dorohoi
34.5 o C
Bucecea
34.8 o C
Darabani
34.0 o C
Saveni
34.9 o C
Ştefăneşti
30.8 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.