În urmă cu 22 de ani, într-o zi de 23 octombrie, poetul Horațiu Ioan Lașcu se stingea din viață, la vârsta de 33 de ani.
Horaţiu Ioan Laşcu (HIL, așa cum îi spuneau prietenii) s-a născut la data de 8 mai 1964 în oraşul Iaşi. Copilăria i-a fost marcată de bunicul său, eminescologul I.D. Marin. S-a stins din viaţă pe 23 octombrie 1997. Este înmormântat la Stâncești, lângă bunicul său.
Urmează cursurile primare în Botoșani. Începe cursurile liceale la Liceul Pedagogic Botoșani, iar în clasa a XI-a se transferă la Iași, la Liceul "Mihai Eminescu". După absolvirea liceului devine student al Facultății de Filologie, la Universitatea "Al.Ioan Cuza", Iași. Dupa facultate se angajează la Școala din comuna Todireni, județul Botoșani, ca profesor de limba română, unde activează până în anul 1990, când devine ziarist la cotidianul Gazeta de Botoșani, pentru o perioadă scurtă de timp. Timp de alte câteva luni se întoarce la catedră, unde va preda franceză, la Școala 6 Botoșani. Publică volumul "Înălțarea", care va fi lansat pe data de 15 ianuarie 1995, în cadrul Zilelor Eminescu.
În 1994 a fost angajat ca referent la Centrul Judeţean de Conservare şi Valorificare a Creaţiei Populare Botoşani, unde a lucrat până în octombrie 1997, când s-a stins din viaţă (23 octombrie 1997).
A debutat în revista Amfitrion din Botoşani în 1980. Au urmat colaborări la revistele studenţeşti din Iaşi, precum şi la Convorbiri literare şi Cronica. A fost redactor al revistei Hyperion – Caiete botoşănene în perioada 1991-1997 şi la revista Agora a tinerilor poeţi botoşăneni, în perioada 1992 -1994. A publicat poezii, proză, articole şi eseuri în revistele literare din România şi Republica Moldova.
Volume: Înălţarea, Ed. Padal-Elcom, 1995 (antum) – Premiul Filialei Iaşi a USR, 1996; Lacrima neagră, Ed. Axa, 1998, Cartea învierii, Ed. Axa, 2004 (postume), Poezii (ediţie definitivă), Editura Axa, 2005 si 2012, N-am fost niciodată al vostru (antologie), Editura Junimea, 2017.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Poezii de Horațiu Ioan Lașcu
numai de bine
despre poeți-mai puțin în ziua de azi
(absolvenții triști ai iluziei despre care se vorbește cu pioșenie
la ora cînd se-nchid cimitirele)
numai atît cît să poți afla ceva compromițător
numai atît cît să te poți îndrăgosti de o legendă sau
să înveți disprețul suveran ("O, rîsul satisfăcut al proștilor!")
numai atît cît în oglindă să-ți
batjocorești chipul cu o imagine
bat clopotele aici în singurătatea morții
mi-e a pelin și a sunete deșucheate
pe aceste pamînturi tîrzii peste care noaptea fluieră a pagubă
mai e puțin și va bate o altă înviere a simțurilor
(lămurește-ți unghiul adult al nașterii tale!)
în rest numai de bine
***
sărbători fericite sau dispoziții finale
săraca femeie așteptînd întoarcerea mea
de pe un front iluzoriu (bunicul meu se întorsese
cu mult mai devreme de pe unul adevărat) săraci cu toții sărăciți
de numele meu cel dintîi (așa îmi
macină mațele trecutul cel apropiat)
ies din noapte și o
noapte presimțită pe drept intră cu dreptul în mine
(privirii mele avide nimeni nimic nu i-a opus)
voi fi mai sărac decît voi cei din miezul luminii
liniștiți-vă
acum aproape că știu m-a întîmpinat adîncul hohot
al fîntînii
și-am rămas să-l adulmec
***
viciului i se vor descoperi toate motivațiile toate
explicațiile ascunse și posibile o
mulțime de lucruri vor fi dezvăluite și
vor ieși la iveală niște chestii de să te doară mintea
(taina nu se sfiește să cînte pe toate drumurile
ca o femeie ușoară)
dar
lăsați legenda să dăinuie-n pace să se strecoare și
să biruie
lăsați-o-n voia ei în plata domnului în
afara extazului vostru continuu mahmur
ea nu va muri decît o dată cu speranța
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
