1 aprilie 1941, în zi de Paşti. Soldaţii ruşi au deschis focul în oamenii care mergeau în procesiune spre România, ţinând sus, deasupra capetelor, crucile mari, pe care le luaseră din bisericile satelor lor.
Astăzi, 1 aprilie, este Zi națională în România, pentru cinstirea memoriei românilor.
Legea nr. 68/2011 pentru instituirea Zilei naționale de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.
Art. 1. - Se instituie ziua de 1 aprilie ca Zi națională de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.
Art. 2. - Cu prilejul Zilei naționale de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie se organizează comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte activități menite să cinstească memoria acestor români.
În perioada 31 martie-2 aprilie, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune vor difuza, cu prioritate, emisiuni despre perioada ocupației sovietice din Ținutul Herța, nordul Bucovinei și Basarabia, tratând evenimentele tragice menționate la art. 1.
1 aprilie 1941, în zi de Paşti. Soldaţii ruşi au deschis focul în oamenii care mergeau în procesiune spre România, ţinând sus, deasupra capetelor, crucile mari, pe care le luaseră din bisericile satelor lor.
"Nu am să uit niciodată Duminica aceea de Paşti. Şi acum o mai văd noaptea, în vis" (Ecaterina Suceveanu, o ţărancă din partea locului).
"Era Duminica de Paşti şi oamenii s-au strâns la biserica din sat", spune mătuşa Ecaterina.
"Au scos crucile mari şi prapurii şi au pornit în procesiune (spre România). Dar nu au ajuns niciodată acolo".
Femeia îşi aminteşte că trupele armatei sovietice au încercat de mai multe ori să oprească procesiunea, înainte de a ajunge la noua graniţă cu România.
"Oamenii din satele noastre au refuzat să se oprească. Şi-au ridicat crucile deasupra capetelor şi au mers spre moarte plângând". Soldaţii îi aşteptau în pădure, în cuiburi de mitraliere, gata să tragă la ordin. "Vărul meu a fost printre primii care au fost seceraţi. A fost împuşcat în cap, când încerca să acopere cu trupul lui un băiat din sat". Băiatul a fost unul dintre puţinii supravieţuitori care s-au întors în sat în noaptea aceea.
Despre masacrul de la Fântâna Albă, în VIDEO de mai jos:
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
