Blog
Covid, partenerul meu de viață din ultimele două săptămâni

Primul contact

De ce mi-a fost cel mai mult teamă, mi s-a întâmplat. Am avut și eu contact cu temutul (pentru mulți dintre semenii mei), virus SARS-CoV-2 care și-a făcut loc în căminul meu. Prima senzație a fost una de șoc, de panică, de nesiguranță, toate aceste sentimente amestecate cu o sumedenie de întrebări care mi-au venit în avalanșă în cap și cărora nu le-am găsit răspuns pe loc.

 

În ciuda numeroaselor informații la care am avut acces din postura de jurnalist. Statistici, măsuri, scheme de tratament, număr de cazuri, evoluții sau involuții la anumiți pacienți. Am învățat din mers ce este o furtună citokinică, însă la modul teoretic și în ce constă această parte din evoluția bolii. Nu mi-aș dori să o experimentez și nici să am o persoană dragă care să treacă prin această cumplită experiență în care aerul devine insuficient.

 

Am ajuns și la Spitalul Județean Mavromati, la Unitatea de Primiri Urgențe, pentru investigațiile suplimentare care se impun la suspecți sau pozitivi. Deși mi-am jurat să ocolesc cât de mult pot spitalul, în pandemie.

 

De gardă era medicul Monica Adăscăliței. Dincolo de postura de director de instituție sau politician (în măsură mai mică), Monica Adăscăliței este mai ales OM.
Cu un calm de neclintit, am urmărit-o cum s-a îngrijit de fiecare pacient din UPU și cum prin telefon încerca neobosită să găsească locuri în spital, pentru nefericiții care au făcut forma gravă a bolii. Locurile de pe secțiile covid sunt deja insuficiente.

 

Răspunde la fiecare apel care îi face telefonul să vibreze. Oferă indicații unor persoane care la rândul lor au contactat boala. Închide. Reia discuțiile din nou cu alți pacienți care o apelează. Viața ei în ultimele șase luni a fost la telefon, printre pacienți și conectată la anchetele epidemiologice care intră în sarcina DSP-ului.
Nu pare să obosească.

 


Spitalul arată ca la război. Teama se simte ca la ea acasă și plutește în aer. Personalul medical umblă în liniște pe holuri. O asistentă medicală căuta în grabă o targă. Toate erau ocupate și găsirea uneia libere devenise o misiune dificilă.

 

La un moment dat s-a anunțat că trebuie adus „un pozitiv” pentru rază. În UPU s-a resimțit un freamăt, personalul medical s-a îmbrăcat în grabă în combinezoane pentru a se proteja. Se auzea un oftat general. UPU a rămas culoar non-covid, în timp ce în buncărele din exterior sunt preluați pacienții pozitivi.

 

La introducerea pacientului infectat în UPU pentru a fi dus la rază, personalul medical atenționa puținii pacienți din interior să se ferească, să păstreze distanța. În urma tărgii, o asistentă dezinfecta continuu cu un pulverizator. În cabinet a fost ulterior introdus nebulizatorul pentru dezinfecția generală, procedură care durează în jur de o oră. Probabil și asta prelungește timpii de așteptare în spital, pentru pacienți.

 

Urmează două săptămâni de zile de carantină în care trebuie să mă obișnuiesc să trăiesc cu acest Covid-19 în casa mea. Să dorm cu el, să mănânc știindu-l aproape. Două săptămâni care mă rog să curgă lin, fără să fie nevoie să ajung la spital.

 

Cele 14 zile de izolare la domiciliu s-au scurs într-un ritm lent. Virusul SARS-COV-2 i-a luat locul soțului meu. Cum la test el a fost pozitiv, iar eu negativă, am încercat pe cât posibil să nu avem contact pentru a nu mă infecta și eu. El s-a izolat în dormitor care a devenit locul în care a rămas în toată această perioadă, eu am ocupat restul locuinței. Cățelul nostru se plimba de la unul la celălalt și chiar ne-am întrebat dacă nu ar putea să aducă virusul de la el, la mine.

 

Prima zi

 

din izolare am dedicat-o aprovizionării. Kilograme întregi de fructe și legume, diversitate de ceaiuri. Fără carne. Lămâi la discreție.


M-am obișnuit să pregătesc trei mese pe zi plus o gustare frugală pentru a ne menține în putere și pentru imunitate. Cumva eram pregătiți pentru întâlnirea cu Covid, încă din vară am luat regulat vitamine timp de trei luni de zile, pentru ca organismele noastre să nu cedeze. 

 

Și astfel a început rutina în compania virusului. Dimineața mic dejun, carafa de ceai, toate așezate pe masa portabilă, lăsate la ușă. Ușoară bătaie în ușă. Când îmi auzea pașii cum se îndepărtează soțul meu ieșea pentru a lua mâncarea. Când termina mă striga. Spălam tot și dezinfectam. La fel la amiază sau seara.

 

Mâinile mele se obișnuiseră cu apa și dezinfectantul și nu mă deranja usturimea. Pentru că simțeam mai degrabă teamă. Am conviețuit cu virusul dar și cu celălalt partener invizibil de viață: frica.
Frica de spital. Frica să nu facă soțul meu (sau eu) forma gravă a bolii. Frica să nu ne îmbolnăvim amândoi și să nu aibă cine să aibă grijă de noi. Frica de dimineață când deschideam ochii și mă „simțeam”. Să văd dacă simt ceva în neregulă, dacă am durere în gât, sau pornire de tuse. Așteptam câteva minute până îmi dădeam seama că poftesc tare la o cafea. Eram bine. 

 

După cinci zile

 

în care fiecare zi a fost asemănătoare cu cealaltă, soțul meu mi-a spus prin mesaj (vorbeam mai degrabă pe WhatsApp) că nu mai are gust. Și nici miros. Mi-am amintit de Andreea Esca cum a povestit cum și-a dat seama că are covid. I-am sugerat și eu soțului să miroase o sticlă de parfum. Nu l-a simțit.

 

Îi găteam cât mai diversificat și din felurile preferate pentru a trece mai ușor de cele 14 zile. Mânca mecanic, returna totul mulțumind și înghițea medicamente cu pumnul. Hidratarea a constat în carafe întregi de ceai, câțiva litri buni pe zi, pentru amândoi. Mă hidratam și eu și înghițeam la rându-mi pilule cu pumnul, însă vitamine.

 

Lui i-am pregătit un pulverizator în care am diluat foarte puțină apă și foarte mult spirt. Când ieșea din cameră, dezinfecta imediat tot ce atingea. Clanțele la uși mai ales sau întrerupătoarele. Recipientul galben i-a devenit lui partener zilnic.

 


Îmi lipseau discuțiile cu el. Era aproape de mine, la o cameră distanță și totuși atât de departe. Am trăit ca doi roboți în cele două săptămâni în care a fost nevoie să ne protejăm unul pe celălalt. Ne-am văzut la distanță de câțiva metri. Am petrecut perioade lungi în casă, amândoi cu măștile pe fețe.

 

După două săptămâni

 

Spre final, au venit și problemele casnice. Ni s-a stricat centrala termică și am avut probleme cu canalizarea, fiind înfundată scurgerea de la bucătărie. O problemă importantă având în vedere că aveam nevoie să gătesc. Problema la canalizare a culminat și cu o inundație în toată regula care a mai spart din monotonia izolării. Debusolați am încercat să ne obișnuim și cu problemele astea: cui puteam cere ajutor? cine se încumeta să intre într-o casă cu covid?!

 

Din fericire, soțul meu a fost unul dintre norocoșii cu formă ușoară, probabil și datorită vieții sale de sportiv. A avut simptome specifice virusului.

 

Eu... nu știu. Am avut și poate am fost asimptomatică sau pur și simplu chiar au funcționat măsurile pe care le-am luat noi,  doi soți care trăiesc în aceeași casă? Sunt curioasă, recunosc. Și o să îmi fac analize pentru a ști dacă am avut și eu boala. Și dacă lunile cu vitamine și-au spus cuvântul.

 

Acum că a trecut, nu pot decât să fiu recunoscătoare că acest episod din viața noastră s-a încheiat cu bine. Și că am rămas aceiași dinainte. Iar acest virus nu a reușit decât pentru scurt timp să ne zdruncine, însă fără urmări de durată.

 

Urmărește-ne și pe Google News

loading...
Directorul de la Casa de Pensii, MĂRTURII din iadul COVID: În prima fază simptomele au fost cumva neclare…
Explozie de botoșăneni în stare gravă de la coronavirus! Explicațiile medicilor: Posibilă modificare a tulpinei

 

DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL

download from google play download from apple store
Cât de onorabil mai este cetățeanul nostru de onoare?
Ce este mai onorabil?
Un târg al bătrânelor sărmane și al copiilor amărâți alergați prin păduri... pe când?!
Azi pe adresa redacției am primit un nou comunicat. Cu șefi de instituții care se încăpățânează în ideea târgului de produse agroalimentare în Piața Revoluției, prin ocuparea integrală a parcării. S-a găsit un nou prilej de „sărbătoare”. Și din nou, se face o deschidere oficială (?!). A câta oare, anul acesta?
Când donațiile ating limita ridicolului
Ajung la redacție după activitatea matinală de teren, în căsuța electronică de la una dintre paginile de socializare mă așteaptă un mesaj. De un la cont anonim ce nu poate fi asociat unei persoane vii și reale. Cu o rugăminte nobilă de altfel, așa se face că răspund, pentru că în general mesajele la adresa jurnaliștilor sunt injurioase.  
Rockerul care ne conduce a vrut să ne trimită la Monte Carlo, dar am ajuns la Jupiter
În programul de guvernare, în oferta electorală, oamenii aceștia spun niște lucruri, iar când ajung la guvernare fac cu totul altceva decât au promis.
Prima zi de școală cu tupeu se sărbătorește
Am scris astăzi despre banii aruncați pe fereastră de Consiliul Județean pentru laptopurile aleșilor. S-au cheltuit vreo 30.000 de euro pentru ca doar un singur ales să folosească acel computer primit de la CJ.
Ziua în care am devenit milionar
Prin 2009, când discutam cu un vechi prieten despre lansarea ziarului Botoșăneanul, m-a întrebat ”ce obiectiv aveți tu și Gaby cu ziarul ăsta?”. I-am răspuns pe nerăsuflate: ”un milion de cititori pe lună”.
Trăiască Poșta Română! Aventura „vieții” pentru o banală tavă din silicon
Recunosc, sunt o campioană a cumpărăturilor online și am depășit de mult bariera neîncrederii în produsele care arată extraordinar în magazinul virtual și dezamăgitor în pachetul livrat la ușă de curier. Bine, am avut și experiențe nefericite pe care mi le-am asumat, după care mi-am promis continuu că voi înceta să comand online, fără a mă ține de cuvânt de fapt. Însă au fost și comenzi mulțumitoare, în număr mai mare decât cele negative.
Un an de când ”#statiacasa doar o lună ca apoi să putem reveni la normalitate”. (Cât) Mai stăm?
Ieri s-a împlinim exact un an de când ”#statiacasa doar o lună ca apoi să putem reveni la normalitate”. După 12 luni ni se cere același lucru...
FC Botoșani, clienta nou promovatelor: Amenințări, geamuri sparte, campanie electorală, multe înjurături și puțin fotbal
De vreo cinci luni nu am mai câștigat un meci acasă. Am pierdut pe Municipal inclusiv cu nou promovatele UTA și FC Argeș.
Când te apucă greața de propria meserie
”Spre deosebire de alții eu am o meserie” este placa pe care am auzit-o de sute și sute de ori din partea unor parlamentari, prefecți, președinți și vicepreședinți de Consiliu Județean, primari și viceprimari. Este răspunsul standard pe care îl dau atunci când sunt întrebați: ”ce o să faceți dacă nu obțineți un nou mandat?”.
Nu v-ați mirat când 22.000 de botoșăneni au votat un ”senzațional” care le-a promis câte 20.000 de euro la fiecare și vă mirați acum?
Pentru cei care încă se mai miră de votul botoșănenilor...
La 5 ani de la #Colectiv, 10 oameni au ars la urgențe, într-un spital... Singura speranță rămasă vine de la ”Flăcările iadului”
Tocmai s-au împlinit 5 ani de la tragedia din #Colectiv, în care au murit peste 60 de oameni și la câteva zeci de minute după incendiul de la spitalul din Piatra Neamț deja se discuta despre transportul pacienților arși în străinătate.
Mortul primar
La Botoșani, primarul PNL se plânge că i-au fost furate voturile la alegerile organizate chiar de Guvernul PNL.Și tot la Botoșani, PSD-iștii susțin că n-au furat nici măcar un vot, dar refuză renumărarea.
”Golaniada” și curiosul caz Valeriu Iftime: când trebuie să vorbească și când trebuie să tacă un om de afaceri
Avem câteva mii de candidați la alegerile locale din acest an, dar vedeta absolută pare să fie un om care nu a intrat în bătălia electorală, cel puțin din postura de candidat. Nici acum, nici în 2016 și nici în vreun alt an.
Talibanii vor iar la Primărie și CJ... după 20 de ani botoșănenii au de ales cam între aceiași oameni ca în anul 2000
Vă propun o scurtă întoarcere în timp pentru a înțelege mult mai bine ce se întâmplă astăzi și, mai ales, de ce nu se întâmplă mai nimic bun în Botoșani la nivel macro și de ce am ajuns să batem pasul pe loc de atâția ani și să privim cu jind la alte zone din România.
Vorbim puțin și despre numărul record de teste efectuate?
Discutăm zi de zi de noile recorduri de infectări. Nu se amintește însă aproape deloc sau se trece în plan secundar faptul că, aproape la fel de des se stabilesc și noi recorduri la numărul de teste efectuate.
Corona-jurnal: Pandemia nesimțiților
Noi nu trebuie să uităm un lucru: La Botoșani avem al patrulea cel mai mare număr de infectări la nivel național. Dacă ne raportăm la numărul de locuitori suntem chiar pe 3 la nivel național. Nu se poate!
Corona-jurnal: Am ieșit din Starea de Urgență și am intrat în Starea de Demență
De obicei îl recunoști după rubrica ”studii”, unde se laudă cu ”Școala vieții”.Nu este nici epidemiolog, nici medic de vreun fel, nici biolog. Nu este nici profesor de biologie, fizică sau chimie și nici inginer în tehnologia informației.Schimbă vreo trei-patru locuri de muncă într-un an fiindcă nu a găsit încă patronul care să se ridice la înălțimea așteptărilor sale.
Corona-jurnal: Cum am devenit un județ plin de eroi
Au trecut vreo șapte săptămâni de la instituirea Stării de Urgență, iar Botoșani a devenit un veritabil județ al eroilor. De la primari la parlamentari și de la ei la o mulțime de oameni care au inițiat strângeri de fonduri, cu toții ne vorbesc despre ”eroi”. ”Eroi” în numele cărora se claxonează la ore fixe prin oraș, se fac colecte mai mult sau mai puțin publice, se fac achiziții directe în loc de licitații.
Corona-jurnal: Afacerea politică ”starea de urgență” - cum folosești Covid-ul ca să muți alegerile și să schimbi o directoare
Austria, cu de trei ori mai multe infectări decât România, începe să ridice restricțiile, Iohannis mai bagă o stare de urgență... haideți să vedem de ce.
Hello. And Bye.
13 ianuarie 2021, 15:58
Dacă nu erați unul dintre jurnaliștii cunoscuți ai Botosaniului, ati fi avut poate marea ”șansă” sa-i cunoașteți pe ”marii oameni” din sănatatea botoșăneană la adevăratul lor nivel profesional. Așa, v-ați ales cu ”periuța”.Bine că forma a fost ușoară, marele dv noroc!
28 decembrie 2020, 10:45
bun ai mers la UPU. si cei de la UPU ti-au recomandat un tratament? eu nu cred ca ajuta doar ceaiul, lamaia si fructele. doamne fereste, in caz ca am ghinionul unui covid si daca sunt un pic norocos sa nu fie din ala urat, as prefera sa nu calc in spital. acolo e groaznic, dezolant, cosmar, poti veni mai grav decat te-ai dus, sau efectiv sa mai iei vreo cativa carcalaci.
12 decembrie 2020, 17:45
Ufff! Ce-am alergat, da l-am prins pe Famucii specialistul în Cavit-7 de la Casa Albă, Don Doctor nu mai am miros! Ce să fac? Fraiere! Ai un guturai şi ai nasul înfundat, suflă mucii şi gata. Don Doctore da spuneai matale de purtat mască şi de distanţare socială. Fraiere! Mănânc şi eu o pâine albă la Casa Albă!
30 noiembrie 2020, 15:03
Îţi doresc multă sănătate şi un sac de bani, îi meriți, mai făcut să lăcrimez!
30 noiembrie 2020, 12:05
Felicitari si ma bucur ca s-a terminat cu bine, va ureaza in continuare multa sanatate, un botosanean care a fost tratat fiind in forma grava, de catre dr. Morcov si dr. Traci, carora le multumesc enorm, pentru profesionalismul si rigoarea de care au dat dovada, impreuna cu personalul de la sectia infectioase. Deasemenea trebuie sa remarc profesionalismul Dr.Turcanu de la UPU si a dr. sef sectie radiologie care deasemenea au actionat deosebit. Doamne ajuta.
23 noiembrie 2020, 17:12
Informatii valoroase! Asta ca să știm și noi cam ce ni se poate intâmpla in caz de... Și este bine atunci când totul se termină cu bine! In Botoșani, se pare că, majoritatea medicilor sunt OK. Din expierența mea , cei de la pediatrie sunt profesionisti 100%. Si empatia fiind inclusă in ceea ce inseamnă profesionalism.
18 noiembrie 2020, 11:39
Sondaj
Ar trebui Primăria Botoșani să demoleze garajele?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Din aceste situații reiese clar următorul aspect: și în 2022 Consiliul Județean Botoșani a fost de departe cel mai departe investitor din județ cu o sumă de 60 de milioane de euro. Vom continua pe aceeași cale și în acest an ...
fashiondays.ro
Curs valutar
acum 2 zile
EUR
Euro
4.9491 lei
USD
Dolarul SUA
4.5463 lei
CHF
Francul elveţian
4.9573 lei
GBP
Lira sterlină
5.6256 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4100 lei
XAU
Gramul de aur
289.4390 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2471 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3000 lei
AUD
Dolarul Australian
3.0446 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3557 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2103 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6645 lei
Vremea
astăzi
Botosani
16.2 o C
Dorohoi
16.5 o C
Bucecea
15.9 o C
Darabani
14.0 o C
Saveni
15.8 o C
Ştefăneşti
12.5 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2023 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.