(P) În urmă cu câteva luni, în New York Times, apărea un material despre trei femei scăpate din „lagărul” Coreei de Nord și care explicau unei lumi șocate motivul pentru care Kim Jong-un a interzis în țara sa purtarea blugilor, printre altele. Avea o problemă mai ales cu blugii rupți sau cei „skinny”.
Deși s-a dovedit a fi o versiune hiperbolică a ceea ce s-a întâmplat de fapt, cele trei tinere care acum trăiesc în Coreea de Sud au declarat că ideea că blugii simbolizează un fel de rebeliune pentru un viitor diferit pentru cetățenii nord-coreeni nu este la fel de exagerată precum ar putea apărea.
„Când am trăit în Coreea de Nord, nu am avut niciodată libertatea de a purta ceea ce îmi doream, dar niciodată nu am pus asta la îndoială, pentru că nu știam că există libertate”, a spus Jihyun Kang, 31 de ani, care a crescut în Chongjin, al treilea oraș ca mărime din Coreea de Nord.
Kang a văzut mai întâi o astfel de libertate când era în vacanță la Muntele Paektu și a văzut un străin. „Am fost convinsă că este un om fără adăpost, deoarece în Coreea de Nord doar cerșetorii purtau haine rupte”, a spus ea. „Însă tatăl meu mi-a spus că este scump pentru străini să viziteze Coreea de Nord și a presupus că blugii au fost rupți ca o formă de stil”.
Kang a spus că a fost prima dată în viața ei când a reflectat asupra acelui cuvânt - „stil” - și întrebările au determinat-o să-și pună întrebări mai ample despre identitatea ei și despre semnificația eliberării personale care a determinat-o în cele din urmă să ia decizia de a părăsi țara.
Nu este singura. Kang Nara și Yoon Miso, celelalte două tinere care au părăsit Coreea de Nord în Coreea de Sud, au recunoscut la rândul lor rolul modei în idealurile de libertate ale nord-coreenilor.
Deși sunt disponibile puține informații despre industria modei din Coreea de Nord, stilurile din țară variază semnificativ de la o provincie la alta și de la o clasă socială la alta. De exemplu, în Phenian, capitala intens controlată în care locuiește elita, moda arată foarte diferită de cea din restul țării, unde aproximativ 60% dintre cetățeni trăiesc în sărăcie absolută.
Cetățenii nord-coreeni primeau cândva rații de îmbrăcăminte de la stat - costume din două piese de tip uniformă în câteva culori închise - dar când economia s-a prăbușit la mijlocul anilor 1990, oamenii și-au dezvoltat propriul sistem de piață locală și, de atunci, există o varietate mai mare de opțiuni.
Există, de asemenea, o piață neagră activă, cu articole de make-up, stick-uri USB care stochează conținut străin și, de asemenea, „haine interzise”.
Legile și pedepsele din Coreea de Nord nu sunt publice, deci nu este clar ce îmbrăcăminte și accesorii sunt ilegale. În schimb, există directive care interzic „articolele care reprezintă idei capitaliste”, menționate în Rodong Sinmun, ziarul de stat al țării. Organizații precum Liga Patriotică a Tineretului Socialist au interpretat mult timp acest lucru pentru a include fuste mini, cămăși cu expresii în limba engleză și cele mai multe tipuri de blugi.
Timp de decenii, cei care au îndrăznit să se îmbrace în afara normelor s-au confruntat cu jena publică sau cu închisoarea dacă au fost prinși. Kang își amintește, de exemplu, de un moment în care a trebuit să implore un ofițer de patrulare să o salveze de la o ședință de umilință publică după ce a fost prinsă în pantaloni albi de blugi.
„Dacă voiam să port ceva, cum ar fi blugii, trebuia să o fac pe furiș”, a spus Kang.
Yoon, care este din Hyesan, a spus că a primit prima sa pereche de blugi - albaștri și evazați - de la un vânzător când avea 14 ani. „Într-o zi, am asortat blugii cu o bluză viu colorată și m-au prins”, a spus ea.
Un oficial din Liga Tineretului Patriotic Socialist i-a tăiat pantalonii într-o sesiune de umilință publică, a făcut-o să-și ceară scuze public și i-a anunțat școala, unde a fost „reeducată” cu privire la pericolele „ideilor capitaliste și burgheze”.
Astfel, în prezent, în Coreea de Nord, blugii se poartă „ilegal” și doar versiunile cele mai „cuminți” ale acestora: cât mai închiși la culoare și cât mai „clasici”. Nimeni nu-și permite, bărbat sau femeie, să riște cu blugi rupți sau blugi strâmți pe picior.
