Botoșănenii care nu s-au întors acasă din alte țări spun că situația este dificilă, dar că este nevoie de calm și, mai ales, de speranța că totul va fi bine.
Spania, Italia, Germania sunt printre țările afectate de COVID-19, cu zeci de mii de persoane infectate și morți al căror număr de la o zi la alta devine tot mai îngrijorător.
Ieri, bilanțul în Germania ajunsese la 26 de morți, iar numărul total de cazuri de coronavirus depășise 10.000. Cancelarul german Angela Merkel a transmis, într-un discurs televizat, că Germania se confruntă cu cea mai mare provocare de după Al Doilea Război Mondial.
Și în Germania, ca în mai toate țările afectate în această perioadă de pandemia COVID-19, se află numeroși români. Mulți dintre ei din Botoșani.
Roxana Gherasim a activat ani la rând, ca profesor, în Botoșani. De o vreme trăiește și muncește alături de soțul ei în Germania. Până nu de mult venea foarte des acasă, fiind atașată de prieteni, foști colegi și elevi, dar și de biserică.
Astăzi, România se vede de departe, cu spaimele și cu fricile pe care le trăiesc și cei de acasă. Acasă unde, totuși, situația nu este la fel de gravă ca în Germania.
Omenii trăiesc diferit în aceste zile. Unii poartă cu ei speranța că totul va fi bine. Alții își sporesc frica și se gândesc la tot ce e mai rău.
”Încă suntem bine aici, dar nu știm ce ne așteaptă. Lumea se va împarți. Binele și răul se vor lupta, acum mai mult că niciodată! Eu, visătoarea de altădată, am lacrimi în ochi. Lacrimi de neputință. De neputința de a ajuta la o minimă schimbare a mentalității celor de lângă mine”,
Roxana Gherasim, Germania
Este dureros, spune botoșăneanca, să privești în aceste zile către bătrâni. Vulnerabili nu doar ca vârstă, ci și din punct de vedere social.
”În România ținta sunt bătrânii, acum fotografiați cât pentru toată munca lor de zeci de ani de zile. În care au fost mai mult sau mai puțin văzuți. Nu pot să nu mă gândesc și la suferința lor. Sunt bătrâni care nu mai au copii, sunt bătrâni care își îngrijesc copiii bolnavi, sunt bătrâni speriați, sunt bătrâni care nu mai au pe nimeni! Sau sunt bătrâni care își sprijină cum pot perciunii albi pe umerii altora la fel de împovărați și de griji, dar și de ani. De ce doar pe ei îi văd unii jurnaliști?”,
Roxana Gherasim, Germania
Însă durerile nu sunt doar în țară. Un român din Germania, de pildă, s-a gândit că e momentul să profite de situație. Așa a ajuns să vândă cea mai scumpă făină. Și asta fără să simtă vreo jenă, nici măcar față de conaționalii săi.
”Aici, în Germania, m-am dus chiar astăzi la un magazin românesc să cumpăr drojdie. Nu am mai găsit. Însă, pe geam era un afiș: poți cumpăra un sac de făină, numai dacă faci cumpărături de 100 euro. A DURUT cumplit! Am vorbit cu proprietarul acestui magazin românesc. Inutil! A ținut să-mi explice că își poate selecta clienții. Da! Poate! Oricum, e o junglă din care vom ieși. Important e cum! Ne vom îmbolnăvi? Eu sper să fim însetați de dragostea pentru Hristos!”,
Roxana Gherasim, Germania
Cu toate acestea, viața se scurge cu toate ale ei. Oamenii merg la lucru și încearcă să își facă zilele frumoase, pentru a trece cu bine peste toate încercările.
”Eu merg la muncă! Zilnic, 8 ore! Da! Trebuie să fiu acolo. Sunt alții care au nevoie și de mine! O fac cu bucurie. Nu mă tem că mă voi îmbolnăvi. Când faci bine, ești ferit. Și dacă o fi să mă îmbolnăvesc, măcar am trăit frumos! Nu doar pentru mine! Știm că vom muri. Toți vom muri. Nu știm când! Uite, se poate întâmpla chiar mâine! Acum, mai mult că niciodată, gândul acesta: știi să trăiești frumos?”,
Roxana Gherasim, Germania
E forfotă în magazine. Se fac provizii, dar se respectă indicațiile. Lipsesc multe produse. Îngrijorarea se citește pe chipul tuturor, dar oamenii își mai oferă unii altora zâmbete de încurajare.
”În magazine, încă e forfotă, deși multe produse lipsesc sau poți cumpăra, pentru că ești RUGAT, doar câte 1, 2 produse din fiecare. Există afișe în marile magazine cu acest indemn. Lumea zâmbește în continuare, deși toți au temerile lor”,
Roxana Gherasim, Germania
Nu s-au închis bisericile, chiar dacă numărul credincioșilor s-a redus considerabil. Însă și aici sunt respectate toate cerințele, inclusiv cele pentru programarea la spovedanie.
”Slujbele se țin cu un număr mic de participanți. Spovedania trebuie anunțată/programată din timp. La medici, acum patru zile nu se purtau măști! Nu se amâna niciun termin deja existent”,
Roxana Gherasim, Germania
Mesajul botoșănencei pentru cei de acasă? Trebuie să fim umani, empatici, să ne ajutăm între noi și, mai ales, să nu renunțăm la rugăciune: ”Un ochi plânge, altul zâmbește. E o realitate cu o... morală! Important e să o vedem și să ne ajutăm reciproc să o descifrăm. Târziu e doar dacă așa hotărăște și când hotărăște Dumnezeu. Avem nevoie de rugăciune și de luciditate. Ne întâlnim în rugăciune! E salutul meu pentru oamenii dragi mie”.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL:
