A vizitat numeroase țări și a vrut să cunoască mai multe culturi, stiluri de viață și personalități de oameni. Ceea ce se întâmplă în țara vecină l-a determinat să pășească pe un alt drum, unul extrem de periculos.
Botoșăneanul Gheorghe Iavorenciuc se îndreaptă către Kiev, pe post de călăuză și traducător. Este vorbitor de ucraineană și stăpânește inclusiv arta cititului în această limbă slavă.
A pornit ieri și urmează să petreacă câteva zile în inima războiului ucrainean.
Pe drum banda proprie de circulație (spre vest) este aproape goală. Sensul opus însă este înțesat de mașini, iar ooate mașinile întâlnite au însemne pentru refugiați sau cuvântul „copii” în geam.
Gheorghe Iavorenciuc și-a început un fel de jurnal de război cu filmulețe video și fotografii surprinse prin localitățile prin care trece, în drumul spre Kiev.
A fost la Vinitsa și a pornit spre Jitomer unde se află și în aceste momente.
”Am ajuns cu bine în Vinnitsa. Șase ore printre o mulțime de filtre, baricade și coloane imense de 20 km de mașini îndreptându-se spre Vestul Ucrainei. Nu e nici un loc de cazare. Am fost primiți într-un centru de refugiați. Impresionat profund de inocența copiilor în fața ororilor războiului”
Pe drum, la plecarea spre următorul punct, remarca:
„se schimbă situația, nu se mai vede niciun om pe stradă, la ora 7:00 totul este adormit, doar cu permis special de la comandant se mai poate trece”.
Odată cu înaintarea spre capitala Ucrainei, oamenii pe stradă sunt tot mai puțini. În Jitomer au fost bombardate școli, spitale și case civile.
Spune că se află la 120 km de Kiev. La un moment dat, pe filmarea lui Gheorghe Iavorenciuc se aud sirenele. Aleargă și este auzit cum spune:
„Și acum sirenele și alergăm toți, fugim toți la adăpost. Încă o bombă s-ar putea aici în fața noastră să cadă, aici lângă sediul Guvernului local. Repede să fugim. Fuge toată lumea, toată lumea fugim. Să ne băgăm aici, să nu ne omoare. Au sunat sirenele, noi suntem aici sub sediul Guvernului local”.
S-a salvat într-un adăpost subteran alături de persoanele pe care le însoțește.
L-am întrebat pe Gheorghe Iavorenciuc dacă drumul spre război este pentru el o experiență de viață.
„Eu nu am experiențe. E stil de viață, periculos. Sunt eu, vreau să cunosc prin proprie analiză. Nu e curaj, e doar înțelepciune”, a răspuns Gheorghe Iavorenciuc.
În materialul video de mai jos se pot vedea imaginile surprinse de botoșăneanul Gheorghe Iavorenciuc și cum arată războiul. De aproape.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
