Cei vizați ripostează și spun că, la Botoșani, nu și-au făcut decât datoria față de ”patrie și popor”. Și că tragerea lor la răspundere, după 1989, nu prea ar fi justificată: nu mai sunt membri de partid și nici nu se află în funcții publice.
Paul Goma avea doar 21 de ani când a fost arestat prima dată, în 22 noiembrie 1956, ca urmare a manifestaţiilor studenţeşti anticomuniste declanşate în contextul revoluţiei din Ungaria. Student al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, avea să fie condamnat la doi ani închisoare corecţională pentru „delictul de agitaţie publică”, pedeapsă urmată apoi de domiciliu obligatoriu (DO).
În 1977 îl regăsim, din nou, în primele rânduri ale rezistenţei anticomuniste româneşti, moment fixat în istorie prin Scrisoarea de solidarizare cu Charta’77 din Cehoslovacia (ianuarie 1977), dar și prin numeroase alte scrisori și declaraţii împotriva regimului lui Nicolae Ceauşescu.
(Paul Goma în tinerețe)
Revine peste mai puțin de două săptămâni cu o altă Scrisoare deschisă, de data aceasta adresată participanților la Conferința de la Belgrad (8 februarie 1977). Este din nou arestat, apoi forțat să părăsească România, la 20 noiembrie 1977. Ajuns în Franţa, continuă protestele împotriva dictaturii ceauşiste.
Scrisoarea deschisă din 8 februarie adresată participanţilor la Conferinţa de la Belgrad este asumată, inițial, de 8 persoane. Printre semnatari, Paul Goma și Ana Maria Năvodaru, viitoarea soție a lui Paul Goma. A doua zi, pe 9 februarie, scrisoarea se aude la Radio “Europa Liberă”.
Pentru că situația pare să scape de sub control, este activat dispozitivul Securității, care primește ordin să aplice urgent tehnicile de descurajare a unor acte similare. Încep ședințele inopinate în școli, universități, dar mai ales în fabrici și uzine. Ceauşescu însuși va ține o cuvântare în care va condamna „elementele declasate şi trădătorii de patrie”, cu trimitere clară către Paul Goma.
După o perioadă de hărțuire, Paul Goma este arestat, la 1 aprilie 1977. Acuzat de ”trădare de patrie”.
Peste 200 de români semnaseră și aderaseră deja la Scrisoarea către Conferinţa de la Belgrad din 8 februarie. Printre ei și botoșăneni.
Chiar a doua zi după arestarea lui Goma, la New York au loc manifestaţii în sprijinul românului. La 11 aprilie i se schimbă încadrarea juridică: „trădare de patrie” și „complot urmărind răsturnarea orânduirii de stat”. Urmează noi proteste de solidarizare la New York și Paris, presa internațională îi consacră lui Goma pagini generoase.
Presiunea dă rezultate și, la 6 mai 1977, Paul Goma este eliberat din închisoare. Peste două săptămâni este forțat să părăsească România, împreună cu familia. Nu își va mai vedea țara niciodată, sfârșind la Paris, în noaptea din 24 spre 25 martie 2020.
La scurt timp de la Scrisoarea către participanții la Conferința de la Belgrad, românul Paul Goma se auzea la Vocea Americii, într-un interviu realizat de Mircea Carp.
Iată un fragment din interviul difuzat pe 23 februarie 1977:
P.G: … în continuare sunt foarte multe semnături pe care deocamdată nu pot să le divulg. Nu este un bluf, ci situaţia este foarte complicată şi vreau să vă explic…
M.C.: Da.
P.G.: Autorităţile încearcă pe toate căile… De pildă, îmi permit acum să vorbesc cu străinătatea, am dat un interviu agenţiei France Press, aşa, la mine au putut pătrunde zilele astea gazetari străini, dar nu pot să pătrundă români…
M.C.: Îhî…
P.G.: În momentul în care ajunge vreun doritor de semnătură aici este…, nu ştiu exact ce i se întâmplă, dar nu mai ajunge până la mine…
M.C.: Care era semnificaţia mişcării dumneavoastră şi cum evaluaţi această situaţie pe care Occidentul o numeşte situaţia disidenţilor? Vă convine acest nume sau nu?
P.G.: Ăăă, nu nu-mi convine, dar nu am găsit alt calificativ sau alt termen. Dacă aş încerca să dau o definiţie a ceea ce facem noi, nu este ceva subversiv, pentru că noi nu vrem răsturnarea guvernului, ci noi vrem la urma urmei, ne-am institui într-un fel de ajutoare, într-un fel de comisie de control - mă rog, a fost acum şedinţa lor -, pentru urmărirea de punere în aplicare a legilor existente, a legilor în vigoare pe hârtie, dar nu sunt în vigoare în realitate.
Mărturii ale acelor vremuri, la Botoșani și în multe alte orașe din țară, ies la iveală. În luna noiembrie a anului 2008, pe rolul instanței de Contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București se derula, în ședință publică, acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu Ilie Radu.
La data procesului, Ilie Radu avea 78 de ani. Potrivit arhivelor CNSAS, în anul 1959 avea grad de căpitan în cadrul Direcției Regionale Suceava, pentru ca după 1968 să îl regăsim la Botoșani ca șef Securitate, ca locțiitor șef de inspectorat sau locțiitor șef Securitate. În perioada 1974-1976 era locotenent-colonel, la serviciul 1 șef serviciu în cadrul IJ Botoșani, iar peste doi ani – 1978, colonel la serviciul 2, tot ca șef serviciu.
A trecut în rezervă la începutul lunii mai 1989, cu gradul de colonel și având funcția de șef politic al șefului IJ Botoșani.
Potrivit solicitării CNSAS din 2008, sentința avea să constate calitatea de lucrător al Securității a lui Ilie Radu.
Împotriva solicitării CNSAS, Ilie Radu preciza atunci că a lucrat în cadrul MAI, însă în alt profil de muncă, ”fiind numit prin ordin, nu în profil de securitate, și în virtutea funcției ocupate și-a respectat obligațiile care îi reveneau din jurământul militar depus față de patrie și popor”.
Mai mult, Ilie Radu completează că nu face parte din nici un partid politic și nu îndeplinește nici o funcție publică, fapt care nu ar justifica cercetarea sa și nici tragerea la răspundere pentru faptele comise în urmă cu zeci de ani.
Atribuțiile de serviciu, în virtutea jurământului militar depus ”față de patrie și popor” nu erau, însă, așa de inocente precum lăsa să se creadă Ilie Radu.
Mai exact, în cadrul acestor atribuții, acesta derulase acțiuni informativ-operative diverse. Printre acestea, identificarea și verificarea persoanelor de pe raza județului Botoșani care aderaseră sau intenționau să semneze scrisoarea trimisă de Paul Goma Conferinței de la Belgrad.
Iar acțiunea lui Ilie Radu nu fusese una doar de fațadă, ci dăduse și rezultate. Astfel, au fost identificate opt persoane ”care au comentat favorabil și au exprimat acordul față de cele întreprinse” de Paul Goma.
Și asta nu era tot. A mai adus în vizorul Securității și alți suspecți, asta în timp ce demarase o acțiune pentru identificarea autorului a opt scrisori expediate de la Botoșani pe adresa lui Paul Goma.
Nu a durat mult și, datorită metodelor folosite de Ilie Radu, s-a reușit chiar identificarea mai multor persoane, asupra cărora s-au întreprins ”măsuri de prevenire a unor eventuale acte ostile din partea acestora”.
”În temeiul funcției îndeplinite, pârâtul (Ilie Radu, nota red.) a coordonat activitatea de supraveghere a mai multor persoane care au aderat sau și-au exprimat convingeri, au avut atitudini sau idei contrare regimului comunist, susținând convingerile exprimate de către dizidentul Paul Goma în scrisoarea trimisă în cadrul Conferinței de la Belgrad. Astfel, ofițeri din cadrul Direcției Inspectoratului Județean Botoșani, condusă de către pârât (Ilie Radu, nota red.), au desfășurat activități de identificare a autorului a 8 scrisori expediate la 3.04.1977 pe adresa lui Paul Goma, prin care o persoană anonimă își exprima adeziunea la acțiunile întreprinse de acesta”.
Au fost mobilizate numeroase surse și resurse ale Securității. A fost verificat ”îndeaproape” un ”jurist de profesie” urmărit ”cu prioritate”. Se pare că juristul era cunoscut prin opiniile sale contrare regimului și ”aderent al ideilor și opiniilor liber exprimate” de către unii deja condamnați pentru atitudini contrare regimului și recunoscuți în medii restrânse ca fiind dizidenți ai regimului comunist.
Potrivit cercetărilor CNSAS, rezultă că, în cadrul acțiunilor de urmărire, nu doar că s-a adus atingere libertății de asociere, de expresie a convingerilor sociale, economice, politice și religioase, dar chiar ”le-au pus în pericol viața și sănătatea, cunoscute fiind cazurile în care persoanele au manifestat atitudini contrare regimului au avut prejudicii materiale și morale serioase”.
Concluzia CNSAS în fața instanței era clară: Ilie Radu a avut calitatea de ofițer al Securității și a desfășurat activități prin care ”a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității”.
În ziua de 17 noiembrie 1977, Paul Goma dă un nou interviu la Vocea Americii, de data aceasta din Paris. Același Mircea Carp îl întreabă din nou despre soarta celor care s-au solidarizat cu acțiunea de la București. Ce s-a întâmplat cu semnatarii Scrisorii, ”opt la început, 200 până la urmă”.
”Acum încerc cu prietenul meu din Paris, care m-a ajutat foarte mult a face cunoscută mişcarea noastră, să reconstituim şi să vedem ce s-a întâmplat cu fiecare, pentru că, sigur că eu fiind ceva mai cunoscut, am putut să obţin o viză turistică. (…) Nu ştiu şi trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu unii dintre semnatarii care, ştiu eu, erau din Ploieşti, erau din Suceava sau cine ştie de unde. Şi asta vrem să facem şi dăm publicităţii o listă cu persoanele de care nu ştim că ar fi intrat sau că ar fi ieşit, de care nu ştim nimic, în legătură cu care aşteptăm să aflăm veşti”, răspunde Paul Goma.
S-a schimbat ceva în România? Acțiunea lui Goma și a susținătorilor săi a influenţat în vreun fel situaţia din țară? Goma este convins că actul de curaj a avut efect în România, chiar dacă s-a făcut doar ”un mic pas înainte”.
”Nu ştiu dacă au influenţat situaţia din România în sens de a o face mai bună. Cred că invers, deocamdată. Dar faptul că oamenii şi-au dat seama că se poate să te plângi, că se poate să spui adevărul fără să se întâmple foarte mare lucru, în afară de, ştiu eu, o arestare, cu care noi suntem oarecum obişnuiţi, totuşi, cred că este un câştig. În continuare nu ne putem compara cu cehii, cu polonezii, dar faţă de românii care eram până acum cred că s-a făcut un mic pas înainte”, spunea Paul Goma în 17 noiembrie 1977.
Cert este că, în anul 1977, Ceaușescu s-a speriat nu doar de scrisoarea lui Goma adresată Conferinței de la Belgrad, ci mai ales de impactul pe care cuvintele scriitorului l-a avut în toate colțurile țării. Până la Botoșani.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
