Mânați de griji și nevoi, românii au uitat de pandemie și de la primele ore ale dimineții își așteaptă rândul la îmbarcare.
Destinația zborului e Birmingham, iar de acolo urmează să fie prealuați de autobuzele care îi vor duce la fermele unde urmează să lucreze în următoarele luni: „Nu coronavirusul ne omoară, ci foamea, salariile de aici”, spun oamenii .
Din Brașov, Olt, Botoșani, Suceava, Iași, Călărași, Buzău, Ialomița, 203 români pleacă în Anglia ca să culeagă fructe pe bani pe care în România nu i-ar câștiga, spun ei. Pentru unii, e primul an în care merg la cules de fructe în afară, alții lucrează în domeniu și cu aceeași firmă de mai bine de opt ani.
Încă de la primele ore ale dimineții, oamenii își așteptă rândul ca să li se verifice temperatura. N-au reușit să respecte pe deplin distanța în afara aeroportului, însă în interior au fost îndrumați și s-au format mai multe cozi. „Vă rugăm, păstrați distanța de 1, 5 m”, se aude în difuzoarele din interiorul aeroportului.
La intrare, echipat cu mască, l-am găsit pe Aurel, alături de doi prieteni. De șapte ani, bărbații merg în Marea Britanie la culesul fructelor: zmeură, căpșuni, cireșe. Firma cu care lucrează le plătește zborul, cazarea și mâncarea. Trebuiau să plece acum câteva săptămâni, dar avionul li s-a amânat. Nu le e frică de virus, ci mai degrabă că în țară nu aveau locuri de muncă.
„Ce să facem în România? Să murim de foame? Avem copii, ne e greu aici. Firma e serioasă, altfel nu plecam. Avem totul asigurat. Aici, în țară, sunt multe probleme. Nu avem locuri de muncă.Nu ne duceam dacă nu cunoaștem, aici știm care e ferma. Am fost mulțumiți de condiții, de tot până acum. Reușim să punem un ban deoparte, facem o cameră frumoasă la copii. Le oferim niște condiții mai bune. Aici ne luau la mișto, ce să facem cu un milion la zi?”,
spune Aurel, unul din bărbații care pleacă să muncească la o fermă de fructe din Stafford.
Un trai mai bun: „Decât un milion pe zi, mai bine 300 de lire acolo pe săptămână”
Fiecare a venit cu ce a putut la aeroport. Cu mașina sau autobuzul. Alții sunt plecați pe drum de mai bine de 20 de ore. Avionul care îi duce în Birmingham decolează la ora 11 și a fost plătit de angajator.
Polițiștii vin și îi roagă pe oameni să păstreze distanța, iar până la ora de îmbarcare, românii completează formalitățiile de zbor, vorbesc între ei și toți au un țel comun: un trai mai bun pentru ei și familia lor.
După ce i s-a luat temperatura, Georgiana, o tânără trage de un geamantan mare și se pregătește să meargă să-și înregistreze bagajul. Merge la cules de fruce și e mulțumită de condițille pe care i le oferă angajatorul . Tânara pleacă la muncă în Anglia pentru al doilea an consecutiv. Salariul e bun, și spune că îi plac și oamenii cu care lucrează. Iar în România au dezamagit-o patronii și locurile de muncă prost plătite.
Oamenii, echipați cu măști, intră pe rând în aeroport, li se ia temperatura, apoi se deplasează către formalițiile de check-in. La intrare în aeroport polițiștii au venit și i-au rugat insistent să păstreze distanța de 1,5 m. Unii își așteaptă rândul în picioare, alții pe scaunele din exterior care au fost prevăzute, în mod expres, cu indicații care să respecte distanța impusă de autorități, potrivit unui reportaj al publicației Gândul.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
