Astăzi, 23 iulie, se împlinesc 106 ani de la nașterea sfântului botoșănean Ioan Iacob Hozevitul, ocrotitorul românilor din Țara Sfântă.
Sfântul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, cunoscut și sub denumirea de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, s-a născut pe 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni-Horodistea, din județul Botoșani.
Rămas orfan de mamă la numai șase luni și de tată la vârsta de zece ani, a fost crescut de unchiul sau, Alecu Iacob.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a intrat în obștea monahală de la Mănăstirea Neamț în anul 1933. A fost tuns în monahism pe 8 aprilie 1936, primind numele de Ioan. Nas și părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spătarul, egumenul schitului Pocrov.
Cu aprobarea lui Nicodim Munteanu pleacă în noiembrie 1936, împreună cu călugării nemțeni Claudiu Derevleanu și Damaschin Trofin, în Țara Sfântă. Ajuns aici, ia hotărârea de a nu se mai întoarce în țară. Ceilalți doi călugări s-au reîntors în mănăstirea de metanie. Alege să trăiască vreme de doi ani într-o peșteră din pustiul Iordanului. Apoi ajunge la Mănăstirea "Sfântul Sava", unde se nevoiește timp de opt ani. În această mănăstire, alături de alți cinci călugări români, a îndeplinit felurite ascultări: îngrijitor al bolnavilor, paracliser, ghid, ajutor de econom și bibliotecar.
La propunerea arhimandritului Victorin Ursache, Patriarhia noastră l-a numit pe Ioan Iacob Hozevitul egumen al Schitului Românesc de la Iordan. Pe 14 septembrie 1947, a fost hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt și va conduce Schitul Românesc până în anul 1952.
Se retrage într-o peșteră, numită Chilia Sfânta Ana, care ținea de Mănăstirea "Sfântul Gheorghe Hozevitul". Această peșteră se găsește în puștiul numit Ruva, pe malul stâng al pârâului, la vreo trei km de mânăstire. Intrarea în peșteră era posibilă numai cu ajutorul unei scări, căci ea se află la o înălțime de șapte metri.
Peștera avea trei încăperi: prima, de vreo doisprezece metri pătrați, cu o firidă săpată în piatră, era locul unde se ruga, odihnea, medita sau scria poezii, Cuviosul Ioan Iacob. Printr-o scobitură în piatră se ajungea în a două încăpere, de șase metri pătrați, în care pustnicul mânca din puțina hrană pe care i-o aducea din mânăstire ucenicul sau, schimonahul Ioanichie Pârâiala. Alături se găsea a treia încăpere, o "peșteră" a mormintelor, locul unde erau așezate spre odihnă veșnică, trupurile celor ce se nevoiseră aici.
Cuviosul Iacob Ioan Hozevitul și-a cunoscut ziua când avea să treacă la cele veșnice, însemnând-o pe peretele peșterii.
A trecut la Domnul pe 5 august 1960, la numai 47 de ani. Timp de 20 de ani trupul Cuviosului Ioan a rămas în peștera Sfânta Ana.
Dezgropat după două decenii, s-a constatat că trupul sau nu putrezise și răspândea bună mireasmă. Sfintele sale moaște au fost coborâte pe 15 august din peșteră Sfântă Ana și aduse spre cinstire în Mănăstirea "Sf. Gheorghe Hozevitul".
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în ședința din 20 iunie 1992, cu data de prăznuire în calendar pe 5 august.
O biserică din Botoșani este închinată Sfântului Ioan Iacob. Situată în zona industrială a municipiului Botoşani, Biserica "Sfântul Ioan Iacob", având ca ocrotitor sfântul botoşănean născut în Crăiniceni, comuna Horodiştea, judeţul Botoşani, vieţuitor la Mănăstirea Hozeva din Ţara Sfântă, a fost la început o capelă de cimitir de dimensiuni modeste, dar care primea credincioşi cu frică de Dumnezeu şi cu evlavie din tot oraşul Botoşani.
Parohia "Sf. Ioan Iacob" şi Biserica, ce poartă acelaşi hram (cu zi de pomenire la 5 august) a funcţionat mai întâi ca o capelă în care se oficiau doar slujbele de pomenire a morţilor. În anul 1922, veteranii de război au donat un hectar de teren şi au înfiinţat aici un cimitir. În anul 1927 se construieşte în cimitir o biserică de lemn de dimensiuni reduse destinată slujbelor de parastase şi de înmormântare.
Având hramul iniţial Ziua Crucii, actuala Biserică a suferit unele modificări întrucât dimensiunile reduse nu puteau primi credincioşi care începeau să vină la sfintele slujbe din ce în ce mai mulţi. În anul 1998 un credincios din zonă, astăzi înmormântat în cimitirul parohial, Gheorghe Scarlat, cu cheltuială proprie şi ajutor de la alţi câţiva creştini din zonă, reconstruieşte capela dându-i dimensiuni mai mari. În acelaşi an, zona este declarată de către Protopopiatul Botoşani parohie cu hramul "Ziua Crucii" (14 septembrie). În anul 1999, luna ianuarie vine prin transfer preotul Ioan Iordache care până în septembrie acelaşi an, împreună cu noii credincioşi finalizează lucrările de restaurare şi pictura interioară a Bisericii. Pictorii au fost Pr. Marian Petrovici şi Iuliana Frânţescu. De asemenea tot atunci s-a realizat şi clopotniţa din lemn, care se află la intrarea în cimitir.
Pe 23 iulie 2000 are loc slujba de târnosire a Sfântului Locaş de către Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, însoţit de PC Protopop Lucian Leonte şi de un ales sobor de preoţi şi diaconi. Din data de 1 august 2010, este numit paroh preotul Radu Constantin Zaiţ. Noul lăcaș a fost sfințit în 2016, de IPS Teofan.
IMNUL ROMÂNESC
(scris de Sf. Ioan Iacob, Din pragul anului 1956)
Acum, ori niciodată
Treziţi-vă, Români!
Având credinţă-n suflet
Şi arma sfântă-n mâini.
În rodul născocirii
Să nu nădăjduiţi,
Ci "arma mântuirii"
Mereu s-o mânuiţi!
Uniţi-vă în cuget
Prin simţuri creştineşti
La sânul "Maicii Voastre"
Cele duhovniceşti!
În pavăza credinţei
Fiind adăpostiţi,
La vremuri de războaie
Veţi fi nebiruiţi.
Tot neamul de pe lume
Şi "cel de sub pământ"
De s-ar scula-mpotrivă
Va fi de voi înfrânt.
Plecaţi-vă la Domnul
Grumazul umilit,
Să vă înalţe fruntea
În "plaiul cel dorit".
De somnul nesimţirii
Să nu mai dormitaţi
Că "zorii mântuirii"
S-arată la Carpaţi.
Cu dragoste curată,
Ca fraţii petrecând,
Să nu ştirbim onoarea
Şi graiul nostru sfânt!
Trezindu-ne simţirea
Din suflet creştinesc
Să punem Semnul Crucii
Pe steagul românesc!
Pe tronul cel din sufler
S-avem necontenit
Icoana prea cinstită
A Regelui mărit!
De vom păzi unirea
Şi "Crezul din Strămoşi",
Vom fi şi jos, în lume
Şi-n ceruri glorioşi!
În scumpa noastră ţară
Atunci vor creşte iar
Virtuţile străbune,
Cu nume secular.
Din groapa stricăciunii
Săpată de tiran
Se va scula cu slavă
"Răsadul lui Traian".
Deci, azi, ca niciodată,
Să ne vădim "Creştini"
Păstrând neprihănită
Credinţa, prin străini!
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
