Pietonalul Unirii din Botoșani, sâmbătă seara, tablou clasic, desprins din vremuri demult apuse. În fața Muzeului Județean de Istorie, se perindă femei la braț cu sufletele pereche, copii zgomotoși, bătrâni îmbrăcați cochet. Zumzetul mulțimii se stinge odată ce pășesc în muzeu, care și-a deschis porțile până la miezul nopții.
„Străjerul” din ușă împarte bilete, dar nimeni nu scoate un ban din buzunar. La intrarea în Muzeul Județean de Istorie Botoșani, pe la ora 20:00, o vioară și un pian au început să răsune dulce pe hol, dar muzica s-a răspândit până spre bulevard, ademenind oamenii ca mirosul de pâine caldă.
Au pășit, pe rând, aproape 300 de botoșăneni imediat ce s-a dat startul nopții muzeelor. Au urmărit, dintr-o încăpere în alta, cursul istoriei, de la animale preistorice, la primul aparat de fotografiat și era comunistă. Vioara lui Enescu, scaunul pe care a stat Luchian sau pălăria lui Onicescu, au strălucit sub privirile sutelor de vizitatori și a camerelor de fotografiat. La câteva străzi distanță, la Muzeul de Etnografie, muzica populară a răsunat odată ce gongul a bătut ora 18:00.
Din umbră, directorul Muzeului Județean, Aurel Melniciuc, a urmărit cu mândrie cum sute de oaspeți au călcat pragul instituției de cultură pe care o conduce.
Aurel Melniciuc:
„Chiar dacă este seară, avem un număr impresionant de vizitatori, semn că Botoșaniul începe să redobândească gustul pentru cultură, pentru istorie, pentru artă. Am avut un public numeros, de la copii la persoane publice, o acțiune prin care Muzeul Județean se încadrează într-o temă mai generală, o rețea națională a muzeelor din România - Noaptea Muzeelor 2015”.
Afară s-a lăsat seara, dar clădirea impunătoare din capătul Pietonalului arată ca într-o noapte de bal, lumina candelabrului luminează cald la primul etaj, oameni vin, oameni pleacă, dar când ceasul va bate de 12 ori, porțile se vor închide.
(C.B.)
[[galerie-foto]]
