Doar că, de multe ori, distanţa e de o palmă sau de un cot. Mai grav e că în multe cazuri judecătorii nu sunt convinşi că mâinile rupte ale victimelor sau ochii vineţi sunt rezultatul violenţei domestice. În România, în 90 la sută din situaţii bărbatul este cel care ridică palma. Puţine femei iau însă măsuri pentru a se proteja de violenţa domestică şi ajung să ceară un ordin de protecţie împotriva soţului sau iubitului bătăuş. O bucată de hârtie care le-ar scăpa definitiv de chin. Pe de altă parte însă şi mai puţine femei obţin acest ordin.
„Ca să obţii un ordin de protecţie trebuie să ajungi în ghips toată, înjunghiată sau foarte grav, iar instanţa şi procurorul cer probe. Dar trecând printr-un ordin de protecţie, pot să spun că e apă de ploaie”, povestește o victimă. Anul trecut, 1.261 de victime ale agresiunilor au cerut protecţie, însă doar jumătate dintre cereri au fost aprobate.
„Avem o problemă în condiţiile în care există judecători şi judecătoare care consideră că două zile de îngrijiri medicale pe certificat medico-legal nu e mare lucru, că nu reprezintă violenţă sancţionabilă”, explică Mihaela Săsărman, președinta unui ONG care militează împotriva violenței.
„Nu dădea decât la cap. Avea o putere cumplită. Mă lua de păr şi mă ridica ca pe o păpuşă, aşa cum o ridici şi o trânteşti de pământ”, povestește o femeie care a obținut un ordin de protecție, dar cu greu. Și o femeie din Arad a primit ordin de protecţie: soţul nu avea voie să se aproprie la mai puţin de... 30 de centimetri de ea.
„Victima locuia împreună cu agresorul. Nu exista un ordin de evacuare, proprietatea era comună, nu s-a putut găsi altă soluţie”, spune Iolanda Beldianu, preşedinta unui ONG care sprijină victimele agresiunilor.
„30 de centimetri înseamnă niciun fel de protecţie. Şi omul nu are voie să ce, să ridice mâna? O situaţie care ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns”, este de părere Mihaela Săsărman.

În alte cazuri, distanţa e de jumătate de metru. Foarte puţine sunt cazurile în care distanţa stabilită de instanţă e de minimum 100 de metri, aşa cum se întâmplă în celelalte ţări europene. Statisticile arată că cele mai multe cereri pentru ordine de protecţie se depun în Sectorul 5 din Bucureşti. Topul e completat de judeţele Iaşi, Botoşani şi Bacău. Nouă din zece cereri sunt depuse de femei. A zecea cerere vine de la un bărbat. Ulterior, până la proces, una dintre cele zece cereri e retrasă pentru că victima este, din nou, ameninţată de agresor. Mai grav e că multe femei nici măcar nu reclamă agresiunile. Un exemplu vine de pe uliţele din satul Fărcaşele, judeţul Olt.

CITEȘTE: Femeie omorâtă de propriul soț, de față cu copilul de 4 ani: A înjunghiat-o și a fugit!