Una dintre cele mai mari tragedii rutiere din România s-a petrecut pe un drum din județul Botoșani.
Pe 29 iunie 1980, într-o călduroasă zi de sărbătoare, pe un drum din judeţul Botoşani, la graniţa cu Suceava, avea să aibă loc unul dintre cele mai cumplite accidente rutiere petrecute vreodată în România. Un autobuz plin cu călători, care venea de la Suceava şi se îndrepta spre Botoşani, a părăsit drumul în urma unei defecţiuni tehnice şi s-a prăbuşit într-o mlaştină adâncă de la marginea şoselei, scrie Monitorul de Suceava.
Bilanţul tragic al accidentului le depăşeşte cu mult pe cele ale unor tragedii rutiere petrecute în ţară de-a lungul anilor, 48 de oameni pierzându-şi viaţa în mlaştina adâncă care a înghiţit autobuzul. Despre acest cumplit accident mai vorbesc astăzi doar crucile rămase ca amintire la marginea drumului şi o plachetă comemorativă, dispărută în timpul lucrărilor de reabilitare a drumului.
Autobuzul implicat în accident, un model Roman Diesel A8, aparţinea Autobazei Fălticeni şi efectua o cursă regulată de la Fălticeni spre Botoşani, cu drumuri intermediare de legătură cu Suceava.
Şoferul Ioan Aparaschivei plecase din Fălticeni în jurul orei 07.30, pe o rută care includea Vorona, Corni şi ajunsese în Botoşani, după care se întorsese la Suceava. Aici s-a întâlnit cu soţia sa, Valeria, cu care dorea să se întoarcă acasă spre Botoşani şi mai apoi la Fălticeni. Era o zi toridă de duminică, în care erau sărbătoriţi Sfinţii Petru şi Pavel, iar numărul celor care voiau să călătorească la rude sau spre casă făcuseră neîncăpătoare autobuzele din autogara suceveană. Mulţi dintre călători s-au îngrămădit şi la autobuzul cu număr de înmatriculare 31-SV-2049, un autobuz neîncăpător, cu motorul în interior, pe uşile căruia au năvălit sumedenie de femei, copii şi bărbaţi, care-şi doreau să ajungă la Botoşani. Pe parcursul cursei, alţi călători nerăbdători din Salcea şi Dumbrăveni au sporit înghesuiala în maşina supraaglomerată.
Clipele care au urmat sunt greu de descris chiar de către cei care au fost martorii tragediei. Zeci de oameni se chinuiau să iasă din apa plină de noroi, se trăgeau unul pe altul la fund, disperaţi să scape cu viaţă. Unii dintre cei care au reuşit să ajungă la suprafaţă, din cauza apei înghiţite şi a nămolului, erau prea obosiţi pentru a mai putea înota spre mal şi s-au înecat. Valeria Aparaschivei îşi aminteşte despre acele clipe de groază:
”Era o creangă pe mal cu care am încercat să tragem oameni din apă, un bărbat s-a prins de ea şi a ieşit până la mal, unde însă nu a mai putut fi salvat. Au fost probabil şi unii care dormeau în momentul accidentului şi nu au mai apucat să-şi dea seama ce se întâmplă, sau cei prinşi în interiorul autobuzului, care nu au mai reuşit să iasă la suprafaţă. Pe soţul meu l-au găsit cu mâinile pe volan, el nu a reuşit să mai iasă din apă. S-a constatat mai târziu că el murise chiar în timpul accidentului, cel mai probabil făcând un infarct, la doar 37 de ani. În scurt timp au venit oamenii din satul apropiat, Huţani, care au încercat să dea o mână de ajutor împreună cu cei din maşinile oprite în drum. Pe mine m-a ajutat o familie de la Vlădeni, eram plină de sânge, probabil de la parbrizul lateral spart. A venit salvarea şi nu am vrut să merg la spital, însă până la urmă m-au trimis la spitalul din Botoşani. În timpul nopţii care a urmat însă, am reuşit să părăsesc spitalul şi să ajung acasă la Fălticeni, unde mă aşteptau cei trei copii.”
Bilanţul accidentului a fost unul nemaiîntâlnit pe şoselele din România, 48 de oameni pierzându-şi viaţa, în timp ce alţi 35 au fost răniţi.
Click AICI pentru continuarea articolului
