Clasicul „somn ușor” s-a transformat în „somnik dulce”, formula „ce faci?”, s-a preschimbat într-un leneș „cf?”, la fel de repede cum „Te iubesc” sună parcă mai romantic scris „TI”. Era digitală a pus stăpânire în totalitate pe mințile oamenilor, și dacă pe de o parte asta reprezintă un mare câștig, pe de altă parte, este o pierdere.
O pierdere a limbii frumoase, corecte, literare. O pierdere a scrisului de mână, cu stiloul, a răsfoirii cărților. Reporterii de la Botoșăneanul au vorbit cu un specialist în Limba și Literatura Română pentru a analiza care sunt pagubele produse de aceste schimbări și unde anume se poate ajunge în acest ritm.
Inspectorul de Limba Română la Inspectoratul Județean Școlar (IȘJ) Botoșani, profesor Ciprian Manolache, este de părere că fenomenul de „digitalizare” a limbii, un fenomen care ia amploare pe zi ce trece, este dificil de stopat și totodată produce „stricăciuni” de nerecuperat ale limbii.
„O limbă se transformă totdeauna. Și cum a evoluat româna din latină și din elementul de substrat traco-drac, așa evoluează orice limbă. Acum, sigur că limbile acestea se vorbesc și se scriu după anumite norme. Tendința actuală a tinerilor de a comunica rapid, pentru că ei nu mai au răbdare, conduce la abateri, dar foarte periculoase, de la normă. Mai cred că spiritul acesta nonconformist al tinerilor care își permit asemenea extravaganțe, devenite în lumea lor niște lucruri comune, dar devierea de la normele gramaticale poate fi receptată ca o primejdie pentru dezvoltarea limbii într-o direcție bună”, este explicația profesorului.
Tendința de a abrevia în mod excesiv cuvintele – din lipsă de timp sau poate din obișnuință – este taxată dur de către profesorul Manolache, care consideră că sunt încălcări „flagrante” ale normelor lingvistice.
„Abrevierile sunt făcute de fiecare după cum îl taie capul. Și abrevierile acestea sau prescurtările, sunt permise, dar nu în mod excesiv. Și apoi, nu toate cuvintele pot fi abreviate, și aici există niște reguli de abreviere, încălcate flagrant din multiple motive”, motivează acesta. Pe lista încălcărilor evidente intră și frecvent întâlnitele formulări „Cf?”, „Vb”, „Ti”, „Tb”, pe care profesorul le cataloghează ca fiind „de-a dreptul hilare”.
Ce motive au tinerii să facă abrevierile acestea pe sursele lor de comunicare? Ciprian Manolache explică:
„În primul rând, cred că nevoia de transmitere rapidă sau ultra-rapidă a mesajelor, care îi face să prescurteze cuvintele așa, după voia lor. Apoi, ignorarea voluntară sau involuntară a normelor lingvistice. Pe urmă, încălcarea cu bună știință a regulilor gramaticii oficiale.
Și, mai dureros, eliminarea semnelor de ortografie și punctuație. Se scrie fără diacritice, fără virgulă… toate acestea au creat aproape un nou alfabet electronic, înțeles de generația tânără, fie ca un nou și modern mod de a comunica, dar în afara oricăror constrângeri lingvistice, fie mă gândesc, dintr-un spirit de revoltă a lor, față de tot ceea ce înseamnă normă sau constrângere sau fie din necunoașterea limbii corecte și ar mai exista poate și refuzul de a o întrebuința sau învăța în varianta literară oficială”.
O altă constatare dureroasă este aceea că tinerii au renunțat aproape la a mai scrie de mână. Scrisorile nu se mai trimit decât în format electronic, lecțiile la școală se țin cu computerul în față, ba chiar profesorii încurajează îmbrățișarea acestui nou tip de e-learning (n.r. educație asistată pe calculator).
„Nu întotdeauna avem calculatorul la noi și nici nu îl putem folosi oriunde. Pe stradă, de pildă, sau știu eu, în altă parte, am nevoie să notez ceva urgent, scot pixul și scriu pe o foaie, nu iau laptopul în spinare și mă duc cu el”, explică profesorul.
Strâns legată de această schimbare în limbajul tinerilor (și nu numai), este și lipsa acută de lectură, care îi bagă pe oameni într-o ceață și mai adâncă. Toate aceste constatări, spune profesorul Ciprian Manolache, deși dureroase, fac parte din realitatea cotidiană și viitorul către asta se îndreaptă. „O fi bine, o fi rău?”.
(C.B.)
[[galerie-foto]]
