Pe chipul lui Basescu sint plantati mai multi de Geoana si sageti de-ale liberalilor. Un city-light s-a spart si, pentru ca huliganii nu s-au multumit cu atit, au incercat sa bage si chipul candidatului preferat in loc. Un deputat presedinte de partid pune pe fuga tinerii de la alt partid care rupeau afise. Toate acestea dupa ce o alta formatiune a pus bannere intr-un oras cu vreo doua zile inainte de campanie cica pentru a proba fringhia si rezistenta la vint. Si cum era vorba de “megalopolisul” Dorohoi au avut nevoie de vreo 20 de bannere ca sa isi dea seama daca e OK sau nu treaba cu vintul si sfoara.
Peste putin timp se implinesc doua decenii de la revolutie sau ce a fost atunci. In acest rastimp au trecut peste noi, dar mai ales peste partide, o multime de campanii electorale pentru tot felul de chestii, de la alegeri prezidentiale sau locale pina la referendumuri pentru Constitutie sa demiterea presedintelui. Cu toate acestea, ceea ce se intimpla in Botosani ne arata ca modul de a face campanie electorala nu a trecut de stadiul primitiv, salbatic, de turma.
La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 candidatilor inca li se mai fac mustati pe afise, primarii din judet se ocupa cu datul bannerelor jos si, inainte de toate, se duce un razboi absurd, de neinteles, barbar, de distrugere a afiselor “concurentei”. In ciuda masurilor care s-au luat, precum de rezervare a unor locuri speciale pe panouri pentru fiecare formatiune, nimeni nu se multumeste doar sa puna aracet si un afis deasupra cu propriul candidat. Nu are farmec daca, in prealabil, nu le rupe pe ale celorlalti.
“Este un razboi absurd al afiselor pe care nu l-am inteles niciodata”, imi spunea zilele trecute senatorul Humelnicu. Pai daca ei nu il inteleg, noi ce sa mai pricepem?
Sergiu BALASCAU
