Chiar dacă Viorel Ilișoi anunțase că va fi însoțit de Liviu Antonesei, acesta din urmă a fost nevoit să renunțe la deplasarea la Botoșani din pricina unor probleme de sănătate.

Oficiile de gazdă au fost făcute de Ana-Elisabeta  Coșereanu.

”Viorel pentru mine rămâne fratele de suflet pe care mi l-am dorit întotdeauna și l-am avut în persoana lui. A fost îngerul meu păzitor. Ne știm de când a făcut primele sale încercări poetice, am fost apoi colegi – datorită lui – la ziarul botoșănean Atitudinea, unde a început să își facă meseria pe care dintru început a transformat-o într-o artă. Vorbesc prin ele însele cărțile sale apărute până acum. Ce a adus azi cu el o să vă facă să cunoașteți un ziarist matur, un ziarist care a știut să pună în prezentările sale, din perioada în care a lucrat la ziarul Timpul, la Iași, și sarea și piperul, să pună punctul pe ”i” acolo unde a trebuit. Amintirile de altădată, în timp, s-au concretizat în acest volum”,

Ana-Elisabeta Coșereanu, muzeograf Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani

Mai bine de o oră, Viorel Ilișoi și-a întreținut publicul, botoșănenii fiind obișnuiți cu stilul neprotocolar, mustind a umor, presărat cu picanterii și tot felul de giumbușlucuri lingvistice ale jurnalistului scriitor.

Cartea lui Viorel Ilișoi – ”Viața literară pe Bahlui” – se înscrie în tiparul polemist, în calapodul spiritului critic autentic, dar săgetat din belșug de ironii și lipsit de stereotipiile care caracterizează în prezent gazetăria și viața literară.

Este vorba despre interviurile polemice pe care Viorel Ilișoi le-a publicat în revista „Timpul” într-o vreme (anii 90) în care scriitorii își dezghețau sau descleștau cuvintele după cenzura comunistă, în care spațiul publicistic absorbea cu nesaț aproape tot, dar mai ales zvonurile și bârfele lumești care aveau darul, deseori, de a transforma scriitorul în personaj.

Interviul, din acest punct de vedere, devine un mijloc intelectual care contribuie la eliberarea ”împricinaților” de propriul balast social. Iar Viorel Ilișoi reușește, într-un soi de ”activism dialogic”, să scoată în evidență nu doar picanteriile, ciocnirile de orgolii, râca și sfada, ci și schimbul intelectual de polemici care, în final, devine un exercițiu critic demn de o viitoare istorie literară.

”Am venit cu o carte pe care nu prea știu cum să o încadrez, nu e nici de istorie literară, nici de povestiri, nici de dialoguri, dar le conține cumva pe toate. E vorba de viața literară pe Bahlui”,

Viorel Ilișoi, scriitor

Și, după cum avea să își convingă Viorel Ilișoi publicul, multă viață literară a curs și curge pe Bahlui.

”Scriitorii din Iași tot botoșăneni sunt. Metropola absoarbe fără milă resursele provinciilor sale. Vorbim despre provincia provinciei… Construcția societății noastre este una centristă. Totul se duce către centru. În Franța, dacă predai la Lyon sau la Paris e același lucru, în SUA la fel... Ei, Iașul absoarbe toate talentele. Dacă vă uitați, generația de scriitori Dan Lungu, Dan Sociu, studiați în manuale, sunt din Botoșani și se duc la Iași sau la București ca să se căftărească, să se consacre, să capete caftan de scriitor. În felul acesta, Iași absorbind energiile astea creatoare, problema vieții literare din Iași nu este numai a Iașului, ci a întregii Moldove. Pentru că acolo găsim grupul de la Bârlad, grupul de la Iași, grupul de la Piatra Neamț… Formează mici bisericuțe și, în loc să existe un pact, o armonie literară, bisericuțele astea nu fac decât să se ciondănească între ele, se interzic reciproc”,

Viorel Ilișoi, scriitor

Cartea lui Viorel Ilișoi scoate la suprafață o lume mai puțin știută, dar care conturează viața literară, chiar și viața intelectuală a unui timp.  

”De ce e rău că se întâmplă lucrul acesta în viața literară, într-un oraș mare ca Iașul? Când vorbim de Iașul literar vorbim, de fapt, de literatura română. Nu poți să excluzi din literatura română marii scriitori precum Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Cezar Ivănescu, ieșeni sau revendicați de Iași”,

Viorel Ilișoi, scriitor

Cititorii vor trece, așadar, granițele literaturii ieșene. Vor regăsi în ”Viața literară pe Bahlui” numeroși scriitori botoșăneni sau cu origini botoșănene, pe lângă cei deja amintiţi, şi anume Al. Dobrescu, Nicolae Turtureanu, Constantin Iftime, Ioan Holban, Cezar Amariei, Lucian Valea, Val Guraliuc, Haralambie Țugui, Ion Crînguleanu, Gellu Dorian, Florentin Florescu, Emilian Marcu, Lucia Olaru Nenati, Dorin Popa, Liviu Șoptelea.  

Despre Bahlui, râu cu o lungime de peste 100 de kilometri, care izvorăște la o altitudine de 500 de metri, în comuna Tudora, județul Botoșani, specialiștii spun că este un toponim de origine cumană, numele fiind tradus prin ”pârâu mocirlos”.

În 1844, Vasile Alecsandri a scris poemul ”Odă pentru Bahlui” (poem folosit și de Viorel Ilișoi drept moto al cărții), descriind râul drept un ”locaș de broaște” sau ”râu tainic, fără maluri”...