Sărbătorită în trei județe: Suceava, Iași și Botoșani. Iubită și admirată deopotrivă de tineri și de bătrâni, de țărani și de cercetători, de specialiști în diverse domenii, Angela Paveliuc-Olariu a devenit un reper în etnografie și nu numai.
La 84 de ani, surprinde prin umorul debordant, dincolo de care pitește o înțelepciune, un soi de deplinătate a vârstei care, fără să domine, știe să fie generoasă și aspră, bucuroasă și sobră, inocentă și matură. Angela Paveliuc-Olariu nu este doar un om-tezaur, este și un fenomen, iar cei care au asistat vineri, 29 aprilie 2022, la evenimentul aniversar ce i-a fost dedicat, au înțeles de unde vin forța, puterea, rezistența, luciditatea, farmecul și extraordinara capacitate de a reuni laolaltă oameni, timpuri și amintiri.
Neobosită și cu un șarm uneori aristocrat, prezența reputatului specialist etnograf s-a transformat în multe momente în adevărate reprezentații actoricești. Replici, gestică, mimică, o excelentă stăpânire de sine, autoironie și un umor nativ. Sunt elementele care au făcut ca, la 84 de ani, Angela Paveliuc-Olariu să își țină auditoriul într-un continuu hohot de râs.
.jpg)
Angela Paveliuc-Olariu este etnograf, profesie căreia i-a închinat întreaga viață. Cercetător dintre cei formați în îndelungi stagii de pregătire, pe drumurile satelor și în casele țăranilor, Angela Paveliuc-Olariu a sondat nu doar lăzi de zestre, scoarțe, oale și motive populare, ci s-a aplecat deopotrivă asupra sufletului uman, descoperind adevărate comori de spiritualitate. Credințe și obiceiuri, practici magico-religioase, toate au devenit în timp pagini de cercetare, studii aprofundate.
O ”lume magică”, așa cum avea să o numească, deslușită cu răbdare și mai ales cu o meticulozitate aproape nemaiîntâlnită în zilele noastre. Greu ne mai putem astăzi închipui efortul pe care un specialist îl făcea odinioară pentru a culege din cătune neștiute poezii, cântece, zicale, proverbe sau ghicitori. Căci ”și bucuria și jalea și dorul și aleanul se trăiau altfel în lumea pe care eu, ca etnograf, am cercetat-o o viață, manifestările acestor sentimente având o anumită decență, care conferea omului demnitate și respect, stridențele de orice fel fiind sancționate fără ezitare de întreaga comunitate”, după cum mărturisește însăși Angela Paveliuc-Olariu.
Născută în Basarabia, a copilărit în Cornii Botoșanilor. Părinții – preotul Ioan Paveliuc și preoteasa Maria – i-au rămas până astăzi modele de viață. Un fel de Smărăndiță din ”Amintirile…” lui Creangă, o copilă neastâmpărată care nu de puține ori a avut parte de nuiaua mamei, o vârstă care avea să îi dezvăluie, însă, numeroase aspecte ale vieții satului, de la nuntă la înmormântare sau botez.
Mirajul copilăriei avea să dispară imediat ce a ajuns în Botoșani, pentru a urma cursurile Liceului Teoretic de fete. ”M-am simțit atunci a nimănui, într-o lume străină de care mi s-a făcut frică. (…) M-am acomodat greu și dintr-o dată am devenit o adolescentă extrem de timidă, extrem de tăcută, fără dorință de comunicare. O schimbare totală…”.
Peste toate, fiind fiică de preot, ”nu aveam aceleași drepturi ca ceilalți colegi. Nu aveam bursă, deși după merit o meritam, nu plecam în tabere școlare”. La fel avea să se întâmple și peste câțiva ani, la Facultatea de Filologie, secția de istorie-română a Universității ”Al. I. Cuza” din Iași: ”Fiică de preot, care nu avea dreptul să stea la cămin, nu avea dreptul la bursă, nu avea dreptul să meargă în tabere….”.
Acasă, la Corni, sărăcie… Părinții se descurcau greu cu doi copii în școală. ”Prost îmbrăcată, urâțică, ca să nu spun altfel, slabă ca orice adolescentă, destul de timidă, aruncată într-o lume ostilă, față de originea mea socială, stăteam mai tot timpul retrasă… realizam cu amărăciune că lumea nu e atât de bună, atât de frumoasă și nicidecum atât de dreaptă, după cum prezentaseră mie părinții”.
Cu toate acestea, Angela Paveliuc-Olariu a răzbătut, devenind în timp una dintre cele mai competente voci ale etnografiei românești. Și-a pus amprenta pe studiile etnografice și muzeografice din trei județe.
Între 1964-1968 a fost director al Muzeului din Câmpulung Moldovenesc, loc pe care l-a transformat, dintr-un muzeu mixt, într-unul specializat în cultura tradițională a lemnului. Apoi, la Botoșani, între 1968-1977 a condus destinele Muzeului Județean, unde a realizat o imensă muncă de cercetare etnografică. A reușit să demonstreze că această zonă „nu este o pată albă pe harta etnografică a României” și astfel a pus bazele Muzeului de etnografie din Botoșani. De asemenea, a reorganizat Casa Memorială „N. Iorga”, Casa Memorială „George Enescu” din Liveni și Muzeul memorial „G. Enescu” din Dorohoi. A înființat „Muzeul 1907” de la Flămânzi.
În 1978, s-a transferat la Muzeul etnografic al Moldovei din Iași, unde a activat până la pensionare (1995). Însă a realizat cercetări în toate zonele etnografice ale țării. După pensionare a revenit la Botoșani, devenind consultant în cadrul Centrului de Creație Botoșani. Timp de 10 ani (1994-2004) a fost președintele Societății Ortodoxe a Femeilor Române (SOFR) filiala Iași, a cărei membră este și în prezent.
.jpg)
Pe 29 aprilie, în ziua sfântă a Izvorului Tămăduirii, Angela Paveliuc-Olariu a fost sărbătorită la Botoșani, inițiativa acestui eveniment aparținându-i tinerei Daliana Bejan, referent în cadrul Compartimentului Artă Populară Artizanală și Meșteșuguri Tradiționale din cadrul Centrului de Creație, care s-a aflat alături de Iustina Irimia, directoarea instituției.
Printre invitați, Doina Federovici, președintele Consiliului Județean Botoșani, Dana Petraru, fost director al Direcției de Cultură Botoșani, alături de actualul director al instituției, Dănuț Huțu. A fost prezent, de asemenea, istoricul și muzeograful Gheorghe Median, dar și fostul director al Teatrului ”Mihai Eminescu”, Traian Apetrei. Nu a lipsit nici scriitoarea Lucia Olaru-Nenati, alături de sărbătorită fiind și preotul Petru Chirvase, de la Biserica ”Sfântul Vasile cel Mare” din Botoșani. Dar și artista Elena Mândrescu, de la Orchestra ”Rapsozii Botoșanilor”, care a avut și un dar muzical pentru sărbătorită.
S-au susținut scurte alocuțiuni, s-au făcut urări.
.jpg)
”Vorbim mult prea mult despre ce avem noi mai de preț mult prea târziu. Așa se întâmplă câteodată. Iar faptul că s-a luat această inițiativă, de a vorbi astăzi, în zi sfântă, de Izvorul Tămăduirii, nu reprezintă altceva decât o încununare a muncii dvs. și, pe de altă parte, să vă asigurăm că această sudoare a muncii dvs. va fi folosită în folosul comunității noastre, în folosul regiunii noastre, a țării și afară. Sunt nestemate vii care rămân în patrimoniul nostru. Suntem datori să vorbim din ce în ce mai mult despre oamenii noștri dragi, despre sufletul lor mare, despre profesionalismul lor, pentru că puține sunt persoanele de rangul dvs. Să ne trăiți că ne trebuiți, la mulți ani cu multă sănătate, vă mulțumim, ne închinăm în fața muncii dvs.”
Doina Federovici, președintele Consiliului Județean Botoșani
”Vă propun astăzi, la această întâlnire aniversară, un alt unghi de lectură asupra a ceea ce a produs în plan cultural doamna Angela Paveliuc Olariu. Anume din aceea de a ne privi și structura viața după modelul românesc ancestral. Nu numaidecât să ne întoarcem la lingura de lemn, dar să ne întoarcem la principiile viețuirii cu adevărat românești. La principiul echilibrului, la principiul măsurii, la căutarea luminii, la căutarea echilibrului între muncă și sărbătoare. Există o salvare. Dacă oi, cei care trăim sub aceste presiuni, în acest haos, în revenirea la modelul românesc pe care doamna l-a studiat în ansamblu. Este vorba despre o viziune integratoare. Este aproape nedrept să spunem că doamna este doar etnograf. Eu aș spune că privește în urmă, dar cu rețete pentru viitor. Dacă vom proceda așa, citiți opera doamnei Angela Paveliuc Olariu și veți intra ceva mai senini pe poarta veșniciei. La mulți ani!”
Traian Apetrei, fost director al Teatrului ”Mihai Eminescu” Botoșani
.jpg)
”Un lucru mi-a plăcut de la început, pe care l-am și învățat. Ne-a sfătuit să nu trecem pe lângă nici un lucru fără să-l băgăm în seamă. Orice obiect, orice hârtie poate să aibă o valoare. Laudele pentru doamna sunt nesfârșite. Un lucru o face absolut distinctă și trebuie spus aici: datorită scrierilor, datorită patrimoniului extraordinar pe care l-a adunat pentru județ, datorită intervențiilor în presă, în televiziune, s-a putut vorbi despre o zonă etnografică a Botoșanilor. Pentru că până la doamna Paveliuc se spunea Bucovina, eram o parte Bucovinei. Prin tot ce a făcut s-a dovedit că există o originalitate a acestei zone, iar Muzeul de Etnografie face dovada clară a acestui lucru. Este fantastic să poți spune că un om a făcut dreptate Botoșanilor. Sunteți inegalabilă și aveți toată recunoștința mea. Mi-ați fost un model în viață, vă mulțumesc și vă sunt dator. Sunteți un reper pentru Botoșani”
Gheorghe Median, istoric
.jpg)
”Sunt amintirile tinereții, amintirile când pașii mei treceau pe aici. Mă bucur că această clădire este în continuare frumoasă și atractivă”
Dana Petrariu, fost director al Direcției de Cultură Botoșani
.jpg)
”Datorită doamnei Angela Olariu avem o scoarță în UNESCO. Lucrările doamnei au stat la baza documentației, și datorită altei botoșănence, Cătălina Pârvu. Un lucru important pentru noi din punct de vedere patrimonial și cultural”,
Dănuț Huțu, director al Direcției de Cultură Botoșani
.jpg)
Iar la final Angela Paveliuc-Olariu a mulțumit tuturor…
”…că mi-ați oferit bucuria să vă am aici, o consider pentru mine o mare onoare. Când v-am văzut că veniți, că mi-ați adus flori… Aceste flori au o destinație precisă. O parte vor merge la biserică aducând mulțumiri în fața lui Dumnezeu să mi le-ați adus. Și mai mărturisesc ceva cu mâna pe suflet. Voi merge la mormântul părinților mei la Corni și voi duce din partea dvs. o solie minunată”,
Angela Paveliuc-Olariu
« »
« »
« »
