Cel mai mare cadou pe care România îl poate primi în zi aniversară este iubirea fiilor săi.
A-ți iubi glia înseamnă să îți dorești un viitor mai bun pentru țară, să te gândești la nevoile semenilor și să încerci să aduci în fiecare zi un serviciu comunității cu priceperea ta.
Patriotismul nu este despre desconsiderarea altor popoare, ci despre modul în care contribui la binele propriului popor. Muncitorii care se ostenesc pentru restaurarea și modernizarea așezărilor chiar și când salariile nu le acoperă trebuința, profesorii care acordă meditații neplătite și susțin elevii să vină la școală în ciuda lipsurilor de acasă, medicii care rup voluntar din timpul liber pentru a consulta bolnavii, educatorii care organizează tabere de formare din propriul buzunar, antreprenorii care tratează corect angajații și vor să dezvolte comunitatea prin afacerea lor, oamenii care îi învață pe copii să respecte munca unui măturător și să împartă jucăriile cu micuții sărmani, cei care pun pasiune și suflet în slujba lor dincolo de remunerație, cei care stropesc culoare pe pânze cenușii și își ajută semenii înainte să judece; toți aceștia sunt cu adevărat iubitori de țară. Faptele mărunte arată patriotismul mai presus de discursuri și fanfară. Dragostea de țară este dragostea față de întregul popor, indiferent de clasa socială. Un sentiment nutrit din bune intenții față de prietenii încă necunoscuți.
România a dezamăgit mulți oameni crescuți din pântecele sale, care au pornit pe drumuri străine vărsând lacrimi. S-au destrămat legături și familii pe care nicio bogăție nu le poate compensa. România nu este și nu poate fi perfectă, dar cei care au rămas o pot face din nou primitoare pentru cei dispuși să îi mai acorde o șansă. Împrejurările nefaste pot separa părintele de copil, dar chemarea de sânge, originile și dorul nu pot fi anulate, oricât de numeroasă ar fi familia. Este datoria tuturor să punem umărul la umplerea golurilor, să reconstruim ruinele și să țesem firele rupte. Să curmăm lanțul de abandonuri. De aproape sau de departe, frații rămân frați.
Pe 1 decembrie, românii își celebrează mama greu încercată de istorie. La ceas aniversar, îi urez României să fie iubită de toți cei care i-au moștenit identitatea, cu speranța ca, într-o zi, copiii să se reunească în jurul unei mese îndestulătoare. La mulți ani tuturor celor care, din cărămizi și pietricele, clădesc fundația unui viitor mai bun pentru țară!
La mulți ani tuturor celor care iubesc România!
(Comunicat Cătălin Silegeanu)
