(P) Apneea de somn este o tulburare de somn potențial gravă, în care respirația se oprește și începe în mod repetat. Dacă sforăi și te simți obosit chiar și după o noapte întreagă de somn, este posibil să ai apnee în somn. În acest articol, îți spunem care sunt tipurile de apnee, cum afectează ea organismul, care sunt factorii de risc și cum se tratează.
Este important să știi ce este apneea în somn. Este vorba despre o afecțiune care te face să nu mai respiri în timpul somnului, pentru intervale foarte scurte de timp. Acest lucru se întâmplă fie din cauza blocării căilor respiratorii (apnee obstructivă în somn), fie din cauza faptului că respirația nu este controlată corect de creier. Lipsa de oxigen rezultată activează un reflex de supraviețuire care te trezește doar cât să reiei respirația. Acest reflex menține persoana în viață, dar întrerupe, de asemenea, ciclul de somn, ceea ce duce la lipsa unui somn odihnitor și la alte efecte neplăcute (inclusiv stresul asupra inimii).
Principalele tipuri de apnee în somn sunt:
• apneea obstructivă în somn: este cea mai frecventă formă care apare atunci când mușchii gâtului se relaxează și blochează fluxul de aer în plămâni;
• apneea centrală de somn: apare atunci când creierul nu trimite semnale adecvate către mușchii care controlează respirația;
• apneea centrală a somnului apărută în urma tratamentului, cunoscută și sub numele de apnee complexă a somnului: apare atunci când cineva are apnee obstructivă în somn care se transformă în apnee centrală de somn, în timpul tratamentului.
Apneea în somn poate apărea la oricine, de la sugari și copii până la adulți mai în vârstă. Apneea obstructivă în somn este mai frecventă în anumite circumstanțe și grupuri de persoane:
• înainte de vârsta de 50 de ani, este mai frecventă la bărbați. După vârsta de 50 de ani, afectează în aceeași măsură și femeile;
• persoanele în vârstă;
• persoanele supraponderale;
• este mai frecventă la persoanele de culoare, hispanice sau de origine asiatică;
• persoanele care iau medicamente opioide împotriva durerii;
• pacienții cu afecțiuni cardiace (fibrilația atrială, insuficiența cardiacă congestivă);
• persoanele care locuiesc la altitudini mari.
Somnul se desfășoară în mai multe etape:
• etapa 1: somn ușor. Acesta este un stadiu scurt care începe imediat după ce ai adormit. Reprezintă aproximativ 5% din timpul total al somnului.
• stadiul 2: somnul mai profund. Acest stadiu este mai profund și reprezintă aproximativ 45% până la 50% din tot timpul pe care îl petreci dormind (acest număr crește pe măsură ce înaintezi în vârstă).
• stadiul 3: somnul profund. Acesta durează aproximativ 25% din timpul pe care îl petreci dormind (acest număr scade odată cu vârsta). Este foarte greu să trezești pe cineva aflat în stadiul 3 de somn, iar trezirea direct din acest stadiu provoacă de obicei „inerția somnului”, o stare de „ceață mentală” și gândire încetinită. Parasomniile (somnambulismul) apar în acest stadiu.
• somnul REM: REM înseamnă „mișcare rapidă a ochilor”. Această etapă este cea în care visezi. Atunci când o persoană se află în somn REM, îi poți vedea ochii mișcându-se sub pleoape.
Atunci când adormi, intri de obicei în stadiul 1, apoi treci în stadiile 2 și 3. Apoi vei intra în stadiul REM, după care reîncepi un nou ciclu. Majoritatea oamenilor trec prin patru sau cinci cicluri pe noapte (presupunând că au parte de opt ore complete de somn). Apneea poate interveni în oricare dintre aceste stadii, întrerupând somnul pentru perioade scurte de timp și afectând derularea ciclului de somn.
O persoană cu apnee poate să nu fie conștientă de simptomele sale:
• se oprește din respirație pentru o perioadă de timp, urmată de o respirație zgomotoasă;
• gâfâie după aer;
• sforăie.
Pe timpul zilei, persoana care are apnee experimentează:
• oboseală;
• somn agitat sau insomnie;
• dificultate de concentrare;
• trezirea de mai multe ori pe noapte pentru a urina;
• trezirea cu gura uscată sau dureri de gât;
• dureri de cap;
• iritabilitate;
• arsuri la stomac;
• scăderea libidoului și disfuncție erectilă.
Sunt mai mulți factori care contribuie la blocarea sau colapsul căilor respiratorii. Aceștia includ următoarele:
• congestie nazală;
• țesuturi îngroșate și depozite suplimentare de grăsime în jurul căilor respiratorii;
• o problemă neurologică subiacentă.
Factorii de risc pentru apnee în somn includ:
• vârstă mai înaintată;
• obezitate;
• sinuzită;
• alergii;
• consum de alcool;
• fumat;
• sarcină;
• congestie nazală;
• probleme tiroidiene și hormonale;
• diabet;
• o circumferință mare a gâtului;
• menopauză;
• amigdale sau adenoizi mari;
• sindrom Down;
• antecedente familiale de apnee în somn.
Apneea de somn poate crește riscul de a dezvolta:
• simptome de astm;
• fibrilație atrială;
• cancer;
• boală cronică de rinichi;
• lipsa de concentrare, probleme de memorie și alte funcții cognitive;
• demență;
• probleme cardiovasculare datorate unei rezerve reduse de oxigen;
• complicații în timpul sarcinii;
• tulburări oculare, cum ar fi glaucomul;
• sindromul metabolic, inclusiv diabetul de tip 2 și hipertensiunea arterială;
• accident vascular cerebral.
Tratamentul apneei urmărește să normalizeze respirația în timpul somnului și să abordeze orice probleme de sănătate care stă la baza acestuia. Opțiunile vor depinde de cauza și de severitatea simptomelor.
Modificările stilului de viață sunt esențiale pentru a normaliza respirația și sunt primii pași critici în tratament. Acestea includ:
• urmarea unei diete sănătoase pentru inimă;
• dezvoltarea unor obiceiuri de somn sănătoase;
• limitarea consumului de alcool;
• renunțarea la fumat;
• gestionarea greutății;
• dormitul pe o parte.
Acesta este principalul tratament, care menține căile respiratorii deschise prin furnizarea delicată a unui flux constant de aer cu presiune pozitivă, prin intermediul unei măști. Unele persoane au probleme cu utilizarea acestei terapii și opresc tratamentul înainte de a obține vreun beneficiu de durată.
Diverse proceduri chirurgicale pot lărgi căile respiratorii. Intervenția chirurgicală poate rigidiza sau micșora țesutul care obstrucționează, sau poate îndepărta țesutul în exces sau amigdalele mărite. În funcție de amploarea intervenției chirurgicale, persoana poate fi supusă procedurii în cabinetul unui medic sau într-un spital.
Unele medicamente pot ajuta la tratarea apneei în somn, dar trebuie utilizate numai după consultarea unui specialist în somn. Cu toate acestea, medicamentele pot avea efecte adverse severe și este posibil să nu fie potrivite pentru toată lumea.
• Apneea de somn este o tulburare de respirație care cauzează întreruperi repetate ale respirației în timpul somnului.
• Simptomele apneei de somn pot include sforăit, dureri de cap și somnolență excesivă.
• Apneea obstructivă în somn apare atunci când mușchii gâtului reduc spațiul de trecere a aerului.
• Un test de somn la domiciliu te poate ajuta să determini dacă îndeplinești criteriile pentru un diagnostic de apnee în somn.
