Ultimul supravieţuitor al lagărului de muncă de la Canalul Morţii, Nicolae Tomaziu a împlinit 101 ani, pe 26 februarie. Vineri, 3 martie, prefectul Marian Grigoraş i-a oferit o plachetă omagială.

„L-am vizitat astăzi pe domnul Nicolae Tomaziu, seniorul foştilor deţinuţi politici din România şi ultimul supravieţuitor care a pătimit la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Ajungând la venerabila vârstă de 101 de ani, locuieşte în prezent în Iaşi, la rudele sale. Dacă îl întâlniţi atunci când se plimbă pe Copou nu ezitaţi să vă plecaţi fruntea cu respect în faţa domniei sale!“, a postat vineri, pe pagina sa de Facebook, prefectul de Iaşi.  

Nicolae Tomaziu alături de prefectul Marian Grigoraş, la Iaşi Foto Marian Grigoraş Nicolae Tomaziu s-a născut la 26 februarie 1916, în Păltiniş, judeţul Botoşani. Avea deja patru fraţi şi surori, iar mama sa, bolnavă de tifos a murit a doua zi după naştere. Şi el a contractat boala şi nimeni nu i-a dat şanse de supravieţuire.

„Imediat după ce m-am născut, o femeie din sat m-a acoperit cu zăpadă şi apoi m-a învelit în covoare. Când m-a scos de acolo, eram roşu ca racul, dar am scăpat. Acum, tehnica este recunoscută peste tot în lume şi se numeşte Kneipp. M-am născut în război şi nu erau de niciunele. M-a alăptat o femeie din sat. Acum, dacă privesc în urmă la viaţa mea, mai bine ar fi trăit mama în locul meu, că mai avea copii de care să aibă grijă. Eu tinereţea mi-am pierdut-o pe front şi în lagăre de exterminare“, povesteşte Nicolae Tomaziu într-un articol publicat de Adevărul în vara anului trecut, pe când locuia la Mănăstirea Caraiman din Buşteni.

Este cel mai vârstnic deţinut politic al lagărelor comuniste din România şi ultimul supravieţuitor care a pătimit la Canalul Dunăre-Marea Neagră, numit şi Canalul Morţii. A fost arestat în 1947, după ce a protestat alături de mai mulţi studenţi împotriva regimului. După ani de temniţă grea la Aiud, Văcăreşti şi Canalul Morţii, în 1954 a fost eliberat, dar a fost tot timpul urmărit.

„Am ajuns la sora mea, la Curtea de Argeş, dar eram urmărit. Trebuia să anunţ zilnic la Securitate unde merg şi cine mă vizitează. Am spus că vreau să muncesc şi m-au trimis la poliţie, că îmi caută ei de lucru. Eram consideraţi paria societăţii şi puteam face doar munca de jos. Am făcut de toate, am fost şi măturător, şi cărăuş. În final, am ajuns la Codlea (n.r. – judeţul Braşov) unde m-am angajat la o ţesătorie de unde am şi ieşit la pensie“, povesteşte Nicolae Tomaziu în acelaşi articol.

S-a căsătorit cu o pictoriţă alături de care a locuit la Codlea. După moartea Magdalenei, în 2001, Nicolae şi-a pierdut casa. În 2014 s-a retras la Mănăstirea Caraiman din Buşteni, unde a început să-şi scrie memoriile. Începutul lui 2017 l-a găsit la Iaşi, în grija unor rude.

(Sursa – Adevărul)