Costel Enache, antrenorul celor de la FC Botoșani, a acordat un interviu în exclusivitate pentru unul dintre cele mai cunoscute ziare sportive din România.
Tehnicianul moldovenilor își mărturisește "păcatele" din startul carierei de antrenor pentru Gazeta Sporturilor și spune că este fan Barcelona și Tottenham și este atât de mulțumit de lotul de la Botoșani încât, glumind, l-ar refuza pe Cristiano Ronaldo
Tehnicianul de 44 de ani a reușit să facă din Botoșani una dintre cele mai plăcut de urmărit echipe din Liga 1. Lasă impresia genului de om pe care nu te poți supăra: înțelegător, răbdător, optimist și extrem de pasionat. Își alege iscusit cuvintele și cântărește mental fiecare frază pentru ca aceasta să nu fie prost înțeleasă, nu cu vreun scop ascuns, ci pur și simplu pentru că vrea să își transmită ideile în cel mai coerent mod cu putință.
- Domnule Enache, vă așteptați la un asemenea start de sezon?
- Ni l-am dorit, dar nu știu dacă l-am anticipat. Nici optimismul nostru incurabil nu ne-a dus până aici cu gândul, dar încercăm să rămânem echilibrați și să ne bucurăm de aceste momente.
- Există un secret al echipei?
- Nu! Nu cred în rețete miraculoase. Cred în muncă, disciplină și consecvență! Am încercat să avem un echilibru defensiv-ofensiv, să avem o dinamică bună, cu posibilitățile noastre. Nu suntem o echipă cu un joc extraordinar de spectaculos, dar încercăm să fim eficienți. Poate nu sunt chiar modest, dar pentru acest apetit ofensiv este nevoie de calitate și cred că trebuie scoasă în evidență calitatea jucătorilor.
- Lucrați cu doi dintre cei mai buni tineri jucători din România: Moruțan și Lorand Fulop...
- Mă bazez mult pe echipă, nu prea vorbesc individual. Cei doi sunt doar doi jucători din grup care, într-adevăr, au calitate, au talent și sunt de mare perspectivă. În plus, cred că-i ajută și factorul socio-uman pentru că sunt cuminți și echilibrați și nu s-au pierdut în momentul în care gloria a venit aproape de ei.
- S-a pus vreodată problema ca aceștia să evolueze pentru a putea fi vânduți?
- E un subiect care nu stă în partea mea de gestiune. În cadrul clubului discutăm ce e bine pentru echipă. E un lucru care e în gestiunea strategiei generale a clubului, nu a părții tehnice.
- A fost dureroasă pierderea lui Golofca, plecat la FCSB?
- Într-un fel, da! Trebuie să ne dăm seama că acesta este rolul nostru. Echipele mai mici se pot menține în elită doar autofinanțându-se. Încercăm să producem ceva. Nu putem să le oprim jucătorilor ascensiunea.
- Care au fost obiectivele trasate de conducere când ați acceptat postul de la Botoșani?
- Nu s-a vorbit despre o poziție în clasament. Lotul era în formare și am stabilit să lăsăm să treacă începutul de sezon și după aceea să vedem ce ne-am putea propune. Avem și alte obiective pe care ni le-am fixat, cum ar fi promovarea unor valori.
- A fost un șoc pentru echipă trecerea de la Leo Grozavu la Costel Enache? Păreți două persoane opuse din punct de vedere temperamental...
- Nu cred că cineva face bine și cineva nu face bine. Fiecare are mijloacele sale. Nu există o metodă bună și una rea. Unele prind într-un anumit loc și altele nu. Leo a avut cea mai mare performanță cu echipa din Botoșani. E un reper major pentru toți cei care vor urma la cârma echipei.
- Care este situația financiară de la Botoșani?
- Suntem echilibrați, suntem bine. Nu sunt întârzieri salariale, deși nu suntem în topul din România din punct de vedere al salariilor plătite. Avem totuși siguranța momentului.
- În 2015 ați devenit selecționer la U18. Cum a fost trecerea de la antrenoratul clasic la job-ul de selecționer?
- A fost un reper major în viața mea. Sunt și acum într-un moment de dezvoltare profesională. Mai am multe lucruri de demonstrat. Perioada de la națională a fost una excelentă.
- Nu v-a fost frică să faceți acest pas?
- Este o diferență majoră între a fi antrenor și a fi selecționer. Atunci nu mi-a fost teamă pentru că eram casnic. Am luat-o ca pe o nouă provocare și m-a ajutat foarte mult. E un lucru care dă bine la CV. Mi-am dat seama cum se dezvoltă jucătorii și care este cheia jucătorului român. Mi-am schimbat percepția despre fotbal.
- Sunt mai greu de antrenat copiii decât fotbaliștii maturi?
- Dintr-un anumit punct de vedere, da! E clar, partea de juniori cere ceva anume: pasiune dumnezeiască! Trebuie să ai un suflet deschis, curat. Acum, când un copil de 14-15 ani mă sună după un meci să mă felicite pentru rezultate, este extraordinar. Asta te face să te simți împlinit profesional.
- Ce v-a făcut să renunțați la acest post?
- Îmi place mai mult să fiu antrenor decât selecționer. Îmi place să văd în fiecare zi echipa, să simțim iarba. În postul de selecționer e multă statistică, muncă de birou.
- Cum v-ați caracteriza ca antrenor? Modern, tradiționalist sau inovator?
- Am trecut de perioada în care voiam să impresionez cu foarte multe lucruri în antrenament, să vin cu multe lucruri noi. Cred că aia a fost o copilărie a carierei mele de antrenor. Mi s-a părut că am fost un tip prea complicat până în acest moment. Cred că acum sunt mai simplu. Cred că sunt modern, cred în știință și în partea de pregătire fizică. Am nevoie de specialiști lângă mine. Facem analize video, eu sunt un foarte bun analist.
- Există acest "păcat" al antrenorului tânăr care poate crede că revoluționează fotbalul?
- Da, l-am recunoscut la mine de multe ori și greșeala asta am făcut-o când am fost antrenor secund. Mi se părea că m-aș putea descurca și eu la fel de bine ca "principalul" sau chiar mai bine. A fost o mare greșeală, o regret pentru că mi se pare o copilărie. Am făcut greșeli, probabil că fiecare dintre noi are un elan tineresc fără o bază. Sper ca, recunoscând această greșeală, să fiu iertat de cei cu care am lucrat.
- Ce relație aveți cu jucătorii?
- Mă bazez mult pe comunicare. În viață, o problemă te poate trage în jos și jocul poate fi afectat. E important să știi ce e în spatele acestui lucru.
- Cât de strict sunteți cu programul jucătorilor din afara antrenamentelor?
- Nu prea strict. Jucătorii sunt profesioniști. Nu este rolul meu și nici mentalitatea nu mă duce spre a-i controla pe jucători. Să știți, jucătorii români s-au mai schimbat, se îngrijesc, au învățat să mănânce, știu cât de importantă e refacerea.
- Ce îi mai lipsește fotbalistului român?
- E un cuvânt greu pe care trebuie să îl rostesc. Cred că mai are de lucrat la educația de bază.
- De la cine ați furat cea mai multă meserie?
- Am învățat de la mulți antrenori, dar mă consider și un autodidact. Am avut o progresie destul de rapidă. Diferența a fost foarte mare de la juniori la liga a treia și, după, la Liga 1. O spun ca pe o mea culpa, dar chiar n-am putut să refuz oferta de la Ceahlăul! Am făcut pașii cam repede și poate că nu eram foarte pregătit pentru saltul pe care l-am făcut. M-am chinuit foarte mult să fiu în pas cu ce se cerea la Liga 1, am studiat mult.
- V-ați grăbit puțin să faceți acest pas?
- Derulând filmul, cred că lucrurile au mers puțin cam repede.
- Cum ar trebui să fie jucătorul perfect antrenat de Costel Enache?
- În primul rând, trebuie să puncteze foarte bine la factorul uman! Sunt convins că un om de caracter te va ajuta la drum lung și fotbalul pentru mine înseamnă proiecte.
- Ce echipă visați să antrenați?
- Sper să rămân cât mai mult la Botoșani, am de mulțumit niște oameni care au investit în mine. Dar am un campionat preferat: Spania.
- Aveți o echipă favorită?
- Îmi plac mai multe, dar mai ales adversarele celor de la Real Madrid. De ce? E simplu! Băiețelul meu ține cu Real, îl divinizează pe Cristiano Ronaldo și, dintr-un spirit de competiție familială, mă declar, acasă, fan al Barcelonei. Nu îmi plac neapărat echipele care ies constant în prim-plan. Prefer formațiile care, cu bugete mici, reușesc să rămână sus pentru că acolo mă regăsesc eu. Pot să spun că Tottenham e echipa mea favorită.
- Dacă ați putea aduce orice jucător din lume la Botoșani, pe cine ați aduce?
- Am o echipă foarte bună aici, nu aș vrea să aduc pe nimeni!
- L-ați refuza pe Cristiano Ronaldo?! Măcar de dragul băiatului...
- Hmm, cu părere de rău, l-aș refuza! (râde) Haideți să vorbim lucruri realiste! Eh, poate pe Cristiano l-am primi în cadrul lotului pentru că ne-ar putea aduce ceva în plus. (zâmbește)
- Dacă ați putea propune un jucător de la Botoșani la echipa națională, care ar fi acela?
- Îmi e foarte greu. O să iasă în evidență unul, doi sau trei jucători, dar trebuie să fie văzuți de cei care gestionează echipa națională. Ca să vă răspund concret, da, o să avem jucători la echipa națională! z
FLASH:
Cel mai muncitor jucător din echipă? Echipa!
Cine ajunge primul la antrenament? Eu
Cine întârzie întotdeauna? Ooops! Nu se întârzie, avem amenzi!
Cine e "bestia" din sala de forță? Burcă
Cine nu se oprește niciodată din alergat? Nu, n-avem așa ceva!
Cel mai spectaculos jucător la antrenamente? Moruțan
Cine marchează cele mai tari goluri la antrenament? Roman, Buș și Moruțan
Ce jucător ar fi un bun antrenor? Nu vreau să le dau idei! (râde)
Cel mai supărăcios din echipă? Burcă
