În trecut, teritoriul actual al României a fost lovit de epidemii devastatoare. Cele mai cunoscute şi cele mai ucigătoare au fost cele de ciumă, holeră şi tifos exantematic.
Au murit sute de mii de oameni mai ales din cauza condiţiilor de igienă precară dar şi a măsurilor ineficiente ale autorităţilor de la aceea vreme. Din secolul al XIX lea şi până dincolo de jumătatea celui de-al XX lea, România a fost bântuită de mari epidemii, cauzate în special de lipsa de igienă a populaţie din mahalalele oraşelor dar şi de la sate. Totodată aglomeraţiile de case şi densitatea mare de populaţie din suburbiile marilor oraşe şi târguri a dus la răspândirea bolilor ucigătoare cu o viteză uluitoare, scrie Adevărul
În luna decembrie a anului 1812, pe tronul Ţării Româneşti, la Bucureşti, era înscăunat, evident, cu acordul Porţii otomane, Ioan Vodă Caragea. La nici 48 de ore de la începerea domniei, în ţara peste care domnea Vodă Caragea a izbucnit cea mai devastatoare epidemie din istoria ţării. A rămas cunoscută drept ”Ciumea lui Caragea”. Era evident vorba despre o epidemie de ciumă bubonică, adusă, se pare din zona otomană, de câţiva însoţitori ai voievodului. De altfel domnia lui Caragea a fost marcată numai de dezastre.
Holera este o boală infecţioasă mortală care a lovit teritoriul României în câteva valuri importante, inclusiv la începutul anilor 90. Principala cauză a fost mizeria din sate şi mahalale. Apare, aşa cum spun specialiştii de obicei în ţările sărace unde nu se respectă normele elementare de igienă. Printre cauze se numără şi apa infestată mai ales în zonele în care apa din canalizările improvizate intră în apa de băut. Boala este provocată de virbionul holeric, se localizează în intestinul subţire şi se manifestă prin diaree gravă, vomă, febră, erupţii ducând în cele din urmă la deshidratare, comă şi moarte. În numai 24 de ore, din cauza holerei, corpul uman pierde 20 de litri de apă. Prima epidemie de holeră a izbucnit în anul 1831, fiind extrem de contagioasă şi provocând mii de dedecese. Holera a izbucnit la Iaşi, fiind zona cea mai afectată. Peste 5000 de oameni au murit la Iaşi. Holera a ajuns şi în Ţara Românească unde au murit, tot în 1831, peste 7000 de oameni.
În total în cele două Principate s-au îmbolnăvit peste 30.000 de oameni. A doua epidemie a izbucnit în perioada 1847-1848, holera fiind adusă de un vas turcesc, ancorat la Galaţi. Au murit şi de această dată mii de oameni. A treia epidemie a lovit în anul 1913, în timpul celui de-al doilea război balcanic, dar de această dată, medicii români au încercat să i-a măsuri ştiinţifice. Dacă la 1831 şi în 1847, oamenii se ”tratau” cu rachiu, praf de puşcă, oţet şi măsline în 1913 medicul Ioan Cantacuzino a descoperit un vaccin antiholeric şi i-a vaccinat pe soldaţi, având în vedere că în taberele militare a izbucnit epidemia.
O altă epidemie care a zguduit România a fost cea de tifos exantematic. Boala a izbucnit în perioada primului război mondial pe fondul mizeriei şi malnutriţiei. A debutat în 1914, în Serbia, odată cu începerea războiului cu Austro-Ungaria şi distrugerea oraşelor din această ţară. Din cauza aglomeraţiei provocată de trupe şi refugiaţi, de mizerie, lipsa surselor proaspete de apă dar şi a lipsei hranei, oamenii au devenit ţinta bolii. Tifosul era adus de păduchele de corp, iar boala a făcut ravagii în Serbia ucigând peste 100.000 de oameni în primii ani ai Primului Război Mondial. S-a extins cu repeziciune pe tot frontul de est. România a fost şi ea lovită începând cu anul 1916. A fost cea mai mare catastrofă epidemică din România.
Click AICI pentru articolul integral
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
