În această săptămînă se împlinesc 21 de ani de la înlăturarea regimului comunist din Botoşani şi România. La ceva mai mult de două decenii de la revoluţia sau lovitura de stat de atunci, inclusiv la Botoşani nu s-a făcut lumină nu neapărat în evenimentele de atunci, ci în evoluţia unor oameni după 1989 care au avut legături strînse cu Securitatea. Cu aceste prilej Botoşăneanul.ro vă propune pe parcursul acestei săptămîni mai multe investigaţii realizate de-a lungul timpului privitoare la evenimentele din decembrie 1989 şi altele care le-au precedat.
Cosmarul actualului pensionar Gheorghe Burduja a inceput in urma cu mai bine de doua decenii. Sotia sa, nemtoaica de origine, a reusit sa plece in fosta Republica Federala Germana in vizita la parinti si nu s-a mai intors.
Foarte rapid Gheorghe Burduja, pe atunci sef de atelier la combinatul din Suceava, a intrat in atentia organelor Securitatii. Acestea au apelat la o veritabila desfasurare de forte pentru a-i anihila suceveanului de atunci, botosaneanului de acum, orice gind de parasire a tarii sau orice tentativa de a se opune sau a face in vreun fel propaganda negativa regimului comunist.
Gheorghe Burduja, pensionar : “Asculta telefonul, cauta posta si faceau perchezitie la domiciliu. Intorceau casa pe dos si frigiderul, tot, tot, tot … Credeau ca am ceva sa afisez, sa … dar eu nu veam nimic, stiam ca e periculos. Singurul motive ra ca a plecat sotia in Germania si nu s-a mai intors … a murit acolo ». Barbatul tinea legatura prin scrisori cu sotia, insa plicurile le primea mereu desfacute intrucit erau citite intii de securisti. Sotia stia acest lucru si de aceea ambii evitau sa critice Partidul Comunist Roman.
Perchezitiile si interceptarea corespondentei si a telefoanelor nu erau insa singurele metode de care se folosea fostul organ de represiune. Securistii au trecut la metode si mai drastice cind au aflat ca omul pe care il urmareau a depus dosar sa plece in RFG, la sotie.
Gheorghe Burduja, pensionar : « Te chema la Securitate si la patru-cinci zile. Te tinea acolo … daca te duceai te amenda. Era chin mare. Nu ma batea de fiecare data, dar de vreo zece ori da » Cind Gheorghe Burduja refuza sa mearga la Securitate, ofiterii stiau cum sa-l faca sa vina de unul singur. Intre timp reusise sa plece in Germania Federala si unul din cei doi fii ai sai, astfel incit era chemat, chipurile, pentru a i se da un pachet de la acesta.
Gheorghe Burduja, pensionar : « Vina pentru ca fiul tau ti-a adus ceva. Si cind ma duceam unul din spate imi dadea cu ciomagul. Era nenorocire. Erau civili, cu ochelari mari, de sudura pe ochi ca sa nu ii recunosti. Te lovea cu un cauciuc cu fier inauntru, te batea … » Dar securistii nu se multumeau doar cu audierile si bataile administrate omului. Ei au organizat in jurul lui Burduja o retea incredibila de informatori, de la care aflau tot ce misca acesta. Turnatorii erau raspinditi peste tot: la serviciu, la magazine, printre vecini.
Gheorghe Burduja, pensionar : “Cauta prietenul, cauta sa vada cu cine vorbesti, ii dadea bani lui ala si ala te tragea de limba. Eu nu spuneam nimic, dar ala scria. Este unul Nichita, colonel de militie, a dat 36 de note informative despre mine. Sta pe scara cu mine » La aproape 19 ani de la evenimentele din decembrie Gheorghe Burduja, care dupa revolutie s-a mutat la Botosani, se intilneste cu ofiterii care l-au anchetat prin oras. O duc mult mai bine decit el ... Unul dintre ofiterii care s-au ocupat direct de cazul sau este Radu Ilie, fost capitan in cadrul Directiei Regionale de Securitate Suceava si apoi locotenent-colonel, sef serviciu in cadrul Inspectoratului Judetean de Securitate Botosani.
Gheorghe Burduja, pensionar : “Cel mai vinovat este Ilie Radu. Se manifesta urit, imi spunea « nu mai traiesti mulu ».
Radu Ilie s-a pensionat chiar in 1989. Locuieste linistit, fara mustrari de constiinta, intr-un bloc din zona zero a municipiului Botosani. La 78 de ani nu-si reproseaza nimic. Sustine ca nu s-a ocupat direct de Gheorghe Burduja.
Radu Ilie, fost ofiter de Securitate : « Nici nu-l cunosc ca persoana, dar nu neg ca am aprobat supravegherea lui. Dar ca l-am anchetat sau am stat de vorba cu el, asta niciodata, nici nu-l cunosc. Supravegherea pe care am aprobat-o consta in folosirea altor surse pe linga el, de mijloace care erau la dispozitie, pe baza unui plan care se reagasea in dosar. Se foloseau surse informative, adica informatory la locul de munca sau la domiciliu”
Theodor Cojocariu, revolutionar : “Urmarirea inainte a unor persoane de catre Securitate era, in acceptul lor, ceva normal. Acei calai ai orinduirii comuniste sint liberi, zimbesc … dar ce se poate face ? » Ca atare, fostul ofiter se securitate doarme linistit noaptea.
Radu Ilie, fost ofiter de Securitate :
« Nu ma mustra constiinta, nu, pentru ca eu am executat ordinele si legile de la data respectiva gasindu-ma cu grad militar si in contextul depunerii juramintului militar, respectind legile, ordinele si regulamentele militare de atunci, dar ancheta directa n-am facut cu nimeni si cu atit mai mult sa lovesc pe cineva » Aproape 19 ani trecuti de la revolutie nu au fost suficienti pentru ca Gheorghe Burduja sa ii afle in mod oficial pe toti cei care l-au anchetat sau l-au turnat la Securitate. De prin 2003 - 2004 tot trimite adrese la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, insa nu a reusit sa afle decit parti din adevar.
I s-au spus doar o parte dintre ofiterii care au lucrat la cazul sau, iar in legatura cu ceilalti tot este aminat. A aflat si ca are un dosar cu 115 file. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, in timp ce Radu Ilie locuieste intr-un bloc dintr-o zona ultracentrala si are o pensie peste media pe tara, Gheorghe Burduja, care este si veteran de razboi, sta la marginea orasului si nu are pensie de securist.
Asadar, la aproape 19 ani de la evenimentele din decembrie 1989, cei care l-au batut si anchetat traiesc linistiti, au pensii mari, stau prin centrul orasului. In plus, Gheorghe Burduja nu stie sa fi fost condamnat vreunul dintre ofiterii care l-au anchetat.
Si atunci ...
Gheorghe Burduja, pensionar : “ Revolutia nu a avut nici un rost, oamenii au murit degeaba”.
Investigatie realizata in noiembrie 2008
